Dacă nu s-a ajuns premeditat la situaţia în care, în ziua primului tur al scrutinului pentru prezidenţiale, mii de români din diaspora au fost practic împiedicaţi să-şi exercite dreptul la vot, nu ar fi fost normal să asistăm la demisia ministrului Titus Corlăţean sau la demiterea acestuia, de către Victor Ponta? Totuşi, nu s-a ajuns aici. Şi nu e prima dată când d-lui Corlăţean i se trec cu vederea derapaje.

Există indicii care duc la ipoteza că la împiedicarea românilor din diaspora să-şi exercite dreptul la vot nu s-a ajuns dintr-o simplă eroare. Că este vorba despre o acţiune sistematică. Proastei organizări a scrutinului – generată de faptul că MAE nu a comunicat eficient pe seama necesităţii declaraţiei pe proprie răspundere şi nu a pus la dispoziţie formularul online, care are menirea împiedicării fraudei la vot, o situaţie discutabilă în condiţiile în care votul multiplu este o infracţiune sancţionată deja de art. 387 din Codul Penal – i s-a adăugat decizia autorităţilor de a închide secţiile de votare la ora 21. Asta, în ciuda numărului imens de români care stăteau la coadă de ore întregi şi care nu apucaseră să voteze, şi în ciuda faptului că Legea 370/2004, pentru alegerea Preşedintelui României, republicată 2011, ar fi permis prelungirea procesului electoral. „Alegătorii care la ora 21 se află în sala unde se votează pot să îşi exercite dreptul de vot”, se arată în art. 46, alin. 2 din această lege. Apoi, să nu uităm de faptul că nu s-a putut vota prin corespondenţă. Acest tip de vot, care ar fi împiedicat ajungerea la astfel de situaţii, s-a lovit de un refuz constant de a fi legiferat.

Deşi scandalul generat de condiţiile improprii de vot în străinătate a luat proporţii, nici ministrul de Externe, Titus Corlăţean, nu a demisionat, nici şeful său, premierul şi prezidenţiabilul Victor Ponta, nu l-a demis. Manifestându-şi astfel „respectul” faţă de românii din diaspora. Ca să salveze aparenţele, clementul domn Ponta avertizează că va recurge la demitere, dar numai dacă se va repeta situaţia. 

Şi nu e prima dată când Victor Ponta îi trece cu vederea un derapaj. În primăvara lui 2013, la orizontul unei noi amânări a aderării României la Schengen – cauzată de rapoartele MCV pe justiţie, două negative consecutiv – reprezentantul diplomaţiei române, dl Corlăţean, declara că, dacă este din nou amânată aderarea noastră la Schengen, România nu mai e interesată e acest proces: “Aşa cum am trăit fără Schengen, putem să trăim în continuare”. Şi, avertiza el, o nouă decizie de amânare a aderării va afecta “credibilitatea procesului”. Deşi nu credibilitatea procesului era afectată, ci credibilitatea ţării, în ochii statelor UE. Iar datul cu basca de masă putea fi făcut la cârciumă. Sau la şedinţe de partid. Nicidecum cu drapelele ţării şi UE în fundal. În calitate de reprezentant al diplomaţiei României şi al intereselor vreo 20 de milioane de români, dl Corlăţean ar fie trebuit să facă lobby diplomatic să reconstruiască încrederea partenerilor europeni – făcută ţăndări, după vara lui 2012, chiar de colegii săi de guvernare –, să netezească asperităţi politice ori de context electoral, ultimele având tendinţa de a veni la pachet cu o exacerbare a atitudinii negative privind migraţia dinspre România. Nu să se oţărască la cei care vedeau ceea ce vedea toată lumea şi, îngrijoraţi – pentru că, din 2007, suntem de-ai lor –, ne cereau să ne rezolvăm problemele care au pus în pericol însăşi ideea de stat de drept. Ieşirea ministrului de Externe nu a fost, însă, taxată de premier. Care şi-a manifestat, aşa, „respectul” faţă de UE, faţă de partenerii occidentali ai României.

La fel cum nici partidul nu l-a sancţionat în vreun fel pe dl Corlăţean când, în calitate de şef al Comisiei de Politică Externă din Senat, împiedicase aducerea în ţară a lui Omar Hayssam, unde Justiţia aşteptat să judece dosarul de terorism deschis pe numele său. Şi asta pentru că Titus Corlăţean blocase, luni bune, în Parlament,Tratatul de extradăre între România şi Republica Arabă Siriană – parafat încă din noiembrie 2010, în timpul unei vizite la Bucureşti a preşedintelui sirian Bashar al-Assad –, motivând, fals, că situaţia politică din Siria nu face fezabilă avizarea acestui acord. “(…) la Comisia de Politică Externă din Senat, domnul Titus Corlăţean consideră că situaţia politică din Siria nu face fezabilă avizarea acestui acord. Sigur, pot să înţeleg în toate felurile explicaţia pe care o dă pentru blocarea acestui acord, dar nu pot să nu observ că, fiind interese extraordinar de mari ale celor care guvernau când domnul Omar Hayssam mergea cu avionul cu preşedintele ţării, se pare că este un blocaj politic”, declara, în noiembrie 2011, preşedintele Traian Băsescu. Staff-ul PSD, cum spuneam, nu numai că nu luase nici o măsură împotriva lui şi nici atitudine faţă de aceasta – expimându-şi astfel „respectul” faţă de Justiţie –, dar în vara lui 2012, îi oferea portofoliul Externelor, în Guvernul Ponta.