Tăceri contrariante

Melania-CInceaSunt situaţii grave în care se tace contrariant. Şi se tace, tot contrariant, şi în faţa acestor tăceri. Deşi această atitudine riscă să decredibilizeze, să demonetizeze, să vulnerabilizeze instituţii ale statului.

 

DNA anunţa, în seara de 9 noiembrie, că adjunctul Direcţiei de Combatere a Criminalităţii Organizate, comisarul Constantin Bolboşanu, a fost reţinut, sub acuzaţia că ar fi primit mită 110.000 de euro, de la un om de afaceri, în schimbul unor soluţii favorabile în unele dosare penale. În această cauză, spun procurorii anticorupţie, au beneficiat de sprijin de specialitate din partea Serviciului Român de Informaţii şi al Departamentului de Informaţii si Protecţie Internă.

Reţinerea lui Constantin Bolboşanu, după mai mult de opt ani de la data comiterii presupusei luări de mită, ridică semne de întrebare. În primul rând, asupra momentului în care această cauză a intrat în vizorul anchetatorilor, după atâta vreme. În al doilea rând, în privinţa eficienţei Departamentului de Informaţii şi Protecţie Internă al MAI (fostă Direcţie Generală de Informaţii şi Protecţie Internă). Mai ales că, ulterior acestor presupuse fapte de luare de mită, Constantin Bolboşanu a ocupat funcţii importante în Poliţia Română: director al Direcției de Combatere a Finanțării Terorismului și Spălării Banilor, adjunct al Poliției Române, şef serviciu în Direcția de Investigare a Fraudelor şi director adjunct al Direcţiei de Combatere a Criminalităţii Organizate, poziţie pe care a ocupat-o din 2009 până azi, când a fost eliberat din funcţie.

Iar asta se întâmplă, deşi atribuţiunile DIPI constau, potrivit legii, în „activităţi de informaţii şi protecţie internă, în vederea asigurării ordinii publice, prevenirii şi combaterii ameninţărilor la adresa siguranţei naţionale privind misiunile, personalul şi informaţiile clasificate în cadrul ministerului”. Dacă acuzele aduse acestui ofiţer de la vârful Poliţiei Române sunt reale, DIPI ar fi trebuit să ştie despre iminenţa lor şi să acţioneze pentru a le preveni. Iar dacă nu le putea preveni, să sesizeze alte instituţii care le puteau combate. Din informaţiile DNA, DIPI – a cărei conducere este asigurată, de câteva luni, de doi foşti ofiţeri de carieră din SRI – a oferit informaţii în acest caz. Dar când? Dacă a făcut-o acum, de ce abia acum? Dacă a făcut-o mai demult, de ce abia acum este dispusă începerea urmăririi penale?

Acesta nu e primul scandal de corupţie care loveşte în imaginea Internelor. În ultimii ani, au mai fost cazuri. Unele, răsunătoare. Unele chiar au implicat un număr mare de oameni ai legii, de infracţiuni şi un mod de operare ce dădea impresia unui grup infracţional bine închegat, constituit nu doar cu câteva zile înainte de a fi destructurat.

Cazul “Şoric”, un episod de tristă notorietate pentru MAI, în care a trebuit să se producă un asasinat, cu iz mafiot, pentru a se afla că şeful unei Poliţii judeţene este implicat într-un concubinaj poliţisto-cămătar.

Cazul “Mironescu”, în care secretarul general al MAI fusese arestat într-un dosar de corupţie, la puţin timp de la numire.

Scandalul de corupţie din serviciile speciale ale Internelor, când  şeful DGIPI, Cornel Şerban, împreună cu un şef din DGA, Petre Pitcovici, erau reţinuţi, la câteva zile de la numirea în funcţii, într-un dosar de corupţie.

Scandalul “Mita de la Interne”. Nici conducerea serviciului secret al MAI, nici cea a MAI nu au spus ce s-a întâmplat, până la momentul flagrantului, între chestorul Dan Fătuloiu, pe atunci numărul doi al Internelor, şi Cătălin Chelu, ofertantul mitei de un milion de euro. Nici cum a fost posibil ca această legătură să ajungă până la nivelul la care un om de afaceri cercetat în 48 de dosare penale putea să-i lanseze vârfului MAI astfel de „oferte” (zeci de mi de euro cash, două limuzine şi actele unei case), pentru a-şi rezolva situaţia judiciară. În condiţiile în care în zona aceea orice mişcare este monitorizată video şi în condiţiile în care la un secretar de stat nu ajunge cine vrea şi când vrea.

