Scoaterea Penitenciarului „Popa Şapcă” în afara Timişoarei, respinsă la adoptarea bugetului pe 2015

Penitenciar TimisoaraPrintre multiplele amendamente legate de investiţii în Timiş respinse pe bandă rulantă la adoptarea bugetului pe 2015 se numără şi un proiect cu vechime, vehiculat de ani buni. Acesta nu primeşte bani, deşi există o unanimitate de păreri că este oportun – şi pe plan local, şi la nivel central. Este vorba despre scoaterea din oraş a Penitenciarului Timişoara, prin amenajarea unei clădiri corespunzătoare lângă municipiu, şi utilizarea spaţiului de pe strada Popa Şapcă pentru alte scopuri, considerate prioritare pentru oraş.

 

Un proiect de 22,5 de milioane de lei

La şedinţa Camerei Deputaţilor în care s-a discutat Legea bugetului pe anul viitor, printre puţinele amendamente privitoare la Timiş susţinute în plen a fost şi cel care prevedea externalizarea Penitenciarului Timişoara. Astfel, un deputat care nu e de Timiş, ci de Satu Mare, Andreea Paul, a propus suplimentarea bugetului Ministerului Justiţiei cu suma de 22,5 milioane de lei pentru construcţia unui nou penitenciar în afara Timişoarei. Amendamentul a fost respins cu 30 de voturi “pentru” şi 119 “împotrivă”, deşi de ani de zile, şi pe plan local şi central se vorbeşte despre oportunitatea şi necesitatea acestui proiect.

Radu Radoslav“Deja este vorba de politici europene, care impun ca aceste unităţi de detenţie să nu mai rămână în zonele centrale ale oraşelor. De multă vreme s-a discutat şi la Bucureşti că e nevoie de scoaterea penitenciarului în afara oraşului şi, deşi începând cu anul 2000, s-au mai realizat unele amenajări pentru ca penitenciarul să se apropie de cerinţele europene, tot nu are ce să caute acolo”, spune arhitectul Radu Radoslav, fost şef al Direcţiei de Urbanism a Primăriei Timişoara.

În opinia sa, Primăria ar trebui să ia în considerare inclusiv accesarea unor fonduri europene, pe Polul de creştere Timişoara, pentru materializarea acestui proiect amânat de la an la an. “Un oraş ca Timişoara ar avea nevoie de spaţiu în acea zonă şi, cu siguranţă, trebuie să aibă o listă de priorităţi, astfel încât s-ar găsi rapid întrebuinţări. De altfel, imobilul de pe Popa Şapcă nici nu a fost conceput pentru acest scop, fiind la început bază militară. Penitenciarul a fost amenajat acolo la plezneală, ca multe alte lucruri din Timişoara”, susţine Radu Radoslav.

Acesta îşi aminteşte că în 1984 Nicolae Ceauşescu a dorit amenajarea Centrului Civic Socialist în Timişoara, în spatele Hotelului Continental, că s-a făcut un concurs de soluţii propuse de arhitecţi şi că propunerea sa a vizat tocmai spaţiul Cazarmei Oituz – Popa Şapcă. Deşi atunci a existat o indignare a structurilor de partid şi de stat cu privire la această locaţie propusă, a existat şi un efect benefic. După survolarea zonei cu elicopterul s-a realizat actualul bulevard al Antenei, care este o continuare la strada Popa Şapcă. Oricum, nici atunci ideea penitenciarului în centru nu îi încânta pe edilii locali.

O dorinţă perpetuată de ani de zile

Nicolae RobuDespre mutarea Penitenciarului Timişoara în afara oraşului s-a discutat destul de mult, inclusiv în 2012, în perioada campaniei electorale, actuala conducere a Primăriei continuând să susţină acest proiect ca unul prioritar pentru oraş. După adoptarea succesivă a bugetelor anuale, când Timişoara nu a primit bani de la Guvern pentru niciuna dintre investiţiile promise electoratului, a devenit clar faptul că acest proiect nu se va materializa nici măcar prin alocare de fonduri pentru documentaţiile preliminare. Totuşi, Primăria nu este dispusă să renunţe la idee.

Petiţii s-au făcut şi la Primării şi pe diverse portaluri de administraţie pentru externalizarea Penitenciarului.  „Domnule primar, vă rog să scoateţi penitenciarul afară din oraş. Puşcăriaşii ocupă unul dintre cele mai bune terenuri din oraş. Vă rog să îi mutaţi în afara oraşului şi să folosiţi acel teren la ceva folositor timişorenilor care vă plătesc impozitele”, se menţiona într-una din aceste petiţii.

Primarul Nicolae Robu a răspuns că este de acord, dar menţiona că, pe de o parte, aceasta este o decizie ce trebuie luată la nivel central, iar, pe de altă parte, o vorba şi despre transferul către Timişoara al terenurilor respective. „Am avut o întâlnire cu parlamentarii, cărora le-am transmis o listă cu solicitările noastre pentru Timişoara şi unul dintre puncte era şi mutarea penitenciarului afară din oraş. Din păcate, nu s-a rezolvat nimic deocamdată, dar eu nu voi renunţa la această idee”, a mai răspuns edilul Timişoarei.

