Un singur dosar cu condamnări după trei ani de incriminare a cămătăriei în Timiş

camatarieChiar dacă au trecut trei ani de când cămătăria este pedepsită ca infracţiune, într-un singur dosar aflat pe rolul instanţelor timişene s-au pronunţat condamnări pentru această infracţiune. Îmbucurător este, totuşi, faptul că DIICOT a întreprins în acest an două acţiuni complexe de destructurare a unor reţele de cămătărie cu cartierul general în Timişoara.

 

O singură condamnare la Tribunalul Timiş

Până acum, deşi sunt trei ani de când cămătăria a fost incriminată în Codul Penal şi Timişoara era recunoscută ca unul dintre oraşele cu cele mai active reţele de cămătari, un singur dosar înregistrat la Tribunalul Timiş, având ca obiect infracţiunea de cămătărie a ajuns la faza de condamnări. Dosarul a fost înregistrat anul trecut, în iulie, şi a avut un parcurs destul de rapid pe rol, în doar câteva luni fiind pronunţate condamnări. Finalul nu a fost însă unul prea dur pentru cămătarii implicaţi care, în mare parte, au scăpat de acuzaţia colaterală de înşelăciune, şi au rămas după reducerea perioadei petrecute în arest cu un an de închisoare, suspendată condiţionat. Astfel, probabil că rezultatul a fost mai degrabă o sperietură pentru cămătari, şi notabile au fost mai degrabă anulările contractelor de împrumut cu camătă, şi confiscarea sumelor obţinute prin cămătărie. Victimelor li s-a returnat suma de 50.000 de euro, din dobânzi, însă nu toate actele încheiate au fost anulate, rămânând valabil, de exemplu un testament încheiat de o victimă în favoarea unui cămătar care îi împrumutase bani. Şi, probabil ca să nu îi încarce pe cămătari cu prea multe cheltuieli, instanţa a dispus obligarea inculpaţilor la plata sumei de 1.000 de lei fiecare cheltuieli judiciare către stat, restul cheltuielilor judiciare rămânând în sarcina statului.

Un alt aspect interesant este că instanţa le-a impus inculpaţilor ca, pe durata obligaţiei de a nu părăsi ţara, să nu folosească şi să nu poarte arme, şi, totodată, să nu se apropie de părţile vătămate şi de membrii familiei acestora şi să nu comunice cu acestea direct sau indirect.

Între timp, prin sentinţa pronunţată la finalul anului trecut s-a revocat faţă de inculpaţi măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara. Ceea ce înseamnă că, teoretic, aceste obligaţii stipulate de instanţă nu mai sunt valabile.

Două cazuri cu greutate instrumentate de DIICOT în acest an

Mircea Andres DIICOT Timisoara portretUn aspect îmbucurător este însă faptul că structura teritorială a DIICOT a reuşit să destructureze în acest an două mari reţele de cămătărie, ce acţionau cu precădere în Timişoara.

Astfel, în iulie erau iniţiate, la Timişoara, simultan, peste 30 de percheziţii într-un dosar de cămătărie în care prejudiciul este de aproximativ două milioane de euro. Acţiunea anchetatorilor a vizat 23 de persoane ridicate în urma percheziţiilor şi duse la audieri la sediul DIICOT Timişoara. Potrivit unor surse judiciare, suspecţii împrumutau bani şi percepeau apoi dobânzi foarte mari care ajungeau şi la o mie la sută şi semnau acte cu clienţii lor prin care aceştia din urmă se obligau să le cedeze apartamentele, în cazul în care nu îşi plăteau datoria la timp. Unele persoane au pierdut chiar şi câte două sau trei apartamente, după ce au împrumutat bani şi nu au reuşit să achite datoria. Chiar dacă suma iniţială a prejudiciului a fost estimată la două milioane de euro, însă în urma cercetărilor e posibil să fie vorba de mult mai mulţi bani.

Luna trecută, tot DIICOT s-a implicat în destructurarea unei alte reţele de cămătărie de amploare, alături de poliţişti de frontieră din cadrul Serviciului Teritorial al Poliţiei de Frontieră Timişoara, şi având suportul de specialitate al Departamentului de Informaţii şi Protecţie Internă al MAI. Astfel, a fost destructurat un grup infracţional organizat, specializat în săvârşirea infracţiunilor de cămătărie, înşelăciune, evaziune fiscală şi spălare de bani.

Începând cu anul 2009, membrii reţelei din Timişoara s-au constituit într-un grup infracţional organizat care, prin utilizarea de documente false, au indus în eroare mai multe persoane, determinându-le să încheie contracte de împrumut cu garanţii imobiliare. Totodată, sunt suspectati că au obţinut câştiguri de bani prin oferirea de împrumuturi cu dobânzi ridicate. Veniturile obţinute nu au fost declarate la organele fiscale pentru impunere, iar dobânzile ridicate practicate au fost disimulate în clauzele contractelor.

“Pentru a determina persoanele să împrumute sume de bani, acestea au fost ademenite să încheie acte cu clauze contractuale facile, iar pe parcursul derulării convenţiilor au fost schimbaţi şi înăspriţi termenii contractuali, prin mărirea dobânzilor, scurtarea termenelor de restituire, solicitarea şi instituirea unor garanţii imobiliare suplimentare, apariţia unor persoane necunoscute iniţial ca fiind titularii sumelor de bani, care aveau propriile pretenţii financiare”, spuneau anchetatorii.

