Sânge artificial incolor, cu o proteină din viermi marini

Acesta a fost testat, cu rezultate încurajatoare, pe şoareci

O reţetă de sânge artificial, care conţine o proteină din viermi marini şi care s-ar dovedi util în cazul unor intervenţii chirurgicale sau al unor accidente, a fost creată de o echipă de cercetători clujeni, testele preliminare pe şoareci având rezultate încurajatoare.

“Sângele artificial trebuie să fie rezistent la stres”

Radu Silaghi DumitrescuO echipă de cercetători de la Facultatea de Chimie a Universităţii “Babeş-Bolyai”, din Cluj, condusă de conf. dr. Radu Silaghi-Dumitrescu, face, de şase ani, cercetări de labora­tor pentru a produce sânge artificial, util în cazul unor intervenţii chirurgicale în care se pierde mult sânge sau în cazul accidentelor. Radu Silaghi-Dumitrescu a declarat la începutul acestei săptă­mâni, citat de Mediafax, că specialiştii clujeni au reuşit să creeze o reţetă de sânge artificial – care nu are culoarea roşie, ci poate deveni chiar incolor –, iar testele preliminare pe şoareci au rezultate încurajatoare. Soluţia conţine apă, săruri şi o proteină– hemeritrina, extrasă din viermii marini, iar în unele preparate se adaugă albumina, o altă proteină, ca agent de protecţie faţă de agenţii de stres.

Radu Silaghi-Dumitrescu mai spu­ne că la acest experiment lucrează din 2007, beneficiind de o finanţare specia­lă din partea Ministerului Educaţiei şi Cercetării. “Ideea este un deziderat la care s-au gândit mulţi în lume, sângele artificial, care trebuie să aibă o carac­te­ris­tică pe care o consider importan­tă, şi anume rezistenţa la stres. Uni­citatea vine din proteina unor viermi marini, care se numeşte hemeritrină, tot pe bază de fier, ca hemoglobina din sângele nostru, dar care este mult mai rezistentă la factorii de stress. Noi cre­dem că acesta este secretul succesului şi motivul pentru care toţi cei care au încercat să producă sânge artificial au eşuat în testele clinice, din cauza re­ac­ţiilor secundare ce implică factorii de stres din sânge, cum ar fi apa oxigena­tă, al cărei nivel din sânge depinde mult de boli, stres, efort fizic”, detaliază cercetătorul clujean.

Potrivit acestuia, la testele de la­borator reţetele se dovedesc rezis­tente la factorii de stres mecanic şi chimic, iar în testele preliminare pe animale par să nu dezvolte toxicitatea care apare în alte produse: “Rezultatele preliminare pe şoareci sunt încurajatoare. Şoarecii trataţi cu sângele artificial «Made in Cluj» au rămas indiferenţi, şi asta e tot ce ne dorim, nu dorim să fie mai bine ca înainte, ci, pur şi simplu, să nu pre­zinte semne de inflamaţie, de boală. Scopul final este să nu existe reacţii de respingere a sângelui artificial de către organismul uman, reacţie care există acum la anumite produse”.

Rezultatele sunt aşteptate într-un an, doi

Potrivit profesorului clujean, după finalizarea testelor pe animale, când specialiştii vor fi convinşi sută la sută că nu există nicio dovadă de toxicitate, se va putea încerca testarea pe oameni. “Eu aştept ca testele pe animale să poată să dea rezultate concludente într-un an sau doi, dincolo de asta deja nu mai ţine de cercetare, ci de autori­za­ţii. Testele pe oameni sunt un subiect foarte delicat, trebuie nişte autorizaţii foarte serioase şi reprezintă un risc enorm”, menţionează Radu Silaghi-Dumitrescu.

“Nu este un înlocuitor permanent al sângelui”

El s-a concentrat pe extragerea he­meritrinei din viermii marini după ce a auzit de această proteină în perioa­da de patru ani cât a lucrat în labora­toare din SUA. “Hemeritrina este uni­că, se mai găseşte în câteva bacterii, dar în rest, în foarte puţine organisme. Când mă gândeam foarte serios la cer­cetarea substitutelor de sânge, mi s-a părut o idee interesantă, ştiind despre acea proteină că refuză să reacţioneze cu agenţii de stres cărora hemoglobina le cade pradă în termeni de milisecun­de”, explică cercetătorul, care mai spu­ne că a discutat cu un profesor din SUA, ex­pert în proteina menţionată, iar a­cesta a fost de acord cu cercetările sale.

Sângele artificial are aplicaţii în chi­rurgie, pentru că în timpul opera­ţiilor se pierde foarte mult sânge, dar şi în cazul unor accidente, când este nevoie de o cantitate mare de sânge pentru un timp scurt. “Ceea ce propunem noi nu este un înlocuitor permanent al sânge­lui, ci ceva care, pentru o zi, pentru câteva ore, poate să permită organis­mului să funcţioneze până când îşi re­ge­nerează propriul sânge cu toate cele­lalte funcţii. Încercăm să facem aici ce­va ce doar transportă oxigenul şi per­mi­te inimii să pompeze mai departe sân­ge. Ideea este de a face sânge arti­ficial instant, sub formă de praf, fără să îl depozitezi în frigider, unde stă o lună, după care expiră, că se degra­dează parţial. Avem nevoie de un praf care poate fi lăsat la temperatura ca­merei, probabil pe termen nelimitat. Poţi să îl pui în raniţă, dacă eşti soldat în Afga­nistan, şi îl ai la tine şi, în caz de nevoie, adaugi apă şi ai sângele pregă­tit”, a explicat cercetătorul.

Cercetările privind sângele artifi­cial au loc în laboratoarele Facultăţii de Chimie a U.B.B., unde specialiştii pot obţine aproape orice doresc din punc­tul de vedere al reacţiilor chimice. Ra­du Silaghi-Dumitrescu a adăugat însă că marea provocare a acestor cerce­tări este faptul că încearcă să facă ceva ce nu s-a făcut deloc în România, o alta fiind lipsa de predictibilitate pri­vind fondurile. După finalizarea cerce­tărilor pe animale, studiile echipei lui Radu Silaghi-Dumitrescu vor fi publi­cate în reviste de specialitate, iar, ulterior, acestea vor fi brevetate.

Radu Silaghi-Dumitrescu are 39 de ani, a absolvit cursurile Facultăţii de Chimie a U.B.B., din Cluj-Napoca, şi are două doctorate, unul în chimie anorganică, obţinut în 2005 la U.B.B., al cărui conducător a fost preşedintele Academiei Române, Ionel Haiduc, iar celălalt în chimie bio-anorganică, obţinut în 2004, la Universitatea Georgia, din SUA. El a lucrat timp de doi ani în Marea Britanie într-un colectiv integrat într-o reţea europeană numită “Euro Blood Substitutes”. Din 2011 este conferenţiar la Facultatea de Chimie a U.B.B. şi are peste o sută de articole publicate în reviste de specialitate.

Print Friendly, PDF & Email