Nici Timişul nu a fost scutit în ultimul an de manifestaţii de stradă şi proteste virulente legate de exploatarea de gaze de şist, care, până în momentul de faţă, la nivelul judeţului nu au trecut încă de stadiul de explorare. Adversarii extragerii gazelor naturale prin procesul de fracturare a rocilor aduc argumentul poluării masive pe care îl presupune această formă de exploatare a resurselor subsolului. Se uită însă că alternativa exploatărilor clasice  de petrol şi gaze naturale este cel puţin la fel de poluantă, iar Timişul, ca zonă de extracţie a petrolului şi gazelor naturale, nu a fost deloc lipsită în ultimii ani de incidente legate de poluări accidentale generate de zonele de exploatare a acestor resurse.

O sursă de poluare despre care nu mai vorbeşte nimeni

Pe fondul controverselor care au însoţit licenţele de ex­plorare a gazelor de şist din zo­na Banatului, o parte din O.N.G.-urile activiste şi personajele foarte vocale împotriva acestui tip de exploatare au uitat să men­ţioneze care este şi alter­nativa, cea a exploatării „clasi­ce” de petrol şi gaze naturale în Timiş, care a generat în ultimii ani nu o dată poluări şi con­taminări de ape şi sol despre care nimeni nu mai vorbeşte.

Astfel, mulţi dintre cei care militează pentru alternativa ex­ploatărilor clasice de petrol şi ga­­ze naturale în judeţ au uitat sau nu ştiu ce presupun acestea. În­tr-un raport recent care ana­li­zea­ză zonele de risc, din punct de vedere al poluării în judeţ, Con­siliul Judeţean Timiş men­ţio­nează sondele de extracţie ţiţei şi gaze, precum şi staţiile de in­jecţie de apă de zăcământ din ju­deţ ca potenţiale surse de e­rup­ţii, incendii, deversări acci­den­tale de ţiţei şi apă de zăcă­mânt din beciul sondei, precum şi fe­nomene de coroziune şi uzu­ră ce conduc la fisurarea insta­laţiilor şi deversări accidentale. Adică, aproximativ aceleaşi ris­curi de po­luare ca şi în cazul ga­zelor de şist.

Acelaşi studiu publicat re­cent de C.J. Timiş dă şi exemple concrete legate de poluări de amploare cauzate în judeţ de ex­ploatările „clasice” de ţiţei şi ga­ze naturale. Astfel, se men­ţio­nează că râul Bega Veche a fost afectat din cauza scurgerilor de produse petroliere de la Parcul de extracţie Dudeştii Vechi, un­de s-a dispus izolarea conductei afectate şi montarea unui baraj plutitor absorbant pe cursul de apă pentru prevenirea unei po­luări transfrontaliere.

Totodată, şi în Pesac, în zo­na de exploatare petrolieră, din cauza spargerii colectorului de pompare subteran a canalului de desecare, produsul petrolier s-a scurs în canal, afectând solul pe o suprafaţă destul de mare. Deşi au fost dispuse măsuri de refa­cere şi ecologizare a zonei afec­tate şi s-a aplicat amendă de 20.000 de lei deţinătorului son­delor, efectele poluării au rămas în zonă. Totodată, s-au sem­nalat probleme legate de peri­metre de extracţie petrolieră din Beba Veche şi Valcani, unde s-au sesizat scurgeri de apă de foraj contaminată.

Şi din cauza acestor acci­den­te, cu efecte deloc neglijabile, Garda de Mediu a indicat ex­ploatările petroliere din zona Şandra, staţia de dezbenzinare din Călacea şi perimetrele de extracţie ca sursă potenţială semnificativă de poluări acci­dentale, ce pot afecta cursuri de apă precum Bega Veche. De altfel, două sonde din zona Şan­dra – 49 şi 500 – sunt menţio­nate de Garda de Mediu ca situri con­taminate, cu depăşiri mari ale pragurilor de intervenţie pentru hidrocarburi petroliere.

Situri contaminate masiv cu hidrocarburi petroliere sunt con­siderate de către Garda de Me­diu şi platforma Sol­ven­tul, din Timişoara, de pe strada Gării, şi cea din Margina. De altfel, pe amplasamentul Sol­ventul din Timişoara, unde exis­tă încă în rezervoare subterane cantităţi mari de reziduuri de solvenţi, în urmă cu câţiva ani, în momentul privatizării, un în­treprinzător avusese ideea con­struirii unui viitor ansamblu re­zidenţial. Asta, deşi, fără o ecologizare riguroasă şi de durată, impactul acelui me­diu pentru sănătatea viitorilor loca­tari ai respectivului ansam­blu imobiliar, rămas, din fericire, pe hârtie, ar fi fost unul grav. 

În Timiş, conform aceluiaşi studiu al C.J. Timiş, există supra­feţe mari care, într-o formă sau alta, au fost contaminate cu pro­duşi chimici toxici, solvenţi sau produse petroliere. Poluate ma­siv sunt fostele sau actualele zo­ne de extracţie, îmbarcare şi pre­lucrare a produselor petroliere care, potrivit monitorizării C.J. Timiş, sunt în Călacea, Parc Dumbrăviţa, Mo­raviţa Parc, Parc Partoş, Lovrin, Satchinez şi Şandra.

„Perimetrele de extracţie a petrolului din zona Banatului au risc de poluare ce nu poate fi neglijat”

Prof. univ. dr. Petru Ur­dea (foto), director pe pro­grame masterale al Departa­men­tu­lui de Geografie al Universi­tăţii de Vest Timi­şoa­ra, sus­ţine că în Timiş reacţiile le­gate de activitatea de explo­rare de gaze de şist au fost exagerate, probabil şi din cauza lipsei informării co­­respunzătoare. „Se negli­jea­ză faptul că, cu ocazia aces­tor explorări, se pot găsi ză­căminte de gaze naturale şi petrol despre care nu se ştia, precum şi resurse care nu presupun poluare, cum ar fi apele termale. Explorarea nu înseamnă exploatare. Lumea a devenit însă prea agitată, probabil şi din cauza lipsei informaţiilor avizate”.

