O “revelaţie” de toamnă în domeniul infrastucturii rutiere a venit zilele trecute, în momentul în care Autoritatea Rutieră Română a sesizat Ministerului Transporturilor că de la Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale nu i s-a solicitat niciun audit de siguranţă rutieră pentru lucrările efectuate în perioada 2013 – 2015. Printre acestea se regăsesc şi lucrările la diverse tronsoane ale autostrăzii Timişoara-Lugoj-Deva.

Avize “independente”

Conform unor informaţii făcute publice zilele trecute de către Ministerul Transporturilor, peste 20 de drumuri şi tronsoane de autostradă, aflate în construcţie (printre care şi bucăţi din autostrada Timişoara-Lugoj-Deva) nu au audit de siguranţă rutieră dat de structura abilitară – respectiv Autoritatea Rutieră Română.

Constatarea, care a ajuns sub forma unei sesizări şi la DNA, vine în urma unor verificări făcute de Corpul de Control de la nivelul Ministerului Transporturilor în perioada iulie-august 2016, la Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România. Controlul a fost efectuat la sesizarea Autorităţii Rutiere Române care semnala că în perioada 2013 -2015 nu a fost înregistrată nicio solicitare din partea CNADNR pentru efectuare a unui audit de siguranţă rutieră, pentru lucrările executate (printre care şi cele pe tronsoane în construcţie din autostrada A1 din vestul ţării).

Conform legii, evaluarea de impact asupra siguranţei rutiere şi auditul de siguranţă rutieră se realizează la cererea investitorului (CNADNR, în acest caz) adresată Autorităţii Rutiere Române, în baza unui contract de prestări servicii. Prin acest contract ARR trebuie să desemneze un auditor de siguranţă rutieră care să realizeze auditul.

Corpul de Control a constatat însă că, în lipsa unor norme specifice de aplicare, CNADNR nu a întocmit un contract cu ARR şi a introdus obligativitatea realizării auditului de siguranţă rutieră în caietul de sarcini pentru licitarea proiectelor. Astfel, pentru toate lucrările efectuate în perioada 2013-2015 au fost întocmite rapoarte de audit de siguranţă rutieră, realizate de către auditori aflaţi pe lista agreată de ARR. Aceştia aveau certificarea necesară, însă nu aveau un contract cu Autoritatea Rutieră Română pentru lucrările respective.

Ce înseamnă acest lucru? Că inclusiv pentru trosnoane de autostradă construite în ultimii trei ani în vestul ţării nu există audituri certificate, realizate de către ARR, ci unele realizate în mod “independent”.

Verificări retroactive?

Are încredere însă Ministerul Transporturilor în aceste audituri independente, făcute fără A.R.R. ? Poziţia sa oficială pare să indice contrariul. Conform oficialilor Ministerului Transporturilor,  “ca măsură asumată de minister şi CNADNR pentru auditurilor de siguranţă realizate prin relaţia directă între antreprenor şi auditor, s-a propus ca măsură evaluarea tuturor auditurilor de siguranţă rutieră pentru a verifica dacă a fost afectată independenţa auditorului faţă de antreprenor.”

Ceea ce înseamnă că unele suspiciuni de nereguli există.  Printre lucrările de infrastructură verificate se numără cele efectuate la autostrada Transilvania, Bucureşti-Braşov, Arad-Nădlac, Orăştie -Sibiu şi Timişoara-Lugoj. Printre altele raportul de control menţionează că în unele cazuri “auditurile de siguranţă rutieră au fost contractate şi executate în temeiul specializării (nu atestării) profesionale, conferite de Certificatul de absolvire obţinut în anul 2004, printr-un program Phare, eliberat de către Universitatea Bauhaus din Weimar, Germania şi nicidecum în baza atestatului de auditor de siguranţă rutieră eliberat de Autoritatea Rutieră Română. Respectivul certificat nu asigură competenţă legală pentru efectuarea auditului de siguranţă rutieră.”

Aceste informaţii au ajuns deja şi pe masa Comisiei Europene, şi rămâne de văzut dacă, ţinând cont că multe din aceste proiecte cu “audituri independente” au fost finanţate cu bani europeni, nu există riscul să fie aplicate sancţiuni sub formă de corecţii financiare, care pot ajunge şi la 25% din valoarea contractelor, ceea ce pentru România ar însemna sume uriaşe pe care ar trebui să le restituie. “Dacă mă întrebaţi pe mine, aceste scandal tine mai degrabă de  o serie de răfuieli interne la nivelul CNADNR. Întrebarea legitimă este de ce s-a venit cu aceste oboiecţii şi sesizări după atâta timp şi nu imediat, din 2013”, ne-a declarat Ionuţ Ciurea, vicepreşedinte şi director executiv al Asociaţiei Pro Infrastructura.