Păsările de talie mică vor fi monitorizate din spaţiu, începând de anul viitor, prin intermediul unei noi tehnologii care ar putea fi folosită pentru sistemele de avertizare în cazul erupţiilor vulcanice şi al cutremurelor.

Astronauţii plănuiesc să instaleze pe Staţia Spaţială Internaţională un receptor dedicat animalelor sălbatice, care va monitoriza continuu traseul a mii de specii de talie mică, informea­ză dailymail.co.uk, sursă citată de Mediafax. Noua tehnologie presupune folosirea transmiţătoarelor radio din ce în ce mai mici, ceea ce înseamnă că până şi insectele ar putea purta un asemenea dispozitiv.

Se ştie despre animale că simt ac­tivitatea tectonică înainte de eveni­men­tele seismice majore, o abilitate care ar putea fi folosită pentru ca oamenii să fie avertizaţi în prealabil despre dezastrele naturale.

Uschi Müller, coordonatorul proiectului Icarus, spune că păsările şi animalele care trăiesc în apropierea zonelor predispuse la dezastre ar pu­tea fi echipate cu asemenea dispoziti­ve. Acesta este de părere că respec­ti­vele dispozitive ar putea avertiza populaţia cu circa cinci ore înainte de producerea unui dezastru.

De asemenea, dispozitivul ar pu­tea ajuta la prevenirea răspândirii bo­lilor de origine animală, precum gri­pa aviară şi virusul West Nile. Acum, apro­ximativ 70% dintre epidemiile mondia­le sunt rezultatul contactului dintre om şi animale, dar, fără un sistem de ur­mărire pe o distanţa mare, este dificil de prezis unde se vor răspândi.

Schema Icarus, un proiect iniţiat de agenţiile spaţiale germane şi ruse şi 12 grupuri ştiinţifice, va începe prin montarea unor transmiţători pe păsări mici, dar oamenii de ştiinţă speră că vor putea monitoriza şi insectele în câţiva ani. „Pentru început, oamenii de ştiinţă de la Icarus vor folosi trans­miţătoare de 5 grame, dar, în viitor, vom folosi unele mai mici, cu o greu­ta­te sub 1 gram, ceea ce ne va permite să monitorizăm insecte”, afirmă Uschi Müller.

Receptorul Icarus va înconjura Staţia Spaţială, la 322 de kilometri deasupra Pământului – o orbită relativ joasă –, permiţând monitorizarea chiar şi a liliecilor şi a gândacilor.

Oamenii de ştiinţă nu au aflat deo­camdată motivul pentru care anima­le­le sunt capabile să simtă schimbările tectonice înaintea oamenilor şi chiar, în unele cazuri, înaintea echipamen­te­lor de monitorizare seismică. Dar e cert că, înainte de producerea unui cu­tremur, colonii de păsări, insecte, broaşte şi şerpi şi-au abandonat habi­tatele. O teorie susţine că animalele care trăiesc în sau în apropierea ape­lor subterane sunt mai sensibile la orice schimbare în compoziţia chimi­că a acestora, deci ar putea simţi mo­dificările subtile cauzate de schimbă­rile din subteran, cu mult înaintea mişcărilor tectonice. O altă explicaţie este că animalele sunt mult mai sensi­bile la vibraţii.

Proiectul Icarus va fi, de aseme­nea, foarte valoros pentru conserva­rea speciilor.

Graham Madge, de la Royal Socie­ty for the Protection of Birds, a spus că sunt puţine lucruri cunoscute des­pre rutele unor păsări migratoare, pre­cum privighetorile: „Înţelegerea rute­lor pe care le urmează ne poate ajuta să le protejăm şi să prevenim gra­­dul mai mare decât normal de infecţie în rândul populaţiei sălbatice. Noi încă nu ştim unde se duc şi unele sunt aici doar pentru câteva luni. Fără a şti exact unde se duc şi când nu putem înţelege cum să le protejăm”.