Nu titulatura, nu conducerea, nu subordonarea ar fi fost problemele ce ar fi necesitat atenție, în ultimii ani, în privinţa serviciului de informaţii şi protecţie internă al MAI. Sub nasul acestui serviciu secret, în Interne s-au ţesut, în timp, solide încrengături mafiote. Acum există o şansă să se schimbe ceva.

Când reforma se oprea la formă

Se discută, în aceste zile, despre reorganizarea din temelii a structurii de informaţii şi protecţie internă a Ministerului Afacerilor Interne, un proiect de lege care va intra miercuri în şedinţa de Guvern, pentru aprobare. De fapt, despre desfiinţarea actualei structuri, Departamentul de Informații și Protecție Internă (DIPI), şi înfiinţarea în locul său a uneia noi, cu o altă titulatură, Unitatea de Protecție Internă (UPI). Numită, mai înainte, Direcție Generală de Informații și Protecție Internă (DGIPI), iar cu ani în urmă, Unitatea 0215 sau, neoficial, „doi și un sfert”. Schimbarea numelui este un demers a cărui logică şi utilitate nu le înţeleg.

Reorganizarea acestei structuri a Internelor, dispusă de reprezentanții fiecărei noi garnituri de putere din ultimii ani, a fost înțeleasă, în timp, doar prin schimbarea titulaturii și, evident, a conducerii. Iar în 2012, imediat după instalarea Guvernului Ponta, și prin schimbarea „stăpânului”;  prin decizia ca numirea șefului DIPI să fie făcută de primul-ministru, premierul Victor Ponta își subordonase practic această structură de informații a MAI. O decizie luată în perspectiva lui 2014, an crucial, în care se jucau șansele lui de a ajunge la Cotroceni, când informațiile neoficiale despre x, y sau z puteau fi de mare importanță.

Folosirea acestui serviciu în mod neoficial, în interesul personal sau de grup era un aspect cunoscut, despre care unii vorbeau în public, ca despre ceva firesc, ca despre un semn de putere. În precampania electorală din 2009, de exemplu, când portofoliul MAI era la PSD, Marean Vanghelie avertiza public că vor ieşi la iveală dosarele făcute de DGIPI unor persoane din familia prezidenţială. Asta, deși niciunul nu fusese angajat al MAI, pentru a justifica filajul şi încadrarea operative. Despre importanța – cea neoficială – a acestei funcții vorbeau şi schimbările de miniştri de Interne, din iarna 2008 – 2009. Atunci, MAI ajunsese la “performanţa” de a avea, în decurs de o lună şi ceva, trei miniştri PSD, cu mandate de câteva zile. Oamenii erau menţinuţi în funcţie până când îşi exprimau dezacordul faţă de propunerea echipei care i-a propulsat, în privinţa numirii şefului DGIPI, sau până când făceau o numire neagreată de partid.

Citeşte şi: Intangibilul serviciu secret al MAI

Nu titulatura, nu conducerea, nu subordonarea acestui serviciu sunt problemele care ar fi necesitat atenție. Atenţia ar fi trebuit focusată pe reformarea reală, pe transparentizarea activităţii şi pe eficiență. Pentru că, în ciuda existenţei acestei structuri, în MAI s-au ţesut, în timp, solide încrengături mafiote, chiar sub nasul ofiţerilor de la Protecţie Internă, al căror rol oficial era să le prevină sau să le contracareze cât se aflau la un nivel cât mai scăzut.

Puncte forte ale noii legi. Şi un risc mare.

Revenind la OUG care prevede înfiinţarea, organizarea și funcționarea serviciului secret al MAI, viitor UPI – trecând, cum spuneam, peste faptul că nu văd justificarea schimbării titulaturii –, proiectul de lege vine cu câteva aspecte bune. Ce anunță să-i transparentizeze activitatea, să o eficientizeze și să diminueze influența pe care un politician sau altul ar putea-o avea asupra ei şi, deci, riscul implicării în jocuri subterane.

Prin noua lege se încearcă revenirea la numirea șefului acestei structuri de către ministrul de Interne. Așa e firesc, pentru că e o instituție subordonată MAI, nu Guvernului, și pentru că rolul său oficial este de a asigura protecţia cadrelor MAI, nu a tuturor ministerelor, nu a întreg corpului guvernamental. În plus, numirea se va face cu acordul CSAT. Adică, nu va mai fi la discreția unui singur politician, ceea ce diminuează posibilitatea ca acest serviciu să fie folosit, neoficial, pentru a face jocurile subterane ale unuia sau ale altuia.

Funcțiile de conducere și cele militare de execuție din UPI pot fi ocupate doar după obținerea unui aviz pozitiv de integritate. Dacă sunt suspiciuni în privința lor, cei vizaţi sunt invitați la un test poligraf. Refuzul acestui test implică excluderea lor, din start, din procedura de ocupare a postului vizat. O măsură corectă, dacă privim în urmă la toate scandalurile de corupție din MAI, care ar fi putut fi prevenite de ofiţerii acestei structuri de informații, dar nu au fost, sau la modul în care erau tranzacționate prin subteranele politicii informații obținute de ofiţeri ai acestui serviciu.

Noul proiect oferă și pârghii suplimentare de verificare a activităţii UPI – prin obligarea ministrului de a prezenta Parlamentului, anual sau la cerere, rapoartede activitate – şi de verificare a modului în care sunt fructificate informațiile culese de UPI. Pe de o parte, prin faptul că această structură are obligația de a informa DGA, atunci când identifică probleme, pe linie de prevenire a corupției. Iar pe de altă parte, pentru că legea cere clar ca informațiile culese să fie comunicate factorilor de decizie abilitați din MAI. Deci, dacă pe viitor vor mai ieși la iveală încrengături mafiote care includ oameni din Interne, există şanse mai mari ca vinovaţii să fie traşi la răspundere. Identificaţi fie la nivel de UPI, dacă aici nu s-a știut despre astfel de fapte ori s-a știut, dar s-a tăcut. Fie la nivel de DGA, în cazul în care informațiile primite nu au fost fructificate. Fie chiar la nivel de vârf al ministerului, unde nu se va mai putea afirma că nu s-a știut despre ceea ce se întâmplă.

Ceea ce a stârnit controverse în privinţa acestui proiect legislativ este modul în care se vor face interceptările; nu se prevede expres ca interceptările să poată fi făcute doar cu mandat judecătoresc, ceea ce, într-adevăr, poate lăsa loc abuzurilor. APADOR-CH a cerut, însă, modificarea acestui proiect legislativ, solicitare de care, să sperăm, se va ţine cont. Şi că va reuşi “îmblânzirea” acestui incontrolabil serviciu secret al Internelor.

Articol publicat şi în Puterea a Cincea.