Retrocedările, în continuare o problemă fără soluţii

Noile schimbări legislative nu au adus niciun fel de îmbunătăţiri

La jumătate de an de când îşi asumase răspunderea asupra noii legi a retrocedărilor, Guvernul a modificat-o din nou. Chiar şi cu noul cadru legislativ, proprietarii de drept rămân dezavantajaţi, în comparaţie cu samsarii şi intermediarii. Iar Timişoara rămâne un pol al problemelor în ceea ce priveşte retrocedările controversate.

Reguli noi, aceleaşi dificultăţi

dosare2În urmă cu mai bine de jumătate de an, actualul Guvern promitea o soluţionare a aşa-zisei crize a retrocedărilor, asumându-şi răspunderea pen­tru o nouă lege a retrocedărilor. Noile reglementări stabileau că foştii proprietari care nu-şi mai pot recupera imobilele primesc puncte (cu valoare de un leu pe punct) şi, ulterior, se pot folosi de aceste puncte pentru a licita pentru alte imobile sau, la ale­gere, pentru a le preschimba în bani. Posibilitate pentru care, însă, trebuie să aştepte până în 2017. În schimb, persoanele care deţin deja un dosar cu titlu de despăgubire emis de A.N.­R.P., dar încă neachitat, vor primi plăţile în numerar înce­pând de anul viitor, eşalonat pe cinci ani. Cu toate aceste “re­forme”, criza retrocedărilor nu s-a rezolvat în niciun fel, ba, din contră, a continuat să se agra­veze.

Zilele trecute, Legea retro­cedărilor a fost din nou modifi­cată, astfel încât primarii capă­tă drepturi suplimentare în pri­vinţa acordării despăgubirilor (urmând să coordoneze comi­siile locale pentru inventarierea terenurilor, din care până acum doar făceau parte). În schimb, modificările vin cu un punct slab pentru proprietari: în cazul în care urmaşul nu mai are ac­tele prin care să demonstreze amplasarea exactă şi caracteris­ticile tehnice ale unui imobil distrus, clădirea va fi evaluată aplicând valoarea minimă pen­tru zona şi categoria de imobil respectivă. Din nou, însă, este greu de crezut că aceste schim­bări legislative vor rezolva si­tuaţia retrocedărilor, care se agravează la nivel naţional. 

În prezent, Statul român mai are de plătit foştilor proprietari de imobile şi terenuri aflate încă în litigiu peste opt miliarde de euro, adică opt tranşe F.M.I.

13.000 de dosare au fost achitate până acum, iar încă 15.000 au fost soluţionate cu titlu de despăgubire. De zece ori mai mult – adică 150.000 de dosare (cifra este aproximativă, întrucât nimeni nu a făcut încă un calcul exact) – sunt încă nesoluţionate.

3,8% din dosarele des­păgu­bite aparţin unor persoane care au cumpărat drepturile de la adevăraţii proprietari, iar 60% din sumele acordate până acum drept despăgubiri au mers către cele 3,8% din dosare, ale inter­mediarilor, lucru care demon­strează tendinţe de aplicare preferenţială a legii şi posibilă corupţie. 93% din despăgubirile acordate anual au fost primite de persoane împuternicite, nu de proprietarii de drept, iar 80% din dosarele aprobate în 2012 nu aveau ataşate certificatele de moştenitor.

Timişoara, pol al problemelor

În Timiş, polul problemelor legate de retrocedări este Timi­şoara. De altfel, în această vară s-a făcut public faptul că la ni­velul Municipalităţii au loc ve­rificări ale retrocedărilor făcute de Primărie începând cu anul 1990. Decizia verificării retro­cedărilor a fost luată după ce de la Primărie şi de la Tribunalul Timiş au început să dispară ac­te care ar putea dovedi ilegali­tatea unor retrocedări.

Verificarea se face cu spe­cialişti de la Arhivele Statului şi cu ajutorul Parchetului şi Po­liţiei, care anchetează unele retrocedări. În plus, la Primărie s-au luat deja măsuri pentru o reorganizare a arhivelor.

Deşi la Timişoara au existat în ultimii ani extrem de multe probleme legate de retrocedări şi restituiri, controalele Autori­tăţii Naţionale pentru Restitui­rea Proprietăţilor au fost ex­trem de puţine. De pildă, în 2011, instituţia nu a făcut nici măcar un control nici la Timi­şoara, nici în judeţ. Nici în 2012, an de reorgani­zare, marcat de scandaluri şi schim­bări politice, inspectorii A.N.­R.P. nu au prea fost văzuţi prin Timiş. Una dintre ultimele sanc­ţiuni date în judeţ datează de acum trei ani, când condu­cerea de atunci a municipiului Timişoara era amendată cu 5.000 de lei. Anul trecut, Servi­ciul Juridic al Pri­mă­riei anunţa ca pe o mare victorie faptul că a reuşit să anuleze această amen­dă, pre­cizând că “Judecătoria Timişoa­ra, ca prima instanţă, conside­rând întemeiate apărări­le noas­tre, a admis plângerea formu­lată şi, în consecinţă, a exone­rat conducerea instituţiei de la plata amenzii”.

