Conform unor informaţii provenite de la Direcţia Judeţeană pentru Cultură Timiş se anchetează situaţia legată de un sit arheologic care ar fi fost ignorat pe tronsonul viitoarei autostrăzi Timişoara – Lugoj, în zona Topolovăţul Mare. Nu este prima oară când arheologii şi antreprenorii care se ocupă de lucrări de infrastructură de acest gen intră în conflict în Timiş.

Caz aflat în lucru la Poliţia Timiş

Potrivit unor date ale Direcţiei Judeţene pentru Cultură Timiş, în prezent se desfăşoară o anchetă cu privire la informaţii legate de posibila „ignorare” a unui sit arheologic valoros, pe tronsonul autostrăzii Timişoara – Lugoj, aflată în lucru. Situl în cauză ar fi situat în apropiere de comuna Topolovăţul Mare, şi în această zonă s-ar fi găsit vestigii din epoca bronzului şi din perioada medievală. În acest caz a fost sesizată Poliţia Timiş, care a demarat cercetări prin Biroul de Protejare a Patrimoniului.

Nu ar fi prima oară când apar conflicte între arheologi şi antreprenorii care se ocupă de proiecte mari de infrastructură rutieră în zona de vest. „Pot fi situaţii în care antreprenorii să prefere să plătească o amendă de 250 de milioane de lei vechi, decât să anunţe şi aştepte operaţiunile de descărcare de sarcină arheologică”, ne-a declarat arheologul Florin Draşovean, de la Muzeul Banatului.

Situaţia s-ar rezolva mult mai uşor după modelul vest-european

Arheologii timişeni susţin că lucrările de descărcare arheologică ar decurge mult mai rapid şi ar fi mult mai eficiente dacă s-ar aplica modelul consacrat în state vest-europene, acela de a se realiza aceste lucrări înainte de începerea construcţiei propriu-zise. Ei spun că, în Ungaria, de exemplu, această modalitate de realizare a descărcării arheologice funcţionează foarte bine. La tronsoanele pe care urmează să se realizeze un proiect de infrastructură se face descărcarea arheologică cu luni sau poate cu ani înainte de începerea lucrărilor de construcţie. Însă în România aceste lucrări se realizează simultan cu operaţiunile de construcţie, lucru care îngreunează şi munca arheologilor şi pe cea a constructorilor.

Dacă s-ar reuşi implementarea modelului descărcării arheologice a unor tronsoane înainte de începerea lucrărilor de construcţie, atunci antreprenorii nu ar mai putea să folosească săpăturile arheologice ca scuză pentru a-şi justifica incapacitatea de a se încadra într-un grafic de lucrări, aşa cum s-a întâmplat în cazul construcţiei tronsonului de autostradă Arad – Timişoara. Începute în iulie 2009, lucrările la autostradă ar fi trebuit finalizate încă din 2012, dacă se respecta ter­menul iniţial de doi ani asumat de că­tre constructor. De fiecare dată, con­struc­torii au dat alte termene de fina­lizare a lucrărilor, invocând diverse ar­gumente pentru întârzieri. Unul dintre motivele invocate a fost şi durata lu­crărilor de descărcare din siturile ar­heologice care au fost descoperite pe traseul auto­străzii, şi care ar fi încetinit ritmul lucră­rilor. Această variantă a fost, însă, contrazisă de arheologii care au lucrat la descărcarea siturilor arheologice. Săpăturile pentru autostrada Arad-Timişoara au generat cel mai mare şantier de descăr­care arheologică deschis vreodată în vestul ţării. Aici au fost descoperite morminte romane foarte valoroase, cu obiecte funerare, vase de lut, obiecte din argint, bronz şi chihlimbar. Toto­dată, arheologii au cercetat şi „valul roman”, o construcţie de pământ care se întinde de la Vîrşeţ până la Buda­pes­ta şi avea rolul de a împiedica pătrun­de­rea invaziilor venite din afara Impe­riului Roman. În acest proiect de amploare a fost nevoie să fie cooptaţi specialişti din muzeele din Timişoara, Reşiţa, Arad, Turnu-Severin, Slobozia, Mangalia, de la Institutul de Arheologie Cluj şi de la Universitatea din Alba Iulia. Arheologii cooptaţi în acest proiect au lucrat în ritm alert, dar chiar şi aşa această opera­ţiune de descărcare arheologică a fost invocată de antreprenori ca scuză pen­tru faptul că nu s-au încadrat în grafi­cul propus.

În cazul autostrăzii Arad – Timi­şoara, siturile arheologice de interes au fost reperate de arheologii timişeni încă din 2006 şi, deşi autorităţile com­petente au fost notificate încă de pe atunci cu privire la descoperirea lor, nu s-a făcut nimic concret până la înce­perea lucrărilor de construcţie.