Societăţile deschise, moderne, sunt mai uşor de penetrat, iar terorismul şi haosul pot deveni o ameninţare serioasă la adresa ordinii internaţionale, dacă nu se iau măsurile corespunzătoare din instituţiile legale ale statelor în cauză. O nouă ordine mondială s-ar putea să nu devină deloc o realitate, ci să rămână doar o aspiraţie, în special pentru cei ce trăiesc în noua ordine europeană, după cum avertiza Robert Cooper, în “Destrămarea naţiunilor. Ordine şi haos în sec. XXI”. Tot el aprecia că ordinea postmodernă europeană se confruntă cu aceleaşi provocări ca şi SUA, iar criminalitatea existentă în interiorul său, are nevoie de lumea civilizată pentru a o prădui.

Noile generaţii de terorişti, mai periculoase decât vechile

Cele două mari pericole la adresa suveranităţii statelor, a ordinii mondiale, respectiv terorismul şi criminalitatea organizată, sunt, însă, favorizate şi de alte schimbări importante ce au avut loc în epoca modernă, fapt precizat de Elias Conetti, laureat al Premiului Nobel pentru Pace în 1960.

La rândul său, Robert D. Kaplan, avertizează, în foarte recentul său volum, Răzbunarea geografiei, că “O însingurare specifică existenţei urbane, optime pentru manifestarea unor ideologii periculoase, idei nesănătoase, precum şi o educaţie de masă care produce oameni slab educaţi, eliberaţi de fatalism, contribuie la instabilitate, o mass-media care are un rol crucial în acest proces, precum un dresor priceput”.

Aceste schimbări în psihologia oamenilor, precum şi super-tehnicizarea, bombele miniaturale, explozibili din plastic cuplaţi la o ideologie periculoasă, determină pericolul deosebit pe care îl reprezintă noile generaţii de terorişti actuali şi viitori. Aceştia sunt rupţi fizic şi moral de locurile lor de baştină. Le sunt consolidate identităţile şi dorinţele comune cu ceilalţi, unele canale mass-media chiar promovându-i pe viitorii lideri terorişti. “Dezordinile interne s-ar putea răspândi foarte uşor în regiuni întregi, alimentate de mass-media, care nu cunosc frontiere, iar liderii politici ar putea fi puşi cu spatele într-un colţ retoric, periculos, idem cei care au la dispoziţie, în orice moment, bombe atomice”, mai spune Robert Kaplan.

Asistăm la noi forme de manifestare a terorismului şi a crimei organizate, constând în schimbarea profilului făptuitorilor şi a faptelor comise, acţionarea în cadrul unor reţele foarte bine puse la punct, mai ales în ceea ce priveşte crima organizată. Asemenea fapte periculoase nu mai pot fi combătute cu strategiile şi măsurile comune avute la dispoziţie de forţele de ordine, serviciile de informaţii şi justiţie, deci se impune o nouă organizare a cooperării acestor forţe enumerate mai sus şi, în plus, atragerea de partea acestora a opiniei publice, pe baza unui nou concept de abordare interioară.

În condiţiile unei perioade de tranziţie, schimbare şi globalizare a societăţii informaţionale apar noi forme de manifestare a criminalităţii organizate, violente, noi moduri de operare dintre cele mai sofisticate.

Dispariţia lui Bin Laden nu a însemnat şi dispariţia Al Qaida.