Şi Ministerul Jus­tiţiei încă din 2011, preciza, prin vocea ministrului de atunci, Că­tălin Predoiu, că Administraţia Naţională a Penitenciarelor trebuie să găsească soluţii pragma­tice şi rapide pentru scoaterea unităţilor de penitenciar din cen­trul oraşelor în afara acestora, cum este cazul la Cluj Napoca. Cooperarea cu Ministerul Apă­rării Naţionale era văzută ca un sprijin în găsirea unor soluţii.

Judecătoria Jimbolia, o propunere aberantă

Judecatoria JimboliaDespre construcţia de noi penitenciare se discută în contextul în care, la nivel naţional, creşterea numărului de deţinuţi creează probleme din punct de vedere al spaţiilor insuficiente. Până acum, însă, în Timiş nu s-au găsit decât soluţiile de transformare a unor sedii de instanţă neutilizate în penitenciare urbane, mai precis, secţii externalizate ale Penitenciarului Timişoara. “În contextul supraaglomerării unităţilor penitenciare, sunt vizate pentru transformare în locuri de detenţie clădiri şi spaţii aflate în administrarea Ministerului Justiţiei sau a Ministerului Public în care au funcţionat organe judiciare şi au fost dezafectate sau care au fost construite în acest scop şi nu au fost utilizate ca atare”, se arată într-un punct de vedere recent, al Ministerului Justiţiei.

Oficiali ai Justiţiei mai spun că reprezentanţii ANP au văzut şi analizat mai multe imobile şi ansambluri de clădiri din Timiş, Caraş-Severin, Constanţa, Maramureş, Dolj, Giurgiu, Vaslui şi Prahova, în care au funcţionat Judecătorii sau care au fost construite în acest scop , dar care nu au funcţionat ca atare.

Dintre acestea, interes a prezentat sediul fostei Judecătorii Jimbolia şi al Parchetului aferent care ar putea fi transformat în secţie exterioară a Penitenciarului Timişoara. Tot reprezentanţi ai Ministerului Justiţiei mai spun că, întrucât sediile respective se află în administrarea Ministerului Public, ANP  a adresat un memorandum procurorului general, pentru a sprijini demersul de preluare în administrare a imobilului din Jimbolia.

Pe plan local se susţine însă că ipoteza mutării penitenciarului la Jimbolia nu are niciun fundament, întrucât la Jimbolia ar putea fi cazaţi aproximativ 70 de deţinuţi, or, la Penitenciarul Timişoara sunt închişi în prezent aproximativ o mie de deţinuţi. În plus, conform unor surse din ANP, pentru ca respectivul imobil să devină unitate de detenţie ar fi nevoie de investiţii consistente, pentru securizarea şi adaptarea clădirii, investiţii estimate la cel puţin 300.000 de euro.

Marea problemă este că nu se ştie finalitatea clară a acestei investiţii. Şi a­ceasta deoarece recomandările şi prac­ticile vest-europene cer scoaterea unită­­ţilor de detenţie nu doar din zonele cen­trale ale oraşelor, ci, în general, din pe­rimetrele urbane. Or, la Jimbolia, imobi­lul vizat este chiar în centrul localită­ţii. Astfel, Ministerul Justiţiei s-ar putea trezi în situaţia ca, după ce investeşte în acest imobil, pentru adaptarea sa la destinaţia de penitenciar, să nu-l poată folosi, în urma unor directive europene care interzic funcţionarea unităţilor de detenţie în zona centrală a oraşelor.

În ultimii ani, oficialilor Ministerului Justiţiei li s-a atras de nenumărate ori atenţia asupra situaţiei ciudate de la Jimbolia, unde s-au investit sume foarte mari pentru realizarea unui sediu pentru Judecătorie, deşi instanţa nu a fost înfiinţată vreodată. Iniţiativa Ministerului Justiţiei de înfiinţare a unei unităţi de de­tenţie în zona centrală a oraşului nu este însă agreată de Primăria Jim­bolia. Încă din urmă cu câţiva ani, conducerea Primăriei Jimbolia preciza că a cerut insistent, prin adrese repetate, să îi fie transfe­rat acest imobil care se degrada, dorind să amenajeze aici o creşă.

Rămâne de văzut, în acest sens, care va fi finalitatea intenţiilor de externalizare a Penitenciarului Timişoara, prin construcţia unui imobil nou. Dacă Ministerul Justiţiei s-a arătat a fi foarte econom cu repartizarea de fonduri, cu totul altfel stau lucrurile cu alte investiţii din judeţ, cum e cazul Centrului de pregătire al magistraţilor din Giroc.

Începând din 2007, timp de doi sau trei ani, Căminul magistraţilor, de la Giroc, a fost invocat în mod constant ca unul dintre motivele principale pentru care aparatul propriu al CSM avea nevoie de mai mulţi bani, cheltuielile instituţiei fiind majorate cu 50 sau 60% sau chiar 100%, de

“Bugetul aparatului propriu anual a crescut corespunzător fondurilor alocate pentru finalizarea reparaţiilor capitale la Căminul pentru pregătirea judecătorilor şi procurorilor, situat în comuna Giroc, judeţul Timiş”,se preciza într-unul din rapoartele de activitate ale CSM. Pentru acest centru s-au cheltuit aproape trei milioane de lei.

Print Friendly, PDF & Email

Articol scris de

Jurnalist Timpolis, bogdan.piticariu@timpolis.ro