Riscul mafiotizării României

Melania-CInceaExistă o mână de oameni, care se cer la vârful puterii din România, care care vor demult fie să pună sub control DNA-ul, fie să-l desfiinţeze. Planul nu le-a ieşit nici în vara lui 2012, după tentativa de lovitură de stat, nici în primăvara lui 2013, când a fost schimbată conducerea Ministerului Public. Mai au o speranţă, pe care şi-o pun în alegerile din toamna acestui an. Oficialiazarea corupţiei sistemice pare a fi, în linii foarte mari, cel mai important  segment din proiectul de ţară al prezidenţiabilului Victor Ponta.

 

Putem face schimbare şi dreptate până la capăt, prin schimbarea regimului Băsescu. (…) Mi-am propus să eliberăm Justiţia de sub controlul lui Băsescu, ca oamenii care au votat la referendum să nu mai fie luaţi de acasă”, declara printre altele, referindu-se la proiectul naţional pe care îl pregăteşte în calitate de prezidenţiabil, dl Victor Ponta. Afirmaţii-promisiune făcute, zilele trecute, baronilor de partid, corupţilor, mari şi mici, care îşi simt averile negre şi libertatea în pericol, în cadrul Consiliul Naţional al PSD, care a avut ca slogan “România puternică – schimbare până la capăt”. Afirmaţii-ameninţare pentru procurorii care au investigat şi trimis în judecată corupţi, indiferent de numele şi rangul lor politic, dar şi pentru judecătorii care au dat sentinţe cu executare, lovind în inimă unele cercuri de putere şi interese. Afirmaţii populist-manipulatoare pentru cei intraţi în colimatorul Justiţiei, aceiaşi care ar fi beneficiat de amnistie şi graţiere, alături de adevăraţii destinatari ai legii. Pentru că “grija” faţă de “oamenii luaţi de acasă” – o declaraţie din aceeaşi categorie cu cea făcută în vara anului trecut, când vorbea despre “procurori aduşi din vacanţă” să cerceteze “oameni de la ţară”, după modelul “anilor ‘50” – este de fapt o minciună. Interesul şi, totodată, punctul vulnerabil în dosarul “Referendumul” nu îl reprezintă “oamenii de la ţară”, ci nume grele ale Puterii. Pentru că pioni din eşaloanele inferioare au răspuns la comanda celor din eşaloane superioare care, la rândul lor, au fost ochi şi urechi la ce li s-a comunicat de şi mai de sus, şi aşa mai departe. Dovada comenzii politice şi a ilegalităţii acesteia stă, pe de o parte, în declaraţia lui Ioan Rus când şi-a anunţat, în iulie 2012, demisia din fruntea MAI: “Nu pot accepta ca MAI să fie părtaş la ceva ce nu înseamnă lege, res­pectarea legii în România”, iar pe de alta, în condamnările pronunţate deja pentru fraudarea Referendumului.

Prima lovitură care poate fi estimată că va fi dată “regimului Băsescu”, în eventualitatea câştigării alegerilor de către Victor Ponta, este de aşteptat să fie aplicată DNA. O foarte eficientă instituţie anticorupţie pe care, însă, dl Ponta şi-a dorit-o de multă vreme fie îngenuncheată – redusă la tăcere în faţa prietenilor săi şi dezlănţuită la comandă împotriva adversarilor –, fie desfiinţată. Sunt câteva indicii care pot servi ca intro la această posibilă viitoare mişcare:

1. Este de notoritate un discurs de-al d-lui Ponta în care le promite subordonaţilor de partid că totul va fi bine “după ce luăm controlul politic asupra DNA”.

2. La fel cum este de notorietate planul după care, în vara lui 2012, alături de căpeteniile USL şi păpuşarii din spatele lor, a luat cu asalt statul de drept. Mersese până acolo încât semnase un acord de desfiinţare a DNA, ANI şi CCR. Nereuşind, în decembrie 2012 încerca să intimideze DNA şi ANI: „Să aibă grijă. Sunt percepute ca unelte ale lui Băsescu”. 

3. Este de notorietate şi atitudinea amical-protectoare a d-lui Victor Ponta faţă de corupţii din propriul partid. În primăvara acestui an – în timp ce SUA anunţau că se vor concentra pe lupta împotriva corupţiei în Europa Centrală şi de Est, în strânsă colaborare cu UE –, premierul viitor prezidenţiabil dădea de înţeles, sfidător, că baronii săi puşcăriabili sunt mai importanţi decât partenerii strategici ai României. Era 1 mai, când dl Ponta mergea la Constanţa, în fieful a doi baroni PSD cercetaţi penal de DNA, pentru fapte de corupţie, care, nu o dată, au ieşit în peisaj cu declaraţii virulente şi denigratoare la adresa procurorilor anticorupţie – Nicuşor Constantinescu, fugit din România între timp şi dat în urmărire de Poliţia Română, şi Radu Mazăre. Cu acesta din urmă, premierul Ponta făcuse băi de mulţime exact în cartierul de locuinţe sociale “Henri Coandă”, care apare în dosarul DNA în care Radu Mazăre este cercetat pentru fals în declaraţii şi luare de mită. Nu a fost suficientă această atitudine de sfidare la adresa anticorupţiei. Dl Ponta a simţit nevoia să tragă o tuşă groasă peste acest tablou. “Stau lângă cine trebuie. O să fiu alături de Radu”. Cu câteva zile înainte, după arestarea baronului PSD de Mehedinţi, Adrian Duicu – într-un dosar în care, spun procurorii DNA, apare şi numele premierului Victor Ponta, din al cărui birou se făcuse trafic de influenţă în favoarea oamenilor lui Adrian Duicu –, premierul României şi liderul PSD le promitea corupţilor cu carnet de partid: “În ziua în care pe poarta de la Cotroceni va ieşi Băsescu, îi vom face dreptate şi lui Costică Nicolescu (condamnat, între timp, la nouă ani de detenţie – n.r.), şi celorlalţi”.

