Revitalizarea turismului ar putea reprezenta o posibilă cale de salvare de la închidere a celei mai spectaculoase linii de cale ferată din Banatul Montan, unică în sud-estul Europei. Salvarea Semmering-ului bănăţean şi revitalizarea industrială a zonei ar putea veni dacă CFR Marfă ar consimţi să investească bani în consolidarea liniei. Pe de altă parte, şi Asociaţia Culturală Ariergarda se implică în încercarea de salvare a Semmering-ului bănăţean.   

Soarta Semmering-ului bănăţean, tratată cu tăcere

Primăria Anina anunţă că a identificat o posibilă soluţie care ar permite salvarea de la închidere a căii ferate Anina – Oraviţa. Soluţia ar implica exploatarea unui zăcământ de cărbune din localitatea Anina şi ar presupune transportul pe vechea linie de cale ferată a celor aproximativ 100.000 de tone de minereu, cât este estimat că ar conţine zăcământul, către termocentrala hunedoreană de la Mintia, achizitorul cărbunelui. Lucrul acesta ar fi posibil, însă, doar cu implicarea mai multor factori dispuşi să îşi partajeze între ei responsabilităţile: Primăria Anina, compania privată care deţine terenul din localitate, unde se află zăcământul de cărbune descoperit, dar şi SNCFR Marfă, Ministerul Transporturilor şi Guvernul României.

Până în acest moment, a fost făcut, se pare, doar primul pas. Acesta constă în semnarea, în a doua jumătate a acestui an, a unui acord de asociere în participaţiune între Consiliul Local al Primăriei Anina şi compania privată care deţine terenul pe care s-a descoperit zăcământul de cărbune.

Potrivit informaţiilor oferite de purtătorul de cuvânt al Primăriei Anina, Marian Meşinschi, discuţiile despre asocierea în participaţiune a Primăriei Anina cu deţinătorul zăcământului au debutat în urmă cu mai multă vreme, reprezentanţii instituţiei căutând să identifice calea cea mai bună de asociere, menită să genereze beneficii pentru comunitatea locală şi să contribuie la revitalizarea zonei din punct de vedere industrial. Întrucât compania privată care deţine zăcământul avea nevoie, pentru a putea începe exploatarea, de o aprobare din partea Consiliului Local Anina, decizia de asociere în participaţiune a fost luată, în cursul lunii august, în Consiliul Local.

Următorul pas ar trebui să vină, însă, spune purtătorul de cuvânt al Primăriei Anina, din partea SNCFR Marfă şi a factorilor de decizie de la Bucureşti. “Linia ferată (Anina – Oraviţa – n.r.) nu cred că ar rezista, în stadiul în care ea se află în acest moment, la transportul zăcământului. Ar fi nevoie de nişte investiţii din partea SNCFR Marfă. (…) Îmi place să sper şi să cred că vor face toate eforturile care ţin de dumnealor şi că se vor implica. Asta ar putea duce la salvarea oraşului din punct de vedere industrial”, declară Marian Meşinschi, precizând că Primăria Anina a transmis deja, în scris, solicitări de sprijin, pe adresele Preşedinţiei, Ministerului Transporturilor şi Guvernului, în atenţia premierului Victor Ponta. „Nu am primit încă niciun răspuns oficial”, admite purtătorul de cuvânt al Primăriei Anina.

Exploatarea zăcământului de cărbune ar urma să se facă prin Antrepriza Anina, mai spune el, explicând că, întrucât CL Anina este acţionar majoritar al antreprizei, iniţiativa în sine ar genera o seamă de beneficii financiare pentru comunitatea locală.

În plus, declară acesta, după exploatarea zăcământului, Primăria intenţionează să construiască, din venituri proprii, pe actualul amplasament, un bazin de înot, o parcare şi un teren industrial. Şi, mai spune Marian Meşinschi, investiţia în linia de cale ferată Anina – Oraviţa ar fi pe deplin justificată, atâta vreme cât datele statistice din acest an au arătat că zona are un potenţial turistic imens, iar pensiunile şi spaţiile de cazare din zonă au raportat, în sezonul turistic recent încheiat, un grad de ocupare de 100%.

Asociaţia Culturală Ariergarda sprijină salvarea Semmering-ului bănăţean

Şi oamenii de cultură din Timişoara s-au implicat în acţiuni de susţinere a salvării Semmering-ului bănăţean, ameninţat cu închiderea din pricina politicii de austeritate din sistemul feroviar.

Scriitorul şi universitarul timişorean Daniel Vighi, preşedinte al Asociaţiei Culturale Ariergarda, opinează că această cea mai spectaculoasă cale ferată din România poate fi salvată prin turism.

Mai mult decât atât, pentru a sprijini concret demersurile de revitalizare a turismului cultural în zona Semmering-ului bănăţean, Daniel Vighi a iniţiat şi un proiect ce vizează organizarea în zonă a mai multor expediţii culturale.

