Teatru
De George Bacovia şi Agatha Grigorescu Bacovia
Un concept de Valentin Ivanciuc
Lumea lui George Bacovia, o lume fragilă, sensibilă, dar, în egală măsură, plină de viaţă, suculentă, ne este mult mai aproape decât ar părea. Istoria aşa-zis minoră – cea a tristeţilor, a bucuriilor, a melancoliilor noastre – traversează timpul şi ne face contemporani cu trecutul, ca şi cu viitorul. George Bacovia şi Agatha Grigorescu Bacovia ne traversează cotidianul şi ne iau cu ei în plimbarea lor printre emoţii.
Teatrul Naţional Timişoara, Sala Mare, 28 ianuarie, ora 19
De Peter Kerek
Un spectacol în regia artistică a lui Peter Kerek
A fost odată la Timişoara este o poveste despre oameni şi despre cum aceşti oameni sunt, individual şi în interiorul legăturilor lor de sânge, o proiecţie fidelă – deşi subiectivă şi la scară redusă – a istoriei „mari”. Timişoara, oraşul alcătuit din oameni care, mai demult sau mai recent, au venit şi l-au făcut să devină prin înseşi diferenţele dintre ei, are şi acest chip: cel al unei familii care îşi redescoperă esenţa compozită din cioburi, îndepărtări şi amintiri. Căci, până la urmă, un oraş e o familie: cu revoluţiile ei, cu prejudecăţile ei, cu acele lucruri mereu nespuse şi nefăcute la timp, cu momentele ei de curaj şi de laşitate, şi, da, cu memoria ei frântă.
Teatrul Naţional Timişoara, Sala 2, 30 ianuarie, ora 19
Adaptare de Helen Edmundson, după romanul lui Lev Tolstoi
Anna Karenina este povestea unei metamorfoze. Înconjurată de oameni captivi în dilemele morale ale unei societăţi îngheţate în nemişcare, Karenina porneşte, cu conştiinţa trează, pe un drum care o poartă înspre spaţiile necunoscute, obscure, înspre tenebrele distructive ale fiinţei sale. Descoperă în sine o lume complet nouă, o lume a pulsiunilor esenţiale, în care onestitatea nu lasă loc clemenţei. Se abandonează cu voluptate, cu disperare acestei uriaşe singurătăţi care o transformă iremediabil. Face ţăndări fragilul înveliş social care o ţinea legată, descoperind că ceilalţi nu sunt „tot ce avea ea”, după cum postulează un alt personaj. Drumul cu sens unic al cunoaşterii de sine este un drum al efervescenţei spiritului, dar şi un drum al distrugerii şi al singurătăţii absolute.
Teatrul Naţional Timişoara, Sala Mare, 31 ianuarie, ora 18
După Eschil
Un spectcaol în regia lui Kokan Mladenovic
Asociem, de aproape două milenii şi jumătate, numele lui Prometeu cu revolta, cu lupta contra ignoranţei în care dintotdeauna Puterea, oricare ar fi fost ea, şi de orice fel – politică, economică, militară sau religioasă – a încercat să-i ţină pe cei mulţi. Masă de manevră, carne de tun; există mii de expresii care traduc oprimarea. De-a lungul timpului n-a existat doar Prometeu, iar focul a devenit de mult o metaforă pentru concepte ca informaţia, justiţia, dreptul elementar la viaţă, la apartenenţă etnică, la educaţie etc. Sunt flăcări pentru care mii de oameni, mii de Prometei, cu trupul poate slab, dar cu suflet de titani, au suferit şi şi-au dat viaţa. Au luptat cu un Zeus care are, şi el, tot atâtea feţe. Lumea noastră se află din nou în suferinţă: războiul are alte chipuri, uneori pur şi simplu mai dure ca înainte, alteori doar mai subtile, dar violenţa – pumnul pe care cei puternici îl înfig în faţa celor ce-ndrăznesc să se ridice împotriva lor – este aceeaşi. şi azi, exact ca şi atunci, un nou Prometeu fură focul noilor zei. şi azi, exact ca şi atunci, este înlănţuit. şi azi, ca şi atunci, refuză să renunţe.