De altfel, acelaşi respect zero faţă de lege a fost dovedit la Congresul PSD, care avusese loc cu un an înainte. Modul în care cei prezenţi şi-au întâmpinat fostul lider, Adrian Năstase – în fond, un condamnat de drept comun, fără aura de condamnat politic pe care au încercat unii să i-o aşeze – ridicându-se, pe fundalul sonor al “Odei bucuriei, în picioare şi aplaudând frenetic şi declarându-şi disponibilitatea de a-i păstra neocupată funcţia până la expirarea interdicţiei impuse de instanţă au transmis semnale lipsite de ambiguitate. Chiar de la vârful partidului. Că oamenii aceştia nu dezavuează faptele de corupţie ale fostului lor şef de partid şi, pentru unii, mentor, că nu au învăţat nimic din lecţia pe care Justiţia i-a dat-o lui Adrian Năstase şi că nu s-ar da în lături să procedeze similar, dacă soarta politică le-ar oferi această posibilitate.

Mai e puţin, deci, până va fi pornită cruciada împotriva ganiturii anticorupţie. A anunţat-o şi un deputat PSD de Argeş, Cătălin Rădulescu pe numele său, posesor de dosar penal la DNA, care a lansat ameninţări la adresa procurorilor anticorupţie, pe care îi atenţionează că “va veni momentul decembrie”, când vor plăti toţi, “de la Kovesi în jos”.

A doua lovitură care poate fi estimată că va fi dată “regimului Băsescu”, în eventualitatea câştigării alegerilor de către Victor Ponta, este de aşteptat să fie aplicată SRI. Să ne amintim că, încă din toamna lui 2012, Guvernul se pregătea să modifice Legea 51/1991, privind siguranţa naţională, pentru a limita posibilitatea SRI de a valorifica în instanţă informaţii privitoare la marea corupţie, obţinute pe mandat de siguranţă naţională. Ceea ce ar fi însemnat că şi dosarele de mare corupţie începute ar fi fost compromise. SRI a început să creeze disconfort în unele cercuri politice, din cauza implicării tot mai accentuate, în ultimii ani, în lupta împotriva corupţiei. Dacă în 2007, a trimis instituţiilor de cercetare penală mai puţin de 650 de informări şi sesizări, în 2013 s-a ajuns la peste 3200. Principalii beneficiari sunt DNA şi DIICOT, instituţii puternic ancorate în lupta cu marea corupţie şi marea criminalitate organizată. Şi să nu uităm că George Maior, directorul SRI, este perceput ca pilon important în „sistemul Băsescu”, cu care dl Ponta anunţă că se va lupta “până la capăt”. Aşa că e oportună întrebarea: Ce se va întâmpla dacă la Preşedinţie – de unde se asigură coordonarea SRI, via CSAT, de la care pleacă nominalizarea directorului acestui serviciu – va ajunge dl Ponta, care şi-a dovedit disponibilitatea de a apăra legal corupţi, acceptând schimbarea de legi în funcţie de interese? Va fi păstrată linia anticorupţie a SRI sau va urma scoaterea, într-un fel sau altul, a acestui serviciu de pe orbita anticorupţie?

S-ar putea ca pe unii să-i plictisească subiectul anticorupţie, să li se pară deja tocit. Nu trebuie să ajungă să fie considerat o temă perimată. Nu trebuie privit cu dezinteres, pe principiul “nu e treaba mea”. Întrucât costul direct al corupţiei îl resimţim noi, nu grupusculul de indivizi corupţi care vor să îngenuncheze Justiţia, făcând legi pentru uz propriu, pentru a fura în tihnă, fără să se expună la niciun risc. Şi tot noi riscăm să mai suportăm un cost indirect al corupţiei, un cost extrem de important şi cu efecte pe termen foarte lung: riscul de a împărtăşi, nu peste mult timp, o soartă similară Ucrainei. “Ţările care nu au un stat puternic, care nu au o Justiţie indepedentă, instituţii democratice puternice sunt vulnerabile la tipul de acţiuni pe care Rusia le desfăşoară în Ucraifana”, avertizau şi SUA, în primăvară, prin vocea lui Hoyt Lee, asistentul adjunctului secretarului de stat american pentru Europa şi Eurasia, venit la Bucureşti. Iar UE, prin vocea CE, ne atenţiona, de asemenea, la începutul acestui an, în cadrul primului Raport privind corupţia la nivelul UE, că în România, măsurile de eradicare a corupţiei sunt reversibile. Adică, în orice clipă putem pierde tot ce s-a făcut în aceşti ultimi ani. Pentru că oficialiazarea corupţiei sistemice – care riscă să echivaleze cu mafiotizarea României –, pare a fi, în linii foarte mari, cel mai important  segment din proiectul de ţară al prezidenţiabilului Victor Ponta. 

image_pdfimage_print

Articol scris de

jurnalist TIMPOLIS