Timişoara nu are hartă anti-seismică

Cladire cu bulina rosiueÎn ciuda faptului că zona centrală a Timişoarei este plină de clădiri vechi, unele în stadii avansate de degradare, oraşul nu are nici acum o hartă de risc seismic. O lege recentă care interzice organizarea de activităţi care implică aglomerări de persoane în clădirile cu risc seismic I nu poate fi aplicată la Timişoara, tocmai pentru că nu există o expertiză de referinţă care să poată fi utilizată.

 

O lege rămasă, la Timişoara, doar pe hârtie

Preşedinţia promulga, la sfârşitul anului trecut, Legea 282/2015, pentru modificarea şi completarea OG 20/1994, privind măsuri pentru reducerea riscului seismic al construcţiilor existente.

Această lege care ar fi trebuit să se aplice din 22 noiembrie 2015 a rămas doar pe hârtie la Timişoara. Conform prevederilor acestui act normativ, în „construcţiile expertizate tehnic şi încadrate în clasa I de risc seismic prin raport de expertiză tehnică, indiferent de forma de proprietate, destinaţie, categorie şi clasă de importanţă, se interzic organizarea şi desfăşurarea de activităţi permanente şi/sau temporare care implică aglomerări de persoane, până la finalizarea lucrărilor de intervenţie realizate în scopul creşterii nivelului de siguranţă la acţiuni seismice a construcţiei existente."

Cu alte cuvinte, baruri, restaurante, cluburi, dar şi diverse instituţii publice nu pot funcţiona într-o astfel de clădire expertizată ca având un risc seismic ridicat. În mod normal, această lege ar fi făcut valuri pe plan local, pentru că se ştie că multe agenţii imobiliare, magazine, restaurante, cluburi dar şi sedii de instituţii publice funcţionează în zona centrală tocmai în clădiri şubrezite, vechi, care ar fi necesitat consolidare de foarte mult timp. Numai că la Timişoara lipsesc expertizările care să ducă la încadrări clare în clase de risc seismic ale acestor imobile, deci legea nu poate fi pur şi simplu pusă în aplicare la Timişoara.

Autorităţile locale nu cunosc exact care sunt imobilele cu risc seismic. Conform actualei echipe din fruntea Primăriei Timişoara, o serie de demersuri de identificare a clădirilor cu risc seismic au început pe perioada administraţiei Ciuhandu, dar nu au dus la rezultate clare, şi în niciun caz nu pot fi folosite pentru conturarea unei hărţi de risc seismic, care ar fi fost cu adevărat un document valoros, util, pe lângă vrafurile de documentaţii sub formă de studii de fezabilitate sau prefezabilitate care se întocmesc la Primărie sau Consiliul Judeţean. Primarul Nicolae Robu declara că nu se ştie în ce stadiu s-a ajuns cu expertizarea în perioada fostei administraţiei, şi s-a cerut o documentare, pentru a nu se pleca de la zero. „O vom lua şi de la zero, dar este un subiect care trebuie tratat cu toată responsabilitatea.”

Timişoara ar avea nevoie de o hartă de risc seismic pentru că, potrivit unor studii făcute la Facultatea de Construcţii a Politehnicii, în partea de vest a oraşului există o falie deocamdată inactivă care trece prin zona Metro şi care, în varianta în care s-ar activa, ar afecta foarte mult zona construită a Timişoarei, mai zonele cu clădiri vechi.

Airectorul Observatorului Seismologic din Timişoara, Dan Rău, declară că ar trebui alocate fonduri pentru expertizarea şi consolidarea clădirilor vechi. „Peste tot unde sunt clădiri degradate trebuie luate măsuri pentru consolidarea acestora. Nu se poate face însă mare lucru în lipsa banilor şi a interesului. Rezistenţa seismică a unei clădiri reprezintă o chestiune foarte serioasă, care nu poate fi tratată superficial, ci în urma unei expertize clare. Trebuie realizat un studiu foarte amănunţit la nivel de fundaţie, mai ales că multe clădiri din Timişoara au fost construite într-o perioadă în care nu se pune deloc accent pe consolidarea anti-sesimică”, mai spune Dan Rău.

„Bulina roşie”, în varianta micro

Conform legii, lucrările de consolidare anti-sesimică trebuie suportate de către proprietarii clădirilor care au posibilitatea să ia credite pe 20 de ani, fără dobândă. În cazul proprietarilor al căror venit este sub cel mediu pe economie, cheltuielile sunt suportate integral de la bugetul de stat.

Şi în Timişoara au existat destule discuţii cu privire la aşa-numitele clădiri cu bulină roşie – imobile cu un risc crescut de prăbuşire în caz de seism.

În privinţa evaluării clădirilor cu risc seismic crescut, Direcţia de Urbanism din cadrul Primăriei Timişoara a întocmit, în 2007, o listă provizorie a clădirilor multietajate din oraş, identificate cu risc seismic, listă ce conţine 588 de blocuri, imobilele vizate fiind cele construite înainte de anul 1978. Conform aceloraşi estimări iniţiale, cele mai expuse clădiri din Timişoara în cazul unui cutremur de peste 5 grade pe scara Richter sunt cele aflate în centrul istoric al oraşului, ridicate în secolul al XVIII-lea, din zidărie şi cărămidă. Lista nu a mai fost, însă, actualizată.