Teatrul Naţional Timişoara, Sala Mare, 1 februarie, ora 19
De Keith Waterhouse şi Willis Hall
Un spectacol în regia artistică a Antonellei Cornici
Billy Fisher are o problemă. Sau mai multe. Familia îl consideră un loser, pe patronul firmei de pompe funebre unde lucrează îl exasperează „flexibilitatea” profesională a lui Billy, are nu una, ci două logodnice care-şi dispută acelaşi inel în timp ce el iubeşte altă fată, prietenul lui cel mai bun nu-l crede orice-ar spune, şi-l bântuie o sumedenie de gânduri care nu-i dau pace. De fapt, problema lui Billy Fisher este că are o fantezie foarte bogată.
În lumea lui, asta se cheamă „imaginaţie”. În lumea celorlalţi, a tuturor celorlalţi, se cheamă „minciună”: în concluzie, Billy Fisher e un mincinos.
Billy Mincinosul este o comedie nostalgică despre puterea imaginaţiei, despre evadarea din realitate şi, mai ales, despre evadarea din inerţie.
Teatrul Naţional Timişoara, Sala 2, 2 februarie, ora 19
Titus Andronicus
De William Shakespeare
Un spectacol cu supratitrare în limba română, în regia lui Brian Michaels
Generalul Titus Andronicus se întoarce din războiul împotriva goţilor. Respectând tradiţia, îl sacrifică pe fiul cel mare al învinsei regine a goţilor, Tamora, ceea ce atrage asupra sa ura acesteia. Ceremonia de bun venit nu decurge conform aşteptărilor, căci fiica lui Titus, Lavinia, refuză căsătoria cu noul împărat Saturninus. În aceste condiţii, Tamora devine noua împărăteasă a Romei şi – împreună cu iubitul ei, Aaron – începe să urzească planul de răzbunare împotriva familiei Andronicus. Când membrii acesteia realizează că nu sunt victime ale destinului, ci ale unui plan diabolic, pun la cale la rândul lor o reacţie neaşteptat de violentă.
Teatrul German de Stat Timişoara, Sala TGST, 27 ianuarie, ora 19.30
Performance după un concept de Florin Fieroiu
Un spectacol în regia lui Florin Fieroiu
Un spectacol non-narativ. Imagini alterate ale unui corp descompus în gesturi. Traiectorii non-psihologice. Afirmaţii coerente proiectate într-o sintaxă confuză. Egalitate de opinii.
În loc de subiect, un mecanism. Un triunghi, o bicicletă, patru stâlpi, un perete elastic, o masă, o maşină de spălat. Funcţional.
O instalaţie umană cu zece actori. Entuziasm contagios sau frică paralizantă. Aşteptări declamate sau nerostite. Ce-ar trebui să… Cea mai puternică dorinţă… Ce-am uitat să… Ieri, chiar nu mai există. Cel de-acum o secundă e mort. Nimic impus. Nimic de exclus: stres, ignoranţă, dezgust.
Despre coerenţa disfuncţionalităţii. Despre efectul carenţei ori al surplusului de magneziu asupra stării atât fizice, cât şi psihice. Despre viaţă şi amnezie autoindusă.
Teatrul German de Stat Timişoara, Sala TGST, 30 ianuarie, ora 19.30
De Bertolt Brecht
Un spectacol cu supratitrare în limba română, în regia lui Alexandru Dabija
Berdolt Brecht a scris Nunta micilor burghezi (titlul iniţial Nunta) în anul 1919 la vârsta de doar 21 de ani. Premiera absolută a avut loc şapte ani mai târziu. Piesa zugrăveşte într-un cadru comic degradarea micii burghezii: la o nuntă se întâlnesc mirii, tatăl şi sora miresei, mama mirelui şi câţiva prieteni. Sărbătoarea se transformă treptat într-o catastrofă. Invitaţii se poartă nepoliticos unii cu alţii, intervin unul peste celălalt atunci când vorbesc, se contrează reciproc şi nu se dau îndărăt nici de la apropouri vulgare. Ca şi cum nu ar fi de ajuns, mândria mirelui, mobila construită de el însuşi, începe literalmente să se descompună. Iar concluzia e: „Slavă Domnului şi diavolului că au plecat în sfârşit!”
Teatrul German de Stat Timişoara, Sala TGST, 31 ianuarie, ora 19.30
Dincolo de scenă
Teatrul Maghiar de Stat „Csiky Gergely” din Timişoara invită publicul la cea de-a şaptea ediţie a întâlnirilor lunare de Dincolo de scenă, un atelier coordonat de actorul Kiss Attila. „Dedicăm luna ianuarie experimentelor în tempo-uri diferite şi încercăm să ne găsim cadenţa interioară, să cercetăm ritmul scenei şi al… vieţii”, spun organizatorii.