Dosarul “Duicu”, în care apăreau numele şefului Poliţiei Române, al unui chestor de la vârful MAI, al unui şef de Poliţie judeţeană, cu pretenţii de urcare în ierarhie, şi, pentru foarte scurt timp, cel al fostului premier Victor Ponta. Trei luni a făcut fostul preşedinte al PSD şi al Consiliului Judeţean Mehedinţi, Adrian Duicu – un individ cunoscut în zonă sub porecla de „Gioni Gazolină”, din cauza afacerilor cu combustibil, făcute la începutul anilor 2000 –, lobby intens pentru ca prietenul său, şeful Poliţiei Mehedinţi, Ştefan Ponea, să ajungă, via ex-premierul Victor Ponta, într-un post la vârful Poliţiei Române. Dar asta numai după ce i-ar fi fost asigurată şi nevestei prietenului, Elisabeta Ponea, numirea într-o funcţie de conducere, în topul preferinţelor familiale fiind şefia unei direcţii din DNA.

Cazul “Cristian David”, ieșit la iveală la aproape şapte ani de la comiterea faptei. O luare de mită de 500.000 de euro, solicitată în 2007 şi încasată în 2008, chiar în biroul său de la MAI, pentru a-l determina pe prefectul de Buzău, aflat în subordinea sa, să asigurea emiterea ilicită în favoarea altcuiva a unui titlu de proprietate pentru 15 hectare de teren.

Dacă Protecţia Internă nu a ştiut despre aceste situaţii e grav. Dacă a ştiut şi a tăcut, e şi mai grav. Dacă a ştiut, a vorbit, informaţia a rămas blocată, iar cei din DIPI nu au tras semnalul de alarmă, e cât se poate de grav.

Ceea ce este cert e că nimeni, niciodată, nu a adus public în discuţie rolul şi posibila culpă a unor oameni din această structură. Indiferent de magnitudinea scandalui de corupţie care zguduia MAI-ul sau vreo structură a Internelor. În niciunul dintre aceste cazuri nu am văzut vreo luare de poziţie oficială la adresa Protecţiei Interne a MAI, deşi, repet, DIPI este o structură care are obligaţia să asigure protecţia cadrelor acestui minister, să prevină actele de corupţie, de crimă organizată în care angajaţi ai Internelor ar putea fi atraşi ori pe care aceştia le-ar putea proteja şi dezvolta. Nici din partea MAI, nici a comisiilor de specialitate ale Parlamentului, deşi activitatea operativ-informativă a DIPI este, teoretic, supusă controlului parlamentar.

Reţinerea lui Constantin Bolboşanu seamănă, dintr-un punct de vedere, cu reţinerile operate în cazurile Alinei Bica, a lui Horia Georgescu şi Darius Vâlcov.Toţi, foşti şefi ai unor instituţii ale statului: DIICOT, ANI, Minister de Finanţe, unele, parte a sistemului de siguranţă naţională. Toţi, suspectaţi de implicare în acte de corupţie. Toţi, ajunşi în funcţii conducere, după presupusa comitere a faptelor pentru care sunt cercetaţi de DNA. O comparaţie cauzată de faptul că nimeni nu a răspuns pentru lipsa de informaţii, care trebuiau să preceadă numirea lor şi să o blocheze, nici pentru necomunicarea acestora, cum e cazul Alinei Bica – în momentul numirii acesteia, SRI a ştiut despre problemele pentru care, mult timp după aceea, a fost reţinută. Nimeni, însă, nu pare să îşi asume decredibilizarea, demonetizarea, vulnerabilizarea unor instituţii ale statului.

 

Articol publicat şi în Puterea a Cincea şi în Revista 22.

Print Friendly, PDF & Email

Articol scris de

jurnalist TIMPOLIS