Prefectura Timiş, într-un studiu privind situaţiile de risc la nivelul judeţului Timiş, arăta că, în Timişoara, există de fapt doar aproximativ 30 de clădiri care au un risc accentuat de prăbuşire, din totalul de 84 câte au fost luate în evidenţă în tot judeţul : „În Timiş sunt în total 84 de clădiri încadrate în gradul II de risc seismic, 32 la Timişoara, 34 la Lugoj şi 17 la Jimbolia, iar toate sunt imobile cu peste 200 de ani vechime”, se precizează în studiul Prefecturii.

Un alt studiu, al Institutului de Proiectări din Timişoara, avertiza că, în municipiu, din 40 de clădiri istorice analizate, majoritatea au un risc de peste 50% de prăbuşire în cazul unui seism. Cele mai multe sunt în centrul istoric, fiind ridicate în secolul al XVIII-lea. Clădiri vechi, cu risc seismic mare au mai fost identificate pe străzile Eugeniu de Savoia, Odobescu, Ştefan cel Mare, Mar­tir S. Iordan şi pe Intrarea Lupului.

De altfel, Direcţia de Urbanism a Primăriei Timişoara a notificat 400 de Asociaţii de Proprietari, cărora li s-a cerut să ia măsuri pentru reducerea riscului seismic al construcţiilor existente. De asemenea, aceeaşi Direcţie a identificat şi notificat proprietarii a 48 de clădiri degradate. Cu toate acestea, puţini sunt cei notificaţi care au resursele necesare să întreprindă ceva concret pentru reducerea riscului seismic al imobilelor în care locuiesc.

Banatul, al doilea loc pe scara seismică a României

Dan Rau seismografReprezentanţii Observatorului Seismologic Timişoara susţin că tipice pentru Banat sunt cutremurele de suprafaţă. Tocmai datorită acestui specific, nu există roscul ca Banatul să fie scena producerii unui cutremur devastator, pentru că structura solului nu permite acumularea de energii mari, iar tensiunile care sunt se eliberează imediat prin aceste cutremure de suprafaţă. Totuşi, imprevizibilul poate apărea pentru că, în ciuda tehnicii actuale, încă nu se poate realiza o prognoză precisă pe termen scurt a iminenţei producerii unor cutremure mari. Se realizează doar nişte prognoze pe termen lung.

În ceea ce priveşte clasamentul zonelor din Banat cele mai active din punct de vedere seismic, reprezentanţii Observatorului Seismologic Timişoara plasează pe primul loc zona Moldova Nouă. Urmează zonele Banloc – Voiteg, Herculane, Şag – Parţa şi, într-un final, zona Sânnicolau Mare, unde s-au semnalat destul de multe seisme de slabă intensitate în ultimii ani. Începând din 1991, când au fost o serie de cutremure de intensitate mare în Banat, s-a activat puternic falia Banloc.

Primul mare cutremur înregistrat în Banat a avut loc în 10 octombrie 1879, la Moldova Nouă. Seismul, de 5,3 grade pe scara Richter, a fost urmat de alte trei replici cu o magnitudine de peste 4,1 grade. Următoarele cutremure semnificative s-au înregistrat după zeci de ani. Primul dintre ele, în 27 mai 1959, la Şag, a avut 5 grade pe scara Richter. Apoi, în 12 iulie 1991, la Banloc s-a înregistrat un seism cu o magnitudine-record pentru această zonă, de 5,7 grade pe scara Richter. Alte seisme importante s-au înregistrat în acelaşi an, primul dintre ele având loc, în 18 iulie 1991, la Băile Herculane, cu o magnitudine de 4,6 pe Richter. Tot în 1991, în 14 august, localitatea Voiteg a fost zguduită de un cutremur de 5,6 grade pe scara Richter. Ultimul cutremur intens a avut epicentrul în aceeaşi localitate, în 2 decembrie 1991. Atunci, seismografele au indicat 5,6 grade pe scara Richter.

Banatul ocupă al doilea loc pe scara seismică a României, după zona Vrancea. Potrivit Prefecturii Timiş, zona Banatului este activă din punct de vedere seismic, din 1766 şi până în prezent fiind contabilizate nu mai puţin de 3.600 de cutremure. „Există un număr mare de focare care se activează în timp sau devin inactive perioa­de lungi. De asemenea, se remarcă prezenţa unor fracturi crustale cu potenţial seismic ridicat”, precizează Studiul legat de situaţiile de risc la nivelul Timişului, elaborat recent. Acelaşi studiu indică faptul că anul cel mai activ seismic a fost 1991.

Print Friendly, PDF & Email

Articol scris de

Jurnalist Timpolis, bogdan.piticariu@timpolis.ro