Teatrul Maghiar de Stat „Csiky Gergely” Timişoara, Sala Studio, 27 ianuarie, ora 16
De El¿bieta Chowaniec
Un spectacol în regia lui Koltai M. Gábor
Fete, femei. Fetiţe, domnişoare, doamne, târfe, zâne, vrăjitoare, prinţese şi slujnice împuţite, prostituate răscoapte şi dame răsfăţate. Sunt înfometate, doritoare, se bat, se spurcă, se îmbrăţişează, urlă, plâng, dansează vals – patru femei.
Patru generaţii de femei, de aici, din apropiata Cracovia, Polonia, Europa Centrală. O felie de istorie central-europeană; cincizeci de ani infernali, cu vise ce răbufnesc şi se sting din nou şi din nou, rupturi, ciocniri, înălţări şi hemoragii. Un destin transmis de la o generaţie la alta, printr-o ramură feminină particulară, ca într-o tragedie greacă. Patru portrete şi o fărâmă de continent în spatele lor. În valizele lor e istoria, în ele Femeia eternă, îngrozitoare şi totuşi minunată.
Teatrul Maghiar de Stat „Csiky Gergely” Timişoara, Sala Studio, 31 ianuarie, ora 19
Sus în adâncuri
După Nick Hornby
Un spectacol în regia lui Kedves Emõke
Spectacolul Sus în adâncuri este o comedie neagră, care ne înfăţişează patru protagonişti confruntaţi cu teme precum singurătatea, depresia şi sinuciderea. Acţiunea începe în noaptea de Revelion, când viaţa lui Martin, prezentator TV delabrat, a lui Maureen, mamă singură cu un copil bolnav, a lui JJ, un tânăr cu ambiţia de a deveni star şi a lui Jess, fiica rebelă a unui politician, se schimbă pentru totdeauna. Montarea este comică, păstrând o adâncime umană reală.
Personajele din Sus în adâncuri nu sunt eroi tragici, nici nu ar putea fi. Acest spectacol funcţionează ca o critica a timpurilor şi a societăţii în care trăim, într-un mod în care problemele şi personajele prezentate ne par absolut reale şi legitime.
Teatrul Maghiar de Stat „Csiky Gergely” Timişoara, Sala Studio, 31ianuarie, ora 19
Operă
Operă în trei acte şi patru tablouri
Muzica: Giuseppe Verdi
Libretul: Francesco Maria Piave
Un spectacol susţinut de Ansamblul de balet al Operei Naţionale Române Timişoara
Opera Română Timişoara, 29 ianuarie, ora 19
Operetă în trei acte
Muzica: Franz Lehar
Libretul: Victor Léon şi Leo Stein
Un spectacol susţinut de Ansamblul de balet al Operei Naţionale Române Timişoara
Opera Română Timişoara, 2 februarie, ora 19
Filarmonică
Concert simfonic
Un spectacol dirijat de Yun Hyun Jin, din Germania şi susţinut de violonistul ladislau Cristian Andriş
În program sunt incluse lucrări de W.A. Mozart (Uvertura la Opera Don Giovanni), F.A. Hoffmeister (Concertul pentru violă şi orchestră în Re major) şi J. Haydn (Simfonia nr. 104 în Re major Hob. I:104)
Sala Capitol a Filarmonicii Banatul, 31 ianuarie, ora 19
Expoziţii
Trup cu peşti
Expoziţie de pictură a artistei Silvia Moldovan
„Într-o lume saturată de imagini teribile, oamenii au pierdut din propria sensibilitate”, spune Silvia Moldovan. Statementul artistei Silvia Moldovan este, astfel, o invitaţie la recuperarea interiorităţii. Pictura ei invită la reflecţie tăcută, departe de orice excese formale. Terapie pentru reconstruirea de sine într-o lume „saturată” de agresivitate, gesticulaţie largă şi zgomot.
Expoziţia se înscrie în politica de promovare a tinerilor artişti, asumată de către Fundaţia Triade, în cadrul programului Juventus. În acest context, Silvia Moldovan a câştigat în anul 2012 Premiul special al Fundaţiei Triade, constând în organizarea unei expoziţii personale la Galeria Triade.
