Este greu de crezut că, la nivelul anului 2013, multe localităţi din Timiş nu mai au acces la servicii poştale. Primirea sau trimiterea unei banale scrisori este o adevărată aventură, pentru care e nevoie de parcurgerea unor distanţe de zeci de kilometri, în unele cazuri. Reorganizarea Poştei Române a făcut ca aproape 10.000 de gospodării din Timiş să nu mai aibă acces la servicii poştale, din cauza desfiinţării oficiilor poştale şi a disponibilizărilor factorilor poştali, disponibilizări care ar putea continua şi anul viitor.

Poşta, serviciu “de lux”

Din punct de vedere al serviciilor de corespondenţă şi coletărie clasice, poştale, lucrurile nu au mers înainte în Timiş, în ultimii ani, ci au dat înapoi. În momentul de faţă se poate spune fără nici­un fel de exagerări, că, din acest punct de vedere, era mult mai bine înainte de 1989, când factorii poştali ajungeau şi în cel mai îndepărtat cătun din judeţ, iar cutiile poştale nu erau rarităţi, aşa cum au devenit în ultimii ani.

“Sunt zone în care nu mai există acoperire a serviciilor poştale, pentru că nu sunt poştaşi. Pe toată zona Tomeşti, de pildă, a rămas un singur factor, cu jumătate de normă, care nu mai poate face faţă volumului de muncă. Pe două din satele aparţinătoare ale comunei Balinţ, Bodo şi Târgovişte, nu era niciun factor poştal. S-a angajat cu mare greu un om, după care acesta, când a văzut cât e salariul şi cât are de lucru, şi-a dat demisia. Iar postul său nici măcar nu a mai fost scos la concurs.”

Ambrozie Barna, lider Sindicatul Angajaţilor din Poşta Română – Timiş

De vină pentru situaţia incredibilă din prezent este de reorganizarea Poştei Române. Conform sindicatelor, ca ur­mare a reorganizării care a presupus în­chideri de oficii poştale şi disponibilizări de personal, aproape 10.000 de gospo­dării din Timiş, adică peste 30.000 de timişeni, nu mai au acces la serviciile poştale. Zeci de localităţi, mai ales sate aparţinătoare, au rămas fără poştaş. La Variaş, de exemplu, satele Gelu şi Sân­petru Mic sunt deservite de un singur poştaş. La Bechicherecu Mic, din trei angajaţi, la serviciul poştal nu a mai rămas niciunul. Şi lista poate continua.

“Sunt zone în care efectiv nu mai există acoperire a serviciilor poştale, pen­tru că nu sunt poştaşi. Pe toată zona Tomeşti, de pildă, a rămas un singur fac­tor, cu jumătate de normă, care nu mai poate face faţă volumului de muncă. Pe două din satele aparţinătoare ale comu­nei Balinţ, Bodo şi Târgovişte, nu era niciun factor poştal. S-a angajat cu mare greu un om, după care acesta, când a văzut cât e salariul şi cât are de lucru, şi-a dat demisia. Iar postul său nici măcar nu a mai fost scos la concurs. Sunt doar câteva exemple, situaţii de acest gen sunt destul de multe”, spune Ambrozie Barna, liderul Sindicatului Angajaţilor din Poşta Română – Timiş. Acesta mai spune că s-a dat ordin de la nivel central ca la toate localităţile sub 3.000 de lo­cuitori, fostele oficii poştale să se trans­forme în agenţii: “Aceasta înseamnă că din doi – trei angajaţi a mai rămas unul, care nu poate gestiona toată activitatea aferentă fostului oficiu. În multe cazuri, nu a mai rămas niciun lucrător. În aceste condiţii, disponibilizările au continuat. Anul acesta, din Timiş, au fost conce­diaţi peste 130 de angajaţi ai Poştei”.

În Timiş, peste 60 de oficii poştale s-au transformat peste noapte în ghişee cu cel mult un angajat. 

Nici la oraş lucrurile nu stau mai bine

Nici în mediul urban situaţia nu stă însă cu mult mai bine. În Lugoj, a rămas un singur oficiu poştal, la o populaţie de circa 45.000 de locuitori. În Timişoara au fost desfiinţate trei oficii poştale, din cauza faptului că spaţiile nu aparţineau Poştei Române. După Oficiile Poştale nr. 9, din centru, şi nr. 7, din zona Calea Lu­gojului, ultimul a fost desfiinţat Oficiu­lui Poştal nr. 16, de pe Calea Martirilor, care deser­vea zeci de mii de timişoreni care locu­iesc în zonele Girocului şi Soa­relui. Aces­ta a fost închis fără ca timişorenii să fie a­nunţaţi în prealabil despre deci­zie sau să fie consultaţi pe această temă. 

Totodată, şi la nivelul municipiului Timişoara, cutiile poştale, omniprezente în urmă cu 15 – 20 de ani, au devenit ra­rităţi pe domeniul public. Puţinele ase­menea obiecte de mobilier urban care mai există sunt, în mare parte, vandali­zate, ruginite, cu vopseaua cojită, şi pro­babil că tocmai din acest motiv timişo­re­nii au rezerve în a le utiliza, îndoindu-se de faptul că acestea ar mai fi vizate zilnic, sau măcar la câteva zile de angajaţii Poştei.