Scopul atentatelor de la Madrid, din anul 2004, şi de la Londra, din 2005, au fost de inducere a terorii, a groazei, a propagandei, folosind mass-media pentru a influenţa factorul politic. Ţintele teroriştilor, şi la Madrid, şi la Londra, au fost masa amorfă, compusă din aşa-zisele ţinte moi, şi un număar cât mai multe victime. Confuzia publică, învăţămintele şi lecţiile-cheie, în urma evenimentelor teroriste din 11 septembrie 2001 din SUA, din 2004, de la Madrid şi Beslan, din 2005, de la Londra, din 2014, de la Soci, şi multe altele au dus la luarea unor măsuri de siguranţă. Şi anume, suplimentarea eforturilor de pregătire a forţelor care intervin la asemenea evenimente, instruirea comună a acestora, educarea publicului, inclusiv disciplină în utilizarea telefoanelor personale în cazuri de criză, formarea unei celule de presă pentru informarea publicului, schimburi de informaţii permanente, formarea de reţele de comunicaţii rezistente, practici comune pe linia de reacţie externă şi internă, comandă unică, dar, în egală măsură, la protecţia libertăţilor cetăţeneşti.

Dispariţia lui Bin Laden nu a însemnat şi dispariţia Al Qaida. Dimpotrivă, a se vedea apariţia aşa-zisului Stat Islamic din Orientul Mijlociu. Structurile de drept sunt slabe şi nu fac faţă acţiunilor teroriste, cu posibilităţile limitate ale justiţiei naţionale şi internaţionale. Crima organizată a ajuns să controleze aproape totul, în toate formele ei de manifestare, informatică, cibernetică, financiară.

Din acest motiv, trebuie avute în vedere şi modificările survenite în lupta teroriştilor cu reţele flexibile, adaptabile în acţiuni operative, cu forme noi de ameninţare schimbate.

Siguranţa statului nu este numai de competenţa unei singure instituţii, fie de ordine publică, forţe armate, informaţii sau instanţe, ci presupune un efort colectiv, major, cu o abordare globală, la nivelul UE şi ONU. Sunt vizate toate aspectele care ţin de infrastructura critică: energia electrică, reţelele de apă, transporturi, centralele nucleare, comunicaţii, finanţe, asigurări, migraţii ilegale, droguri etc., deci un potenţial enorm de a produce  pagube importante, majore pentru o ţară sau grupuri de state.

Strategia de anticipare pentru combaterea terorismului şi a crimei organizate trebuie să devină o prioritate naţională. Deci combaterea terorismului şi a criminalităţii devine o sarcină a întregii societăţi, a cetăţenilor, iar munca de prevenire revine pe primul plan.

Uniunea Europeană, conform strategiei de combatere a terorismului şi a crimei organizate, a luat măsuri şi în teritoriile statelor de origine şi tranzit, în baza politicilor de bună vecinătate, prin ofiţerii de legătură, prin Europol sau Frontex.

Califatul mondial, un  pericol de neignorat

Concepţia nouă de combatere a terorismului presupune mereu o anticipare a dezvoltării viitoare a reţelelor teroriste şi de crimă organizată, dar şi continuitate în intervenţii. În privinţa terorismului islamic, de exemplu, se ştie că acesta are în vedere: schimbarea profilului faptei, comiterea de atentate pentru a cultiva groaza în populaţie, se mai ştie că alegerea posibilelor ţinte este nelimitată, că este vizată schimbarea profilului făptuitorilor – care să nu fie doar membri analfabeţi, ci şi oameni pregătiţi, cu o situaţie materială bună, emigranţi de două – trei generaţii în statele din Occident, aparent bine integraţi în societăţile moderne şi din toate mediile. Se mai ştie, de asemenea, că Al Qaida este o reţea nu sub formă obişnuită, piramidală, ca structurile militare, ci sub forma unor structuri locale, rezistente şi că este în prezent organizată cu celule deschise, în peste 70 de state, având şi multe şcoli de pregătire.

Combaterea terorismului este o sarcină de durată care presupune nu numai anihilarea teroriştilor, prin investigaţii minuţioase, ci şi căutări multiple, cooperare naţională şi internaţională, înlăturarea sau măcar diminuarea cauzelor apariţiei continuităţii acestui fenomen, reducerea vulnerabilităţilor, încercarea de blocare a finanţării teroriştilor şi a crimei organizate, informaţii multiple, sprijinul populaţiei, dar şi utilizarea unor tehnologii caracteristice biometrice, amprente digitale, fotografii ale irisului, pentru o mai bună identificare a persoanelor care au preocupări în domeniu.