Primul pas a constat într-o expediţie culturală organizată recent, în cadrul căreia Daniel Vighi – care a fost însoţit de Viorel Marineasa, Ioan Gropşian, Cristian Gabriel Ghinea şi Daniel Luca – a lecturat, în aer liber, într-o zonă de pe traseul vechii linii de cale ferată, pagini din volumul Lume fără cer, aparţinând lui Virgil Birou, primul roman modern al Banatului, apărut în 1947.

“Zi de toamnă cu lumină din miere în locuri aproape pustii în care fierul și balustrade de fontă de un secol și jumătate se armonizează cu frunzele galbene ale toamnei. Expediţie culturală cu literatură pe vechea linie de cale ferată Anina-Oraviţa, zisă și Semmeringul bănăţean, după un Semmering asemănător din Alpii austrieci. Creaţii industriale ale kakaniei musiliene. Vom anunţa o nouă expediţiei pentru cei care au ratat-o pe aceasta”, a scris Daniel Vighi, pe contul său de Facebook, relatând despre prima acţiune de acest gen organizată de intelectualii timişoreni, în scopul salvării Semmering-ului bănăţean.

O linie ferată încărcată de istorie

Semmering-ul bănăţean este cea mai spectaculoasă cale ferată din România. Cu cei 33 de kilometri ai săi, care fac legătura între Anina şi Oraviţa, Semmering-ul traversează o serie de viaducte şi tunele săpate manual în stâncă. Acum, din pricina politicilor de austeritate financiară, calea ferată Anina – Oraviţa este vizată de un plan de închidere. Cu mari eforturi, administraţiile judeţene din vestul ţării s-au străduit să menţină în stare de funcţionare această linie, pe care vin să o vadă şi astăzi turişti din toată Europa. O asociaţie din Timişoara a făcut chiar şi un proiect de reabilitare a acestei atracţii unice a Banatului.

Semmering-ul bănăţean este una dintre cele mai celebre atracţii turistice din Banat şi, totodată, unul dintre cele mai vechi sec­toare de cale ferată de pe actualul teri­toriu românesc. Inaugurată în 1863, calea ferată Anina – Oraviţa este o pre­lungire a „liniei cărbunarilor”, dintre Oraviţa şi Baziaş, deschisă în anul 1854.

Calea ferată ce leagă Oraviţa de Anina  este prima cale ferată monta­nă, de ecartament normal, de pe teri­to­riul României. Şi asta chiar dacă, atunci când a fost construită şi dată în exploa­tare, Banatul aparţinea de imperiul Austro-Ungar.

Această rută este în prezent administrată de Regionala de Căi Ferate Timişoara, îm­preună cu operatorul de transport feroviar călători CFR Călători.

Însă, de când minele de la Anina au fost închise, pentru CFR acest traseu nu mai este rentabil, existând planuri de trecere pe segmentul de linii neinteroperabile, lucru care să ducă la în­chirierea ei către concesionari pri­vaţi. Un calcul al Regionalei Timişoara ară­ta că, pentru secţia de circulaţie Ani­na – Oraviţa, se obţine un venit mediu lunar de aproximativ 3.856 de lei pe lună şi se înregistrează cheltuieli medii lunare de aproximativ 194.256 de lei pe lună, fapt ce gene­rează o pierdere financiară lunară de 190.400 de lei. Din această sumă, Minis­terul Transporturilor suportă lu­nar 98.000 de lei. Din acest motiv, le-a fost solicitată autorităţilor locale implicarea, pen­tru ca linia, considerată nerentabilă, să se nu se închidă. Şi aceasta cu toate că,  din anul 2004, Semmering-ul bănăţean a fost clasat ca monument istoric de interes gene­ral, grupa A, fiind integrat ca atare în Lista monumentelor istorice.

„Este adevărat, există de ceva vreme intenţia închiderii acestei linii sau trecerea ei pe segmentul de linii ne­interoperabile. Din fericire, până acum am reuşit să contracarăm aceste intenţii, am luptat şi ne-am străduit să o menţinem deschisă. Ne-au ajutat şi administraţiile judeţene din vestul ţării, şi Asociaţia Inginerilor Bănăţeni. Lu­mea trebuie să înţeleagă că este o a­tracţie feroviară unică în Europa. Un astfel de traseu nu mai există, cu tu­nele cioplite direct în piatră, aşa cum se făceau pe vremuri, fără armătură, cu curbe care necesită vagoane specia­le, viaducte şi poduri spectaculoase. Din păcate, această linie este în pre­zent ca un om bolnav. Rămâne de văzut dacă doar i se va prelungi agonia sau va fi însănătoşit, printr-un program de re­abilitare”, a declarat pentru TIMPOLIS Ioan Boloş, li­derul Federaţiei Mecanicilor de Loco­motivă Timişoara.

Un traseu unicat, asemănător cu Semmering-ul austriac

Potenţial pentru un astfel de pro­iect există, ţinând cont de frumuseţea zonei, dar şi de infrastructura de bază – calea ferată Oraviţa – Anina, care este încă operabilă. Timişoreniii care nu au fost niciodată pe acest traseu nu ştiu ce pierd, spun reprezentanţii Regio­nalei CFR Timişoara. „Le recomand tutu­ror celor care nu au călătorit pe linia Semmering-ului bănăţean să în­cerce ex­perinţe, atât cât se mai poate, Cu siguranţă nu vor regreta”, spune Ioan Boloş.