Plata pensiilor, subiect sensibil

Pe lângă corespondenţă, o altă problemă legată de localităţile care nu mai sunt acoperite de servicii poştale e cea privind plata pensii­lor. Practic, pensionarii aflaţi în a­ceastă situaţie sunt împinşi spre alternativa bancară de încasare a pensiei. De altfel, în luna mai a aces­tui an, când conflictul de mun­că de la Poştă a luat amploare, dis­cutându-se despre posibilitatea în­târzierii plăţii pensiilor prin extin­derea protestelor la mai multe oficii poştale din ţară, premierul Victor Ponta i-a avertizat pe grevişti că Guvernul are la îndemână inclusiv varianta plăţii tuturor pensiilor prin carduri bancare ceea ce ar duce la înjumătăţirea personalului Poştei Române.

În prezent, 3,7 milioane de români îşi primesc pensia prin Poş­ta Română. Tocmai de aceea, în ac­tualul context economic, trans­ferul plăţii tuturor pensiilor în sistemul bancar ar reprezenta un cadou ne­sperat pentru bănci.

În Timiş sunt peste 147.000 de pensionari care, în varianta în care Guvernul chiar vrea să treacă plata pensiilor în sistemul bancar, ar deveni cu toţii posesori de card şi plătitori de comisioane bancare. Un astfel de transfer nu ar fi însă simplu pentru pensionarii din me­diul ru­ral, care în bună parte nu au infor­maţiile necesare pentru a şti la ce foloseşte sau cum se utilizează cardul. În plus, bancomatele sunt încă rarităţi în multe sate şi co­mu­ne din România. Ideea ca toate pen­siile să fie plătite prin inter­me­diul băncilor nu este agreată de Nicolae Suciu, preşedintele Ligii Pensionarilor Timiş.

“Pensionarii din Timiş nu sunt de acord cu această aşa-zisă soluţie. Majoritatea s-au obişnuit ca poş­ta­şul să le aducă banii acasă. E mo­da­litatea de plată cea mai sigură, mai comodă şi mai puţin costisi­toare pentru ei. Nu vrem să vedem pensionarii stând pe la cozi pe la bănci, în situaţii în care se uită sau se întârzie virarea banilor în con­turi, aşa cum s-a mai întâmplat. Poate că disponibilizările de la Poş­tă par o soluţie bună pentru guver­nanţi, dar nu şi pentru noi”, spune Nicolae Suciu.

O soluţie alternativă discutată în ultima vreme este cea legată de distribuirea trimiterilor poştale şi a pensiilor de către Primării. Aceasta ar însemna francizarea serviciilor poştale şi soluţia s-a discutat la ni­velul Asociaţiei Comunelor din Jude­ţul Timiş, pentru a se stabili modul în care s-ar putea face francizarea. În­să este nevoie de acorduri de la ni­vel central pentru o asemenea alter­nativă. În plus, nu se ştie câte Pri­mării timişene din mediul rural ar fi mulţumite de o astfel de soluţie, în varianta în care, oricum, nu stau bine cu schemele de personal.

O reorganizare controversată

În vară, în cadrul planului de reorganizare a Poştei Române, se lua decizia reducerii timpului de lucru cu până la patru ore, în cazul lucrătorilor poştali, şi diminuarea salariilor cu 25 sau 50% pentru până la 6.000 de salariaţi, aceasta fiind, în opinia unor lideri de sindi­cat, o formă mascată de concedie­re colectivă.

În Timiş, această reducere de normă făcută în cazul factorilor poş­tali a fost considerată aberantă de către sindicalişti, mai ales în me­diul rural unde, spun aceştia, s-au redus normele la două sau patru ore, fără să se ţină cont de kilometri şi de natura prestaţiilor. În acest sens, s-a dat ca exemplu situaţia de la Belinţ, unde factorului poştal i se reduce norma la două ore, în condi­ţiile în care are de acoperit 12 kilo­metri. Or, nici drumul în sine nu poate să-l parcurgă în acest timp.

Cert este că în Timiş există un deficit acut de personal operativ, care a început să se manifeste încă din 2008. Pe atunci exista o situaţie foarte ciudată din punct de vedere al salarizării, o parte dintre poştaşi fiind retribuiţi cu sume sub salariul minim pe economie, din cauza unei directive care reglementa salari­zarea în Poşta Română. Din pricina acestei situaţii, potrivit unor surse interne, anual, peste 170 de lucră­tori poştali timişeni au plecat din sis­tem, orientându-se spre alte do­menii, mai bănoase.

Conform sindicatelor, factorii poştali au un salariu de 900 de lei, iar lucrătorii de la oficiu primesc o leafă lunară de 1.100 de lei. Sindica­tele spun că doar pentru Timişoara ar mai fi nevoie de cel puţin 35 de factori poştali, pentru ca situaţia să se normalizeze din punct de vedere al personalului de pe teren. Liderii sindicali susţin că plecările din sistem sunt legate şi de faptul că meseria de poştaş este una grea, în condiţiile în care greutatea medie a unei tolbe de poştaş este de peste 15 kilograme.

Sindicaliştii consideră că poli­ti­cile de restructurare promovate în ultimii ani nu au făcut altceva de­cât să îngreuneze situaţia compa­niei. Astfel, pentru că s-au închis şi se intenţionează să se mai închidă oficii poştale, dacă în urmă cu ceva vreme, oamenii veneau şi să plăteas­că facturi la Poştă, iar compania avea câştiguri din aceste comisioa­ne, acum, odată cu scăderea nu­mă­rului oficiilor, au scăzut dramatic şi veniturile companiei. Iar în câştig au ieşit, din nou, băncile.