Administraţia Judeţeană a decis să ia înapoi terenul dat Autorităţii de Sănătate Publică Timiş pentru realizarea proiectului spitalului regional. Acesta este cel mai bun indiciu că la nivel judeţean nu se mai crede în şansele realizării îndelung-promisului obiectiv. Mai mulţi consilieri judeţeni spun că e greu de înţeles de ce administraţia judeţeană renunţă aşa de uşor la proiectul Spitalului Regional, în timp ce se avântă în susţinerea ferventă a unui alt tip de mega-spital, printr-un parteneriat public-privat.
Terenul viitorului spital, revendicat de Consiliul Judeţean Timiş
După semnalele legate de şansele minime de realizare a unui spital regional la Timişoara, transmise de la nivel central, se pare că şi la nivel naţional se renunţă mult prea uşor la acest proiect. Consiliul Judeţean a venit deja cu iniţiativa restituirii terenului pe care îl atribuise în acest scop Autorităţii de Sănătate Publică Timiş. În acest sens, a fost înaintată în plen privind propunerea de retragere a folosinţei gratuite de la Autoritatea de Sănătate Publică Timiş a terenului în suprafaţă de 4.234 metri pătraţi, proprietate publică a judeţului Timiş. Acest teren (care avea iniţial 100.000 de metri pătraţi), aflat până la un moment dat în folosinţa Societăţii Aviaţia Utilitară S.A., fusese transmis în 2007 în folosinţă gratuită la Autoritatea de Sănătate Publică Timiş, pentru o perioadă de 49 de ani, în vederea construirii Spitalului Regional de Urgenţă Timişoara. Pentru o parte din acest teren, CJ Timiş era în litigiu cu Primăria Timişoara, pierzând procesul în favoarea Municipalităţii. Astfel că din cele zece hectare de teren, date în folosinţa Autorităţii de Sănătate Publică, CJ Timiş a mai rămas cu 4.234 de metri pătraţi, pe care acum îi vrea înapoi.
„Proiectul privind construirea Spitalului Regional de UrgenţăTimişoara nu s-a pus în practică, Autoritatea de Sănătate Publică Timiş nu a obţinut finanţare pentru realizarea acestuia”, îşi justifică CJ Timiş revendicarea acestui teren, uitând prea uşor că realizarea Spitalului Regional Timişoara s-a numărat printre obiectivele de campanie ale USL la alegerile locale.
La CJ Timiş se obţinuseră şi avizele
Unii consilierii judeţeni nu sunt de acord cu faptul că administraţia judeţeană renunţă prea uşor la acest obiectiv extrem de important pentru Timişoara şi Timiş. „Faptul că, acum, CJ Timiş îşi ia înapoi terenul dat Autorităţii de Sănătate Publică dovedeşte că proiectului spitalului regional are şanse zero de realizare. Este păcat, pentru că în 2011 deja se obţinuseră toate avizele necesare. Proiectul se derula atunci în paralel cu cel al Spitalului Regional Iaşi care, iată, a demarat. Proiectul de la la Timişoara a stagnat şi aşa a rămas”, spune consilierul judeţean PDL Georgeta Rus.
În acest sens, se consideră că e greu de înţeles de ce administraţia judeţeană abandonează proiectul Spitalului Regional, în timp ce susţine proiectul mega-spitalului de la Giroc, realizat cu finanţare privată. „Proiectele prin care Consiliul Judeţean se angrenează în acest parteneriat public-privat sunt contestate de către o casă de avocatură, care susţine că administraţia judeţeană ar trebui să se ocupe de proiectele publice, cum e cel al Spitalului Regional. Lucru a fost ţinut ascuns, această acţiune nu a fost citită în plen, deşi era de interes. În plus, până acum CJ Timiş nu a dat niciun răspuns la aceste contestaţii”, mai spune medicul Georgeta Rus.
La rândul său, medicul Gheorghe Nodiţ, fost director al Spitalului Judeţean Timişoara, spune că, fără îndoială, un spital regional era oportun pentru toată zona de vest. „Am avut în acest sens, şi nişte iniţiative fezabile de extindere a Spitalului Judeţean, care au rămas tot la nivelul de proiect”, mai spune Gheorghe Nodiţ.
Acordul de principiu al Ministerului Sănătăţii, rămas la stadiul din 2011
În 2011 se dădea acordul de principiu pentru construcţia, de către Ministerul Sănătăţii, în regim de parteneriat public-privat, a unei reţele de şase spitale regionale de urgenţă, în Cluj, Craiova, Iaşi, Târgu Mureş, Timişoara şi Bucureşti. Atât finanţarea, cât şi managementul viitoarelor unităţi spitaliceşti urmau a fi private, Ministerul Sănătăţii participând în parteneriatul acesta cu terenurile pe care urmau să se construiască spitalele, iar companiile eligibile, cu finanţarea. Criteriile de eligibilitate se refereau la cifra de afaceri a acestora, care trebuie să fie de cel puţin cinci milioane de euro, şi la profit, care trebuia să ajungă la minimum 500.000 de euro pe an. Fostul ministru al Sănătăţii, Cseke Attila, spunea că prin acest proiect se urmărea crearea unor unităţi compacte autonome de urgenţă, cu funcţionalitate integrală – investigaţii, diagnostic şi tratament – care să facă posibilă eficientizarea serviciului medical prin reducerea timpului necesar şi a costurilor pentru stabilirea diagnosticului.