Această porţiune de cale ferată care străbate Munţii Aninei este su­pranumită “Semmering-ul bănăţean” pentru că are destul de multe ase­mă­nări cu calea ferată “Semmering”, din Austria, construită între anii 1845 – 1854, cu o lungime totală de 40 de ki­lometri, între Glognitz şi Mürzuschlag, pe o diferenţă de nivel de 388 de me­tri. De-a lungul traseului Oraviţa – Ani­na, în lungime de 33,4 kilometri, sunt şapte gări, 14 tuneluri (cu o lungime totală de 2.084 de metri) şi zece viaduc­te, cu o lungime totală de 843 de me­tri. Dife­renţa de nivel este de 340 de metri. Cel mai lung tunel este de 660 de me­tri, în zona Gârlişte, iar cel mai înalt via­duct are 37 de metri, este în zona Jitin şi este unul din cele mai înalte viaduc­te de cale ferată de la noi din ţară.

La momentul construcţiei, monu­mentala realizare tehnică şi ingine­reas­că asigura transportul cărbunelui, al produselor prelucrate industrial şi al călătorilor între localităţile Anina şi Oraviţa, puternice centre economice în acea perioadă.

De-a lungul existenţei sale, calea ferată a funcţionat fără întrerupere, contribuind din plin la dezvoltarea economică şi socială a zonei şi deve­nind unul dintre simbolurile imagistice, nu numai ale Munţilor Aninei, dar şi ale judeţului Caraş-Severin şi ale în­tregului Banat, fiind martorul tuturor perioa­delor de avânt sau de decădere a aces­tor locuri.

Datele tehnice care descriu acest obiectiv monument istoric sunt neobiş­nuite chiar şi pentru zilele noastre, cu atât mai mult pentru jumătatea seco­lului XIX, când această realizare era de-a dreptul impresionantă.

Arta construirii liniei constă şi în aceea că ea are o inclinare de 20 ‰ faţă de celelalte căi ferate construite până în acel moment, care au avut o înclinare cu diferenţă de nivel de 14‰. De asemenea, raza curbelor liniei este de 114 m, faţă de celelalte căi, care au o rază de 150 m. A fost nevoie, de aceea, de locomotive şi vagoane speciale, iar pentru realizarea liniei au fost necesare străpungeri şi tăieturi în deal pe o distanţă de 21 km. Doar pe aproximativ 10 km,  trenul are o linie ferată normală. Lucrările la Semmering-ul bănăţean au fost estimate, la momentul realizării lor, la cinci milioane de guldeni.

Anul trecut s-au împlinit 150 de ani de la inaugurarea liniei de cale fe­rată. Începând cu 4 aprilie 1869, când linia a fost deschisă şi pentru traficul de persoane, Semmering-ul bănăţean avea să reprezinte pentru toată zona de vest a ţării un progres fără prece­dent. Numele inginerilor Anton Rop­pos şi Karl Düllnig, precum şi al arhi­tecţilor Karl Maniel şi Johann Lud­wig Dollhoff-Dier rămân strâns lega­te de construirea acestei legături pe atunci vitale din considerente econo­mice. Calea ferată din Banatul Montan a fost construită între anii 1847 şi 1863. 

Traseul Semmering-ului bănăţean pleacă din Gara Anina spre nord, tre­când printre ruinele spectacu­loa­se ale fostei mine de cărbune. Urmea­ză ur­cuşul pe versantul stâng al râului Gâr­lişte, care formează, de asemenea, un sector de chei. Prima staţie se nu­meş­te chiar Gârlişte, iar a doua este Ciu­danoviţa, un vechi centru de ex­ploa­tare a uraniului, cu mine închise. Între Anina si Ciudanoviţa se desfă­şoară cel mai spectaculos sector de ca­le ferată, cu zece viaducte şi 14 tunele. Cele trei perechi de trenuri care cir­culă astăzi între Anina şi Oraviţa au un rol mai mult turistic, C.F.R. preferând să uti­lizeze numai vagoane vechi, scurte. De altfel, infrastructura nici nu permite in­troducerea de material ru­lant mo­dern, din cauza curbelor foarte strânse şi a îngustării tunelelor. Con­ductorul re­comandă turiştilor să nu scoată sub nicio formă capul pe fe­reastră, fiind pericol de accidentare, pentru că tre­nul se apropie la câţiva centimetri de pereţi.

Trenul mai opreşte în staţiile Li­şava, Dobrei şi Brădişoru de Jos, pen­tru ca mai apoi să ajungă în staţia ter­minus Oraviţa, după două ore de istorie fe­roviară în direct. Dacă anul trecut au fost 3.000 de turişti străini cu trenul mon­tan, aşteptările au fost ca, în 2014, numărul lor să crească la 5.000.