În opinia sa, se uită fap­tul că orice activităţi de ex­ploatare de gaze naturale şi petrol, indiferent de metodă, pot constitui surse de poluare majoră. „Şi în zona Banatu­lui, nu puţine sunt zonele de extracţie de petrol în jurul cărora apar perimetre de poluare. În timp ce se face foraj se pot produce erupţii de ţiţei, dacă zăcământul este sub presiune poate arun­ca în aer inclusiv sonda, provocând incendii de am­ploare. Orice exploatare este poluantă. Mai ales că, acum, exploatările clasice de ţiţei seamănă tot mai mult cu cele de gaze de şist – dacă la început, când zăcământul era bogat, şi sub presiune, petrolul ieşea singur, acum se introduc substanţe în sol, pentru a determina scoate­rea petrolului. E tot un fel de fracţionare hidraulică, folo­sită încă din anii ’60. Şi dacă la început se injecta doar apă sărată, acum se introduc tot felul de substanţe poluante, din segmentul solvenţilor, pentru a stimula ieşirea pe­trolului”, susţine profesorul timişorean.

Mostre de gestionare a poluării tipic româneşti

Exemplul cel mai bun legat de ris­curile de poluare aferente metodelor „clasice” de extragere a ţiţeiului rămâ­ne, în judeţ, cel de la Dumbrăviţa. Un­de, în februarie 2006, în urma unor se­sizări locale, o echipă a Comisiei Na­ţionale pentru Controlul Activităţilor Nucleare a făcut o investigaţie referi­toare la contaminarea radioactivă a unei zone situate la liziera pădurii, ca urmare a unor deversări de ape de ză­cământ din trecut, asociate cu ex­ploatarea de gaze naturale. În urma mă­surătorilor şi a analizelor de spe­cialitate a fost confirmată existenţa contaminării radioactive a solului în zona indicată, identificându-se o si­tuaţie de expunere cronică la radiaţii, ca urmare a unor activităţi din trecut. Recent, Partidul Verde, prin Orga­ni­zaţia Locală Ghiroda, a făcut o adresă către Agenţia de Mediu Timiş, în care aminteşte ceea ce s-a întâmplat în cazul exploatării de la Dumbrăviţa. În apelul transmis se aminteşte faptul că există un grav precedent de conta­minare radioactivă a solului din loca­litate (în zona de lângă Giarmata Vii), ca urmare a exploatării zăcămintelor de gaze, cu deversarea apei de zăcă­mânt în canalul situat la liziera pădurii, ceea ce a determinat “acumularea de radionuclizi din seriile naturale ale uraniului, provocând o expunere cro­nică la radiaţii, pentru locuitorii din zonă”.

Ca urmare a demersurilor Primă­riei Dumbrăviţa, spun reprezentanţii Partidului Verde, la acea vreme, acest aspect a fost confirmat prin investi­ga­ţii radiologice. “Totodată, este cunos­cut faptul că, în ciuda somărilor repe­tate şi a reluării subiectului în presă şi în şedinţele publice ale unor autorităţi locale, nu a fost asumată responsa­bilitatea privind decontaminarea solului, fapt ce permite în continuare răspândirea radiaţiilor în sol şi în apele subterane”, se arată în apelul transmis Direcţiei de Mediu Timiş.

Situaţia de la Dumbrăviţa este un exemplu clar de tergiversare a luării unor măsuri concrete, în pofida peri­colului reprezentat de contaminarea radioactivă. După o perioadă destul de lungă de la momentul la care au fost sesizaţi, reprezentanţii C.N.C.A.N. nu au identificat progrese legate de mar­carea şi restricţionarea accesului în zona contaminată. Au dispus, din nou, măsuri de remediere a problemei. Lucru care nu s-a mai întâmplat, până recent. Pur şi simplu, a fost împrej­muită zona cu un gărduţ şi au fost puse plăcuţe de avertizare… Aceste plăcuţe au fost furate în mod constant, probabil de persoane care au teren în zonă şi care nu voiau să le arate clienţilor veniţi să cumpere pământ că există posibilitatea să-şi facă o casă în preaj­ma unui teren cu o radioactivitate cu mult peste limitele normale admise.

Glumind, reprezentanţii admi­nis­traţiei locale spuneau anul trecut că, probabil, lumea ar trebui să mai aş­tepte, pentru că nu durează “decât” 750 de ani ca zona să-şi înjumătăţească potenţialul radioactiv… Intervenţia în zonă fusese amânată, conform ace­loraşi reprezentanţi ai administraţiei locale, pentru că iarna nu se putea lucra, întrucât era pământul îngheţat, iar vara sunt buruieni…

În mod normal, pământul con­taminat radioactiv ar fi trebuit să fie excavat şi dus din zonă, problema fiind rezolvată cu 50 – 60 de camioane de pământ duse la Depozitul de Deşeuri Radioactive din Feldioara – Braşov. Interpelată anul trecut pe această temă C.N.C.A.N. a dat un răspuns care nu lămureşte situaţia în sine: “C.N.­C.A.N. are în evidenţă zona Dum­brăviţa, perimetru contaminat cu ape de zăcământ rezultate de la extracţia de gaze naturale conţinând Th-232 si Ra-226 în concentraţii ce depăşesc nivelele de excludere prevăzute de Normele fundamentale de securitate radiologică”.