Sebastian Ghiţă şi Vlad Cosma, un modus operandi asemănător

Modul în care fostul deputat PSD Vlad Cosma a ieşit în public cu acuzaţii la adresa DNA şi a vârfului acesteia are ceva în comun cu scenariul la care a recurs un alt fost deputat PSD, Sebastian Ghiţă, în lupta sa cu SRI şi cu DNA. Diferenţa este că Sebastian Ghiţă a făcut-o la scurt timp după ce fugise din ţară – nu se ştie oficial, nici în momentul de faţă, cum, pe unde şi cu ajutorul cui –, iar Vlad Cosma a plecat din ţară imediat după ce a lansat acuzaţiile.

 

La sfârşitul anului 2016, televiziunea lui Sebastian Ghiţă a difuzat o serie de înregistrări pe care urmăritul general Sebastian Ghiţă le transmitea la ore de maximă audienţă – fără a fi clar dacă au fost realizate înainte sau după fuga lui. Era însă clar că indicau o strategie bine gândită, care a avut menirea decapitării “binomului” – din care o parte, cea a SRI, a şi picat la scurtă vreme. Un indiciu că a existat o strategie erau probele aduse în discuţie de Sebastian Ghiţă, adunate şi păstrate profesionist şi care nu vorbeau despre o acţiune de amator, nici de un fugar ce trăia cu spaima capturării din moment în moment şi a încarcerării sale. Un alt indiciu a fost modul în care erau prezentate. De la o înregistrare la alta, se acutiza gravitatea informaţiilor devoalate. S-a pornit de la deconspirarea unor întâlniri oficiale dintre Florian Coldea, procurorul-şef al DNA, Codruţa Kövesi, şi agenţi CIA – întâlniri la care el, Sebastian Ghiţă, membru al Comisiei de Control al SRI, avea, în mod inexplicabil, acces. Au urmat informaţii privind modul în care s-ar fi fabricat dosare penale şi în care el a intrat în jocul “binomului”, pentru a-i pune pe tavă o televiziune. Într-o înregistrare următoare apăreau, pentru greutate, declaraţii ale fostului preşedinte Traian Băsescu, care vorbea despre dosare penale în care nu s-ar fi administrat toate probele – iar aici era resimţită, din nou, mâna unor oameni din servicii. Nu se ştie nici acum cine a autorizat, cine a realizat şi cu ce scop înregistrarea lui Traian Băsescu, făcută după terminarea mandatului prezidenţial şi, mai ales, cum şi în ce scop a ajuns la Ghiţă. În următoarele înregistrări, acesta vorbea despre modul în care Victor Ponta ar fi fost şantajat de Florian Coldea să o numească pe Codruţa Kövesi la şefia DNA, despre petreceri, cu aceiaşi actanţi, la cramă sau în vie, despre concedii comune în Seychelles, pe banii săi, şi despre vizita prim-adjunctului SRI la vila sa. Punctul culminant l-a reprezentat ultima înregistrare în care Sebastian Ghiţă vorbea despre concediile în care a fost cu prim-adjunctul SRI, pe care i le-ar fi plătit şi ale căror urme ar fi fost şterse cu facturi false. La scurt timp, directorul SRI, Eduard Hellvig, i-a solicitat preşedintelui României trecerea în rezervă a lui Florian Coldea. Asta, după ce “o investigaţie complexă, minuţioasă”, transmitea SRI, nu a revelat „elemente care să se constituie în încălcări ale legii sau normelor interne în vigoare”, după ce s-a decis repunerea în funcţie a lui Florian Coldea şi după ce acesta a solicitat eliberarea din funcţie din motive ce ţin de demnitate şi onoare militară.

