Până când nu va fi modificată Legea finanţării partidelor, până când prioritatea pe locurile eligibile în Parlamentşi pe funcţii politice nu va fi dată de meritocraţie, ci de ban, Statul va fi ţinut captiv în mâinile găştilor şi ale clientelei de partid.
Un fost ministru, Relu Fenechiu, condamnat la detenţie. Un senator, fost şef al Comisiei juridice a Senatului, Tudor Chiuariu, condamnat la închisoare cu suspendare. Un fost ministru, actual parlamentar, Monica Iacob-Ridzi, şi un parlamentar, Gheorghe Coman, condamnaţi în primă instanţă. Sunt sentinţe pronunţate în decurs de câteva zile. Acestora li se adaugă alte condamnări pronunţate în cazul unor nume celebre ale scenei politice româneşti. Toţi aceşti condamnaţi au în comun poziţia importantă pe care au avut-o în partid şi comiterea unuia sau a mai multor acte de corupţie. Diferenţa este dată de faptul că unii au încălcat legea înainte de a fi numiţi în înalte funcţii publice ori pe locuri eligibile pe listele de vot, iar ceilalţi, după ce şi-au luat în primire mandatul, în Parlamentsau într-o funcţie publică.
În cazul celor numiţi în înalte funcţii publice ori pe locuri eligibile pe listele de vot, după ce au încălcat legea, e vorba nu doar despre o ineficientă politică de cadre din partea liderilor de partid, ci şi de sfidare. Sub fals invocata prezumţie de nevinovăţie – un principiu care funcţionează în Justiţie, dar care nu ar trebui să funcţioneze într-un partid politic cu responsabilităţi faţă de electorat, care ar trebui, dacă nu să-şi suspende oamenii cu probleme de integritate, măcar să-i tragă în spatele scenei până la clarificarea problemelor lor juridice –, ei au fost prezentaţi drept elită politică. Deci, mincinos giraţi ca repere de profesionalism şi moralitate. Doar pentru că o mână de oameni din vârful partidului au avut nevoie de influenţa, de banii şi, poate, de tăcerea lor. La fel de grav e că această stare de fapt a ajuns să le pară multora firească. În decembrie 2012, au fost trimise în Parlamentnume implicate în sonore scandaluri de corupţie: Dan Voiculescu – P.C., condamnat, între timp, în primă instanţă, la detenţie, Gigi Becali – P.N.L., ajuns după gratii la câteva luni de la preluarea mandatului, Relu Fenechiu – P.N.L., recent condamnat definitiv, Mircea Banias – P.D.L., şi el cercetat penal, Liviu Dragnea – P.S.D., cercetat penal în dosarul privind fraudele de la referendumul din vara lui 2012, Mircia Muntean – P.D.L., cercetat penal, Monica Iacob-Ridzi – ex-P.D.L., actual P.P.-D.D., şi ea condamnată, între timp, în primă instanţă, Ion Stan – P.S.D., la vremea alegerilor suspectat de fapte de corupţie, Markó Attila – U.D.M.R., condamnat deja, în primă instanţă, la închisoare. Unii nu numai că au primit suficiente voturi pentru a face parte din Legislativ, dar au primit şi funcţii în Executiv.
Situaţia celor care au încălcat legea după ce şi-au luat în primire mandatul, în Parlamentsau într-o funcţie publică, arată cum compromisul începe chiar în momentul în care partidele dau funcţii sau undă verde pentru ca un candidat să aibă dreptul să intre în competiţia electorală ori pe lista celor propuşi a fi numiţi în înalte demnităţi de stat, ţinând cont nu de criterii de integritate şi profesionalism, ci de banii primiţi de la pretendentul X. Ori, indirect, de la susţinătorul lui financiar. Şi dacă aceste pretenţii ar fi avansate doar din orgoliu, ar fi (puţin mai) bine, pentru că s-ar vorbi doar despre o lipsă de profesionalism. Ar fi, însă, o dovadă de naivitate să credem că miza unora care varsă sute de mii de euro la partid ori într-o campanie electorală este orgoliul personal sau remuneraţia asigurată de o funcţie de conducere într-o instituţie a statului ori leafa de parlamentar. Cumulate pe patru ani, aceste venituri nu acoperă investiţia. Vizate, în astfel de cazuri, sunt nu funcţiile, care sunt de faţadă, pentru sporirea influenţei, ci afacerile ori rezolvarea de probleme sensibile, ce pot fi făcute prin intermediul lor. Dovadă stau multele acte de corupţie comise după ajungerea la putere şi primirea de contracte în cadrul unor licitaţii trucate ori al unor proceduri fără licitaţie, cu preţuri net superioare celui real.
Corupţii furnizaţi de partide s-ar putea da victime chiar ale sistemului din care fac parte. Dar nu sunt. Pentru că e un sistem a cărui patologie o întreţin, un sistem pe care ei înşişi l-au creat şi l-au consolidat, cu bună ştiinţă şi deloc dezinteresat. Aşa au ajuns partidele să depindă de câţiva mari sponsori care îşi revendică rolul de patroni, de păpuşari, de baroni. Aşa s-a ajuns la sabotarea justiţiei, făcută de nume grele ale puterii şi de cercurile lor de interese şi de susţinere financiară. Aşa s-a ajuns la încălcarea legii, a Constituţiei, pentru interesele meschine ale câtorva politicieni. Aşa s-a ajuns la tot mai agresive conjuraţii ale imoralilor, învinuiţilor, inculpaţilor şi penalilor. Aşa s-a ajuns la revolte ale baronilor cu grave probleme de integritate, care pretind imunitate în schimbul banilor vărsaţi la gaşca de partid. Aşa s-a ajuns la „marţea neagră“. Aşa ajung captive în mâinile găştilor şi ale clientelei de partid instituţii ale statului. Şi aşa vor rămâne lucrurile până când nu va fi modificată Legea finanţării partidelor, până când prioritatea pe locurile eligibile în Parlamentşi pe funcţii politice nu va fi dată de meritocraţie, ci de ban.
Ultimele comentarii