Vernisajul expoziţiei, prezentat de prof. univ. dr. Daniela Constantin, va avea loc în 28 ianuarie, ora 19, la Galeria Triade
Undisclosed Tenderness
Expoziţie de fotografie pe pânză a artistului George Miheş
Cafeneaua Klapka, 30 ianuarie, ora 18
Sigmar Polke – Muzică de origine necunoscută
O expoziţie care include lucrări ale unuia dintre cei mai renumi?i pictori germani ai artei contemporane, Sigmar Polke, în organizarea Institutului pentru Rela?ii Externe
Vernisajul expoziţiei va avea loc în 30 ianuarie, la ora 18, la Centrul Cultural German Timi?oara, în prezentarea criticului de artă Ileana Pintilie ?i a lui Wiebke Trunk, referent IFA, la Muzeul de Artă Timi?oara.
To?i iubitorii de artă ?i cultură vor avea până în data de 2 martie posibilitatea de a descoperi ?i de a contempla operele renumitului pictor, grafician şi artist în domeniul fotografiei Sigmar Polke. În cadrul expoziţiei, Centrul Cultural German Timi?oara oferă un workshop cu Wiebke Trunk, tururi ghidate prin expozi?ie cu Ana Adam, profesor de grafică, cu elevi ai Liceului de Arte Plastice ?i cu studen?i ai Facultă?ii de Arte ?i Design Timi?oara, care s-au exprimat artistic pornind de la operele lui Sigmar Polke, precum şi o seară de lectură cu cercul literar „Die Stafette”.
Salonul premianţilor U.A.P.T. 2013
Evenimentul, ajuns la cea de a doua ediţie, celebrează performanţele artiştilor vizuali profesionişti timişoreni (membri sau ne-membri ai filialei Timişoara a Uniuni Artiştilor Plastici) pe anul 2013, onoraţi cu premii (speciale, onorifice sau I – III) în urma deciziilor comisiilor de jurizare la diferite concursuri anuale, bienale etc, indiferent de specificul lor – local, naţional şi/sau internaţional. Un eveniment de bilanţ în rândul breslei, cu dorinţa reflectării evoluţiei şi imaginii generale a artei vizuale din Timişoara în rândul publicului larg.
Galeria Helios, până în 4 februarie
Spectacol
Kindlein cântăreţul cu poeziile „featuring” Eminescu
Spectacol muzical organizat de Ambulanţa Culturală şi Direcţia Judeţeană pentru Cultură Timiş
Eminescu e cool. E hipster, punk şi hippie în acelaşi timp. Eminescu rocks. E trendy la orice vârstă. Eminescu e viral chiar dacă nu are cont de Facebook sau nu postează pe Youtube.
„Sunt invitaţi iubitorii de poezie împreună cu cei ce nu iubesc poezia. Mă aştept să vină profa de română dar şi corigentul la limba română. Încerc să transpun poezia de pe raftul bibliotecii într-o vibraţie 2014. Pentru aceasta mă folosesc de chitara electrică, tobe, acordeon, chitara acustică, percuţii, efecte, microfoane speciale etc.”, spune Emil Kindlein.
În spectacol vor fi prezentate compoziţii proprii pe versuri de Eminescu dar şi a altor poeţi clasici şi contemporani. Soundul pendulează între folk, rock şi jazz.
Chiar dacă este vorba de poezie „cântăreţul cu poeziile” nu e nici pe departe un conformist al folkului. În spectacol chitara electrică şi toba sunt cât se poate de rock ca apoi să ajungă natural şi firesc la sonoritaţi dulci pe chitara acustică. Pe alocuri atmosfera e condimentată cu piese în care acordeonul ne aduce pe tărâmul şansonetei.
Casa Artelor, Sala Studio, str. Pacha nr. 8, 29 ianuarie, ora 19
Vitrina cu cărţi
“Civilizaţii şi tipare istorice. Un studiu comparat al civilizaţiilor”, Neagu Djuvara (Ed. Humanitas)
„În umbra civilizaţiei majore, înainte ca aceasta să dispară la rândul ei, câte alte culturi n-au pierit fără urmă! Această imensă dramă e astăzi trăită de mulţi cu nespusă intensitate. Trebuie să aparţii unei asemenea culturi pe cale de a se stinge sau care moare chiar înainte de a înflori, pentru a inţelege nesfârşita disperare a acelora care asistă neputincioşi la dispariţia inexorabilă a celor mai preţioase valori ale lor. Cu fiecare cultură care moare, o floare unică se veştejeşte pentru a nu mai renaşte, o mireasmă incomparabilă se risipeşte pentru totdeauna. Există comori de înţelepciune şi poezie în cele mai mici idiomuri, ca şi în concepţia despre lume a celui mai mic trib destinat dispariţiei. Toate sunt pierdute – pierdute pentru totdeauna şi pentru toţi. În viaţa popoarelor, ca şi în toată Creaţiunea, ceea ce izbeşte cel mai mult şi scandalizează într-adevăr spiritul este risipa Naturii. Cei care astăzi sunt privilegiaţi şi aparţin culturilor majore pot încă să se legene în iluzia perenităţii lor. Dar până când? Ce rămâne din Egiptul antic, din Mesopotamia, din Creta, din Mexic şi Peru? Şi cum am putea avea asigurarea că rasa noastră trufaşă, care de veacuri îşi întinde dominaţia asupra neamurilor şi lucrurilor toate, nu va cădea şi ea, odată, în toropeală şi apatie?”, spune Neagu Djuvara.
