Se visează, de jure, for suprem – sintagmă pe care ar vrea-o integrată în viitoarea arhitectură constituţională ce poartă amprenta USL. Până atunci se consideră „supremi” de facto. Şi se comportă ca atare. O nouă încercare de a se plasa mai presus de legea fundamentală o au acum, într-un efort transpartinic, ce se vrea o lovitură în plex dată ANI.
Nu e pentru prima dată când parlamentarii fac praf egalitatea şi separaţia puterilor în stat. Aşa se întâmplă în cazul comisiilor parlamentare speciale de anchetă, la care Constituţia dă dreptul, dar cărora, prin Regulamentele de funcţionare ale Camerelor Parlamentului, le sunt aruncate în ambiguitate limitele. Lăsând loc abuzurilor, dezechilibrării balanţei Puterilor şi uciderii lente a statului de drept. La abuz de imunitate recurg tot prin regulamentele de funcţionare ale celor două Camere, plasate deasupra Constituţiei. Mai mult, Comisia Juridică a Camerei Deputaţilor şi-a conferit dreptul de a se amesteca în treburile Justiţiei şi de a decide dacă probele aduse de procurori sunt bune sau nu, dacă există sau nu “motive temeinice” pentru cererea de ridicare a imunităţii parlamentare.
Asaltul împotriva ANI, pus la cale de 13 parlamentari – de la toate partidele parlamentare, cu excepţia FC – se înscrie tot în registrul sfidării în formă continuată a Constituţiei. Dacă acest proiect – ce prevede ca incompatibilităţile şi conflictele de interese ale parlamentarilor să fie „cele stabilite exclusiv prin statutul deputaţilor şi senatorilor” – va deveni lege, înseamnă că parlamentarii vor fi mai egali în faţa legii decât ceilalţi cetăţeni. Deşi de imunitate se bucură doar „pentru voturile sau pentru opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului”, nu pentru posibile fapte de natură penală. Iar incompatibilităţile, altele decât cele invocate anterior, sunt definite prin lege organică, nu prin Statute. În plus, o eventuală adoptare a proiectului ar presupune o substituire a ANI de către Parlament. Deci, o încălcare a principiului separaţiei puterilor în Stat.
Nu mai vorbim că o astfel de lege ar fi piedică în faţa anticorupţiei. Că ar sfida CE care, în Raportul din ianuarie, privind progresele înregistrate de România în cadrul MCV, spunea: „E important să se clarifice faptul că ANI rămâne singura autoritate însărcinată cu verificarea potenţialelor incompatibilităţi ale funcţionarilor aleşi şi numiţi.” Că ne îndepărtează mai mult de intrarea în Schengen. „Amănunte”… Ce pare să conteze este că se face un pas, mare, spre un deziderat al USL – pentru care, iată, s-a oferit gir transpartinic, chiar dacă ulterior PDL şi-a retras semnăturile de pe proiect – dacă nu desfiinţarea ANI, măcar sterilizarea ei. Aversiunea liderilor USL faţă de ANI a fost dovedită nu o dată. În vara lui 2012, colonelul Dogaru deconspira o înţelegere secretă cu vârful USL, ce avea ca obiectiv şi desfiinţarea ANI. Câteva luni mai târziu, fostul ministru al Justiţiei, Mona Pivniceru, îi anunţa pe experţii CE că vrea să-i elimine competenţele privind conflictele de interese şi incompatibilităţile demnitarilor. Apoi, Liviu Dragnea a iniţiat un proiect de lege ce scotea din regimul incompatibilităţii calitatea primarilor de membri în consiliile de administraţie ale unor servicii deconcentrate. Un proiect pe care Ministerul Justiţiei a dat aviz negativ. În vară a izbucnit revolta primarilor incompatibili, care cereau schimbarea Legii ANI. Prins între presiunea UE – de care, oficial, trebuie să ţină cont – şi frăţia baronilor – de care trebuie să ţină cont în perspectiva lui 2014 –, dl Ponta găsise „soluţia”: „Vreau să vedem ce se întâmplă pe final şi după aceea ne punem cu toţii la masă (…)să vedem care e soluţia”. La scurtă vreme, Crin Antonescu flutura spre presă propunerea privind amnistierea primarilor găsiţi în conflict de interese. Punând responsabilitatea pe umerii premierului. Ştiind că nu-i poate salva pe incompatibilii intraţi deja în vizor, dar mai ştiind că în ochii plebei cu carnet de membru de partid e omul care poate face orice, numai să vrea.
A urmat o perioadă de tăcere. Până la începutul lunii decembrie, când 13 parlamentari, printre care, întâmplător sau nu, şi dl Ilie Sârbu, şi-au zis că e cazul să facă un pas spre împlinirea constantului deziderat. Fiindcă pot. Pentru că, de facto, sunt „supremii” care nu se împiedică nici de Constituţie.
Ultimele comentarii