Ca urmare a acestor manopere, din cauza condiţiilor contractuale dificile, debitorii nu au mai putut plăti sumele datorate, pierzând garanţiile imobiliare în cadrul procedurilor de executare silită. Sumele de bani astfel obţinute de către cămătari au fost utilizate la acordarea altor împrumuturi cu dobânzi ridicate şi la achiziţionarea de bunuri mobile şi imobile.

“Mai avem de lucru la documentarea întregii activităţi infracţionale. Noi am acţionat atunci, în noiembrie, pentru a opri executările silite, pentru că erau oameni, victime ale cămătarilor care riscau să fie scoşi din casele lor în prag de iarnă”, spune Mircea Andreş (foto), procurorul şef al DIICOT Timişoara.

O lege adoptată cu întârziere

parlament1Proiectul de lege care incrimina cămătăria a fost adoptat de Camera Deputaţilor în 2011, după ce fusese respins de către Senat, fiind ulterior promulgat de către Preşedinţie şi publicat în Monitorul Oficial. Iniţiativa legată de interzicerea cămătăriei a fost luată după ce nu se ştie câţi oameni au fost lăsaţi pe drumuri de către reţelele de cămătari specializate pe înşelăciuni imobiliare, autorităţile dând semnalul că vor să realizeze o îngrădire măcar legală a fenomenului cămătăriei. Parcursul legislativ al legii care interzice cămătăria este interesant, plecând de la faptul că actul normativ a fost respins de către Senat (fără să se motiveze în mod clar de ce), fiind ulterior adoptat de Camera Deputaţilor cu 168 de voturi “pentru”, 98 “împotrivă” şi zece abţineri.

Proiectul de lege, care prevede că activitatea de cămătărie se va pedepsi cu închisoare de la şase luni la cinci ani, a fost iniţiat de parlamentari ai PDL şi ai minorităţilor naţionale şi, în acest context, s-a iscat o controversă publică legată de faptul că grupul parlamentar PSD, care îi includea, la vremea respectivă, şi pe Adrian Năstase şi pe Victor Ponta, a votat împotriva acestei legi. Ulterior, reprezentanţii PSD şi-au justificat gestul prin faptul că, din principiu, resping iniţiativele legislative promovate de grupul PDL şi că, în cazul de faţă, legea ar fi fost întocmită prost.

Iniţial, proiectul de lege prevedea sancţionarea cămătarilor cu închisoare de la unu an la trei ani, însă deputaţii jurişti au propus ca sancţiunea să fie de închisoare de la şase luni la cinci ani. În motivarea proiectului de lege se arăta că, fără giranţi şi multitudinea de acte pe care le solicită banca, anunţurile de la mica publicitate prin care se oferă împrumuturi cu dobândă mică, nespecificându-se dacă pe lună sau pe an, par, la prima vedere, ispititoare, o soluţie salvatoare pentru nevoiaşi. “Cu alte cuvinte, totul se petrece la lumina zilei şi, dacă persoana este de bună credinţă, nimic rău nu se poate întâmpla. Totuşi, se ascund multe capcane. Apelând la ajutorul cămătarilor, aparent interesaţi doar de câştigurile rezultate din dobândă, mulţi români au rămas fără case sau, chiar mai rău, au fost bătuţi, unii pierzându-şi viaţa”, se menţionează în acelaşi document.

Printre iniţiatorii acestui proiect, devenit lege, se numără şi un fost parlamentar timişean, Marius Dugulescu, care a precizat că s-a plecat în iniţierea acestui proiect legislativ şi de la problemele existente în Timişoara, unde activitatea de cămătărie ajunsese să fie practicată pe scară largă.

Ideea acestei legi era tocmai ca dosarele legate de cămătărie, încadrate la tot felul de infracţiuni adiacente, cum ar fi înşelăciunea, să nu mai poată fi blocate şi să fie instrumentate fără interpretări legislative complicate, la nivel de Poliţie, Parchet şi instanţe. Din păcate, însă, dosarele vizând această infracţiune par să lipsească deocamdată.

În litera vechii legislaţii, din cauza legalizării actelor de împrumut la notariat, multe dintre cazurile de cămătărie s-au finalizat la nivelul Parchetului cu neînceperea urmăririi penale. În cazuri de acest fel se considera că victima a luat la cunoştinţă, în momentul în care a semnat actul notarial, faptul că e vorba de un împrumut cu dobândă ascunsă, şi că îşi asumă toate riscurile care decurg din acesta.

La Timişoara, cămătăria a fost o activitate intens practicată după 1989, şi în prezent existând reţele specializate pe camătă care continuă să-i înşele pe cei suficienţi de naivi încât să apeleze la acest gen de “împrumuturi.” Ziarele de mică publicitate din Timişoara sunt pline de zeci de anunţuri prin care cămătarii îşi anunţă “ofertele”, majoritatea precizând că, prin acte notariale, sunt interesaţi de garanţii imobiliare, automobile sau aur.

Print Friendly, PDF & Email

Articol scris de

Jurnalist Timpolis, bogdan.piticariu@timpolis.ro