Noile spitale regionale de urgenţă erau gândite ca şi centre universitare care să asigure condiţii de asistenţă medicală de urgenţă unitară, în special pentru cazurile care necesită o abordare multidisciplinară în domeniul terapiei.
Spitalele de urgenţă regionale erau proiectate ca având între 700 şi 900 de paturi, costurile pentru realizarea unei singure unităţi sanitare de această dimensiune oscilând între 200 şi 300 de milioane de euro. Autorităţile estimau că investiţia va intra pe profit după doi – trei ani, iar după alţi cinci ani de funcţionare, banii investiţi vor putea fi recuperaţi.
Dr. Horia Vermeşan, directorul Direcţiei de Sănătate Publică Timiş, declara în 2011, că s-a mers pe ideea că aceste centre trebuie făcute în marile oraşe universitare, la momentul resopectiv fiind aşteptată definitivarea surselor de finanţare. Horia Vermeşan aprecia că se va construi şi Spitalul Regional de Urgenţă, şi Clinica de Oncologie pe acelaşi amplasament, în apropiere.
„Noi avem acolo o suprafaţă de aproximativ zece hectare. E chiar indicat ca două astfel de obiective medicale să fie unul în apropierea celuilalt. În ceea ce priveşte modalitatea de acordare a asistenţei medicale, dacă prin acel spital, realizat prin parteneriat public-privat, se vor oferi servicii medicale gratuite asiguraţilor sau contra cost, aceste amănunte nu au fost stabilite încă”, mai declara Horia Vermeşan.
Ministerul Sănătăţii promitea că aceste spitale vor fi unele dintre cele mai importante proiecte de investiţii în infrastructura spitalicească şi estima că există şanse reale de materializare a proiectelor, întrucât, în forma propusă, finanţarea proiectelor nu va avea legătură cu bugetul statului, iar managementul spitalelor va fi privat. Prioritate, însă, anunţa încă din 2011 acelaşi minister, va avea construcţia spitalelor regionale din Cluj şi Iaşi, precizând că „în aceste două centre cu tradiţie în medicină există cele mai mari probleme în ceea ce priveşte infrastructura spitalicească”.
Construcţia spitalelor regionale de urgenţă ar fi urmat să înceapă, potrivit estimărilor fostului ministru Cseke Attila, în a doua jumătate a anului 2012. Niciunul dintre obiectivele enunţate atunci nu a demarat, însă, în vreme ce acum, la reluarea discuţiilor pe marginea acestui gen de proiecte, din cele şase spitale regionale propuse spre realizare, au mai rămas pe listă doar numele a trei oraşe, adică două dintre centrele medicale indicate încă de la început drept prioritare, cărora li s-a adăugat, din raţiuni neprecizate, numele Craiovei. Pe lista priorităţilor de finanţare nu figurează însă, nici de această dată, numele Timişoarei.
Anul trecut, atât reprezentanţii Primăriei Timişoara, cât şi Ministerul Sănătăţii au lăsat să se înţeleagă că parteneriatul public-privat ar putea fi forma care se va dovedi salvatoare pentru proiectele abandonate în aşteptare ale spitalelor Timişoarei.
Potrivit unor surse din domeniul medical, însă, fără să aibă o cotă-parte de finanţare, autorităţile locale şi centrale nu vor face, prin încheierea acestor parteneriate public-private, decât să-şi aducă aportul nemijlocit la realizarea unor noi spitale. Şi aceasta pentru că, doar cu terenul sau clădirea la roşu, aduse drept contribuţie pentru cele două unităţi medicale care se vor realizate pe terenul disponibil amplasat în Calea Torontalului, procentul de acţiuni deţinute va fi neglijabil. Iar Statul nu va avea niciun control asupra acestor investiţii. Realizarea unui spital regional, la standarde europene, ar putea pleca, potrivit estimărilor, de la standarde de cost de 150.000 de euro pe pat. Ceea ce ar aduce valoarea totală a investiţiei la un cost total de peste 90 de milioane de euro. Or, în aceste condiţii, cu un aport de 5% din investiţie, Statul nu ar putea deţine mai mult de 5% din acţiunile unităţii create prin parteneriat public-privat. Ceea ce înseamnă, în fapt, că Statul ar fi doar un simplu acţionar minoritar la un spital privat. Aceste discuţii au fost vehiculate până la începutul acestui an, când s-a anunţat că Timişoarei nu îi vor fi alocate fonduri pentru construirea unui spital regional.
Ultimele comentarii