Iată că acum, după strategia patentată de Ghiţă, este vizată cealaltă parte a fostului „Binom”. Cel care detonează bomba, pe două televiziuni, tot la oră de maximă audienţă, e fostul deputat PSD Vlad Cosma, care acuză DNA că fabrică dosare, iar pentru acest lucru prezintă public înregistări ale unor discuţii pe care spune că le-ar fi avut cu procurorii Mircea Negulescu şi Lucian Onea, de la DNA Ploieşti. Acuzaţii lansate – cu isonul ţinut, de la distanţă, de Sebastian Ghiţă – după ce, aflăm de la DNA, vreo două luni de zile a făcut, prin apropiaţi de-ai săi, şantaj la unii procurori DNA. Cerându-le „să-i creeze o situaţie favorabilă lui şi tatălui său, inculpatul Cosma Mircea, (…) să nu deruleze o anchetă penală cu privire la presupuse infracţiuni aflate în dosarul deja trimis în judecată, precum şi să întocmească şi să elibereze un înscris care să îi folosească inculpatului Cosma Mircea la îmbunătăţirea situaţiei juridice în dosarul aflat la ÎCCJ, în faza procesuală a apelului.”

Dosarul la care se face referire este unul în care Înalta Curte i-a condamnat, în 2016, pe Vlad Cosma, la cinci ani de închisoare cu executare, pentru trafic de influenţă, iar pe Mircea Cosma, la opt ani de închisoare, pentru luare de mită şi abuz în serviciu. Înainte cu câteva zile de următorul termen din dosar,19 februarie, dosar în care urmează a fi dată sentinţa definitivă, şi înainte cu o zi de chemarea la DNA Ploieşti, unde era citat ca martor, în dosarul de şantaj, Vlad Cosma pleacă din ţară. Şi, din declaraţia surorii sale, deputatul PSD Andreea Cosma, pare că nu are de gând să se întoarcă degrabă: „Vlad nu este în ţară, urmând a se prezenta la data la care se va întoarce sau să fie audiat prin mijloacele de comunicare la distanţă”. Important e, se pare, că şi-a făcut misiunea şi a detonat bomba. După, interesant, trei ani; faptele pe care le invocă sunt din 2015 şi nu a explicat de ce vorbeşte despre ele abia acum.

Poate ceea ce afirmă Vlad Cosma este real. Atunci lucrurile sunt foarte grave, iar procurorii care se fac vinovaţi de ele trebuie să răspundă în faţa legii, indiferent de numele sau poziţia lor în DNA. În plus, asta ar însemna că nişte indivizi cu serioase probleme în justiţie îşi fac jocul – decredibilizând DNA şi lupta anticorupţie şi pozând în victime inocente –, recurgând exact la punctele vulnerabile ale inamicului. Ceea ce ar fi umilitor pentru conducerea DNA şi periculos pentru instituţia în sine şi pentru anticorupţie, de care avem mare nevoie şi care trebuie dusă în continuare.

Este însă prematur ca oricine – mai ales din exteriorul sistemului – să se pronunţe cu certitudine în privinţa veridicităţii sau a falsului acestor probe, în privinţa vinovăţiei sau a nevinovăţiei cuiva, înainte ca instituţia abilitată, respectiv Inspecţia Judiciară, să verifice toate informaţiile legate de acuzaţiile lansate în spaţiul public, să le pună cap la cap şi să formuleze o concluzie.

Nu e, însă, prematur pentru PSD. Pe diferite voci, direct sau indirect, se cere demisia sau destituirea rapidă Codruţei Kövesi. În acest caz nu mai e, iată, valabilă prezumţia de nevinovăţie, pe care PSD o clamează. Ca, de exemplu, în situaţia lui Darius Vâlcov, membru PSD, consilier al premierului, condamnat în primă instanţă la opt ani de închisoare, pentru trafic de influenţă, spălare de bani şi operaţiuni financiare sau acte de comerţ incompatibile cu funcţiile ocupate. Sau a miniştrilor nominalizaţi în Guvern chiar dacă au probleme de natură judiciară. Ori a parlamentarilor cercetaţi penal. Iar în cazul unora, a liderului PSD, Liviu Dragnea, prezumţia de nevinovăţie a rămas activată şi după condamnarea definitivă; drept urmare, nu numai că nu a făcut, benevol sau obligat, pasul în spate, dar a fost promovat de partid pe a treia funcţie în Statul român.

 

Articol publicat şi în Puterea a Cincea.

Articol scris de

jurnalist TIMPOLIS