După controversele legate de mutarea Centrului Intermodal de Transport Marfă de la Recaş la Remetea Mare, fiind bănuite existenţa anumitor interese „funciare” care ar motiva această schimbare, acum o a treia locaţia este propusă pentru realizarea deja celebrului proiect al Intermodalului timişean. Noua propunere legată de localizarea Intermodalului readuce în discuţie comuna Sînandrei, unde se dorea realizarea unei alte investiţii faimoase – cea a fabricii de maşini Mercedes.

Ministerul Transporturilor, interpelat pe tema variantei cu Sânandrei

Noua variantă a realizării Centrului Intermodal de Transport Marfă în comuna Sînandrei a trecut de faza discuţiilor la nivel local, fiind trimise propuneri în acest sens Ministerului Transporturilor. „Până la un punct, este de înţeles reticenţa Guvernului în a da girul proiectelor înaintate de-a lungul timpului, câtă vreme presa a subliniat suspiciunea unor interese imobiliare ale decidenţilor judeţeni atât în ceea ce priveşte locaţia de la Recaş, cât şi asupra aceleia de la Remetea Mare”, se arată în propunerea înaintată lui Dan Şova, ministrul Transporturilor.

Propunerea merge pe ideea că „atunci când doi se ceartă, al treilea câştigă”; vorbind despre disputele legate de realizarea Centrului Intermodal la Recaş sau la Remetea Mare: „Există o îngrijorare a locuitorilor din judeţul Timiş pentru ca nu cumva, din pricina unor interese mărunte să se cheltuie bani pe proiecte şi studii de fezabilitate fără finalitate şi, mai grav, să se piardă finanţarea din fonduri europene, până când partizanii celor două locaţii propuse vor cădea de acord.”

Iniţiatorii noii propuneri mai spun că soluţia legată de Sînandrei a fost ignorată, poate fiindcă se afla chiar sub ochii tuturor şi întrunea toate avantajele.

„Avantajele proiectului sunt date de locaţia sa, aflată în imediata apropiere a Timişoarei, lângă Triajul Timişoara Ronaţ, lângă Piaţa de Gros, vecinătatea cu autostrada Timişoara – Arad şi Centura Nord, prin aceasta putând avea acces facil la Aeroportul Internaţional Timişoara”, spune deputatul PPDD Adrian Diaconu, autorul unei interpelări pe această temă adresată Ministerului Transporturilor.

Printre avantajele noii locaţii sunt faptul că există 150 de hectare scoase din circuitul agricol aflate în parcul industrial, un singur proprietar, o clădire administrativă construită, de 2000 de metri pătraţi utili, drumuri interioare de acces betonate, utilităţi, un hectar de platformă betonată, trei hale de 22.000 de metri pătraţi construite şi acces direct la centura Timişoarei. Promotorii acestei soluţii mai susţin că, fiind o investiţie demarată, şi aflată în diverse stadii de finalizare, se câştigă ani buni faţă de un proiect demarat acum. În plus, se mai invocă faptul că se poate cumpăra terenul şi clădirile pot fi achiziţionate la un preţ avantajos, ţinând cont de faptul că societatea comercială care deţine investiţia se află în insolvenţă.

Mercedes, o investiţie celebră ratată în zonă

Sînandreiul are un istoric interesant legat de intenţiile de demarare a unor investiţii de amploare. În 2008, România a ratat realizarea în vestul ţării a uneia dintre cele mai mari investiţii străine, o fabrică Mercedes pentru noile prototipuri. Unitatea de producţie se dorea a fi realizată iniţial în Timiş, pe şoseaua Arad – Timişoara, în apropiere de Sânandrei. În cele din urmă a fost ridicată de la zero în localitatea maghiară Kecskemet. În România, infrastructura sub aşteptări, atitudinea autorităţilor locale, dar şi preţul terenurilor, “umflat” de speculanţi, au reprezentat combinaţia care i-a pus pe fugă pe investitorii germani.

Investitorii germani preferau să realizeze investiţia în România, datorită costurilor mai scăzute cu forţa de muncă, în comparaţie cu Ungaria, care era, în 2008, doar o alternativă secundară. În plus, reprezentanţii Mercedes au beneficiat şi de sprijinul fostului premier Călin Popescu Tăriceanu şi al omului de afaceri Ion Ţiriac. Deşi aveau intenţia clară să construiască uzina în Timiş, reprezentanţii Mercedes s-au răzgândit, precizând, printre altele, că autorităţile din vestul ţării nu au fost în stare să le pună la dispoziţie o suprafaţă de 300 de hectare de teren în condiţii avantajoase. Reprezentanţii Mercedes îşi anunţaseră intenţia de a realiza investiţia respectivă în 2008, moment în care, din cauza creşterii artificiale a pieţei imobiliare, se ajunsese la cotaţii fabuloase ale terenurilor din Timişoara şi din apropierea municipiului, din cauza multelor proiecte de cartiere rezidenţiale ce se doreau a fi realizate în comunele limitrofe, proiecte abandonate ulterior, odată cu începerea crizei.

În 2008, însă, posibilitatea construirii unei uzine Mercedes în apropierea Timişoarei le crease iluzia îmbogăţirii peste noapte mai multor samsari de terenuri, care deţineau pământ în apropierea Timişoarei. 

Însă scandalurile din presa locală, legate de persoanele de la care s-ar putea cumpăra teren şi de modalităţile de achiziţie, nu au fost pe placul investitorilor germani, care au decis că e mai sigură construcţia uzinei în Ungaria.