Trebuie avută în vedere şi împiedicarea recrutării de noi adepţi din rândurile indivizilor care au emigrat în SUA, UE, de mai multe generaţii, şi care nu s-au integrat definitiv în aceste state, foşti luptători din forţele armate ale statelor care au acţionat în Afganistan, Irak, alte state unde şi-au dezvoltate preocupările în acest domeniu şi cunosc foarte bine metodele de intervenţie. Aceştia devin cei mai periculoşi fiind chiar bine instruiţi în acest domeniu al combaterii fenomenului. De asemenea, este vizată combaterea imamilor itineranţi care propovăduiesc pe lângă religia normală şi atragerea de noi recruţi şi fonduri pentru Califatul mondial.

Forţa de reacţie a NATO la acţiunile teroriste a crescut, din 2002

Declaraţia Summitului din Ţara Galilor adoptată de şefi de stat şi de guvern participanţi la reuniunea Consiliului Nord-Atlantic, din 4 – 5 septembrie anul acesta, prin cele 113 puncte ale sale, apreciază pentru prima oară măsurile ce trebuie luate în combaterea acestor fenomene periculoase pentru societatea modernă, anunţând că fenomenul terorist va fi analizat ca punct distinct la fiecare instruire.

Din 199, NATO a decis că terorismul este o provocare în conceptul strategic, iar după 11 septembrie 2001 terorismul a devenit una din principalele sarcini de pe agenda sa de lucru, iar lupta antiteroristă s-a transformat într-una totală şi eficientă. Conform art. 5, NATO sprijină SUA în lupta antiteroristă în Afganistan şi alte state, precum şi în Marea Mediterană, în Balcani. Evenimentele din 11 septembrie 2001 au demonstrat cum acţiunile teroriste au fost finanţate în Asia, organizate în Europa şi îndeplinite în SUA. Complexitatea terorismului actual se bazează şi pe folosirea poştei electronice, a computerelor, a unor sume mari de bani şi un număr mare de recruţi.

Urmărind istoricul participării NATO la aceste intervenţii, apreciem cum a crescut forţa sa de reacţie după Summitul de la Praga, din septembrie 2002, când NATO a adoptat un concept militar împotriva terorismului, de reacţie oriunde şi oricând.

Ura faţă de Occident în general, ideea revenirii la epoca secolului VII, a Califatului mondial, a separaţiei radicale între lumea islamică şi restul lumii, nu mai este de actualitate şi nici cele două – trei fatwe date de Bin Laden împreună cu unii lideri religioşi ultra-radicali.

„Desigur, problema teroristă pusă pe seama religiei sau a culturii sunt greşite şi au mari şanse de a înrăutăţi situaţia”, spune Francis Fukuyama, în America la răscurce.

Nici democraţia de tip occidental nu va fi o soluţie pe termen scurt la problemele terorismului. În centrul problemei teroriste există un nucleu puternic, de fanatici neclintiţi, înconjuraţi de simpatizanţi apolitici. Necunoscute sunt, în acest moment, numărul jihadiştilor din acest nucleu dur, sursele de noi recruţi şi de finanţare, localizarea graniţelor între moderaţi şi susţinători, imamii itineranţi şi, la fel, şcolile de pregătire.

Gilles de Kerchove, responsabil al UE pentru combaterea terorismului, avertiza: „Ori cooperăm, ori viitorul va fi sumbru”. Această sintetică apreciere a fost făcută după succesiunea atentatelor teroriste începând cu cel din SUA, din 11 septembrie 2001, şi încheind cu cel de la Soci, de anul acesta, şi având în vedere şi remarca lui Osama Bin Laden: „În toată istoria islamului, nu există un singur exemplu de convieţuire paşnică între islam şi necredincioşi”.