“Biblioteci în aer liber”, Marta Petreu (Ed. Polirom)
O colecţie de eseuri pe teme dintre cele mai variate, ce beneficiază de aceeaşi abordare nuanţată şi atentă la detalii, cu care Marta Petreu şi-a obişnuit deja cititorii. De la Matei Călinescu la Norman Manea, de la Rotonda plopilor aprinşi a lui Valeriu Anania la corespondenţa şi jurnalele lui Mihail Bulgakov, personalităţi marcante şi opere din literatura română şi universală sunt analizate cu argumente pertinente şi puncte de vedere nu de puţine ori surprinzătoare. O addenda cuprinde prelegerea susţinută de autoare în cadrul unui simpozion pe marginea receptării de către critici a volumului Diavolul şi ucenicul său: Nae Ionescu – Mihail Sebastian.
„Uneori, destul de des, visez biblioteci. Cărţi în legături vechi, chihlimbarii, aliniate frumos în rafturi de lemn la rândul lor chihlimbarii. Văd rafturile, multe, şi ştiu că sunt în Biblioteca Centrală Universitară din Cluj, unde m-am simţit acasă încă de la prima mea intrare, prin toamna anului 1972. Uneori, ce-i drept, mai rar, visez o splendidă bibliotecă cu rafturile înalte până la cer şi aşezate direct în iarbă, pe o pantă nu foarte înclinată: rafturile sunt doldora de cărţi frumoase, iar eu mă plimb fericită printre stelaje în ritmul voios al muzicii mozartiene – pe care, culmea, o recunosc chiar in vis –, iau în mâini cărţi, hărţi, sunt multe rafturi cu suluri de hărţi vechi, mari, colorate, pe care le desfăşor şi le privesc ca pe niste pânze pictate: le citesc. Când visez biblioteca mea aşezată în iarbă, sub cer, într-un aer limpede şi plin de făgăduinţi, mă trezesc voioasă că muzica pe care am auzit-o în vis şi aproape că aştept să mi se întâmple, din senin, «ceva frumos»”, spune Marta Petreu.
“Dragostea. Gene egoiste, chimie sau romantism”, Richard David Precht (Ed. Litera)
“Ce este dragostea? Cum poate fi explicat ceva atât de intim, de misterios, de minunat? Autorul nu îşi propune să ne dezvăluie vreun mare adevăr filosofic, nici să ne ofere sfaturi practice. Nu ne învaţă cum să avem orgasm sau cum să scăpăm de gelozie. Nu ne spune că femeile gândesc cu o altă parte a creierului decât bărbaţii, nici nu ne arată cum să ne salvăm relaţia. În schimb, ne ajută să înţelegem comportamentul sexual şi social, dar şi mecanismele din spatele unor reacţii pe care le considerăm normale şi fireşti.
În căutarea răspunsului la întrebarea “Ce este dragostea?”, Richard David Precht explorează discipline dintre cele mai diverse: biologia, psihologia, sociologia, filosofia, chiar şi chimia. De la fiecare vom afla câte ceva despre dragoste: cât de egoiste sunt genele noastre şi cât de mult ne influenţează; ce este tipic comportamentului sexual feminin şi celui masculin; cât de mare este aportul culturii la capacitatea noastră de a ne înţelege pe noi înşine şi de a înţelege lumea, ca femeie sau ca bărbat; ce se întâmplă, de fapt, în creierul nostru când iubim; care este diferenţa dintre dragoste şi sex; de ce a devenit atât de importantă pentru noi dragostea romantică. În final, aflăm că dragostea nu are explicaţie. Ea nu poate fi decât trăită!
Ultimele comentarii