La Timişoara, s-a vorbit nu o dată în ultimii ani despre faptul că mai multe clanuri de baştani imobiliari s-au specia­lizat în găsirea persoanelor domiciliate în străinătate (în special, în Germania) care au deţinut în municipiu clădiri na­ţionalizate de autorităţile comu­niste. În multe cazuri, în func­ţie de vigilenţa instanţelor de profil, au fost “fabricaţi” şi moş­tenitori, ale căror nume doar coincid sau aduc vag cu cele ale proprietarilor de drept, decedaţi de zeci de ani.

Abia în ultima perioadă, oamenii legii au început să mai trieze aceste cazuri, descope­rind falşi moştenitori. Un caz recent de acest gen a fost des­coperit de Serviciul Juridic al Primăriei Timişoara, care a demarat o acţiune în instanţă pentru imobilele de pe strada Romulus, numerele 42 şi 44. Înscrierea ca proprietar a unui cetăţean maghiar, pe aceste imobile, pe baza revendicării, s-a bazat, spun reprezentanţii Mu­nicipalităţii timişorene, pe un act administrativ ce s-a do­ve­dit a fi un fals. Primăria Timi­şoara a cerut să se constate în in­stanţă că falsul proprietar s-a intabulat în mod fraudulos în cartea funciară şi a cerut re­stabilirea situaţiei anterioare de carte funciară, în sensul reîn­scrierii dreptului de proprietate al Statului Român asupra imo­bilelor respective. Demersul a fost admis de Judecătoria Timi­şoara, printr-o sentinţă defini­tivă şi irevocabilă dată în urmă cu câteva luni.

În acest caz, cel care a so­licitat retrocedarea, un prezum­tiv cetăţean maghiar, nu există, fiind un personaj căruia i-a fost fal­sificată identitatea, iar apoi s-au făcut pe numele său tranzacţii de milioane de euro, fiind prac­tic un “om invizibil”, protago­nist al multor retrocedări din Timişoara. Personajul care, conform unor procurori timişo­reni, nu există, fiind inventat în acte de mafia imobiliară timi­şoreană, este citat fără succes de ani de zile în instanţele din Timiş.

Multe din aceste revendi­cări cu cântec au vizat tocmai instituţii publice, cu precădere şcoli şi spitale din zona centrală a municipiului. Şapte secţii de spital şi clinici din Timişoara sunt revendicate, spitalele din subordinea Municipalităţii având nevoie de proiecte şi sume foar­te mari pentru a evita evacua­rea forţată, cu tot cu bolnavi.

În mod ciudat, majoritatea acestor clădiri au ajuns în pose­sia aceloraşi clanuri speciali­za­te pe tranzacţii imobiliare. Deşi felul în care un grup restrâns de oameni a reuşit să se împro­prietărească cu un număr atât de mare de clădiri de valoare foarte mare, situate în centrul Ti­mişoarei, ar fi trebuit să sus­cite interes din partea autorită­ţilor, până acum nu a existat nicio investigaţie extinsă pe acestă temă.

Avocat: “Era un jurist al Primăriei care întreba în sala de judecată: «Eu acum pe cine ajut?»

carmen obirsanu (1)Avocatul timişorean Car­men Obârşanu spune că una dintre sursele retrocedărilor controversate de la Timişoara trebuie căutată prin 1998, când a fost emisă o hotărâre de con­siliu prin care li se interzicea juriştilor Primăriei să mai de­clare vreo cale de atac dacă există două soluţii de admitere în favoarea retrocedării. Acea hotărâre a fost iniţiată şi adop­tată la insistenţele conducerii de atunci şi a fost abrogată în 2001, când s-a schimbat majori­tatea în Consiliu. Efectele se văd şi acum, în sensul că unele instanţe par încă să considere legală acea hotărâre şi să ia decizii în consecinţă.

“Probleme mari sunt însă şi la nivel de instanţă, pentru că, dacă instanţa constată că într-un proces este un viciu de reprezentare, are datoria de a soluţiona cauza sub toate as­pectele sale şi să descopere toate erorile. Un judecător bun e responsabil de actele sale. Însă ca avocat am auzit nu o dată la nivel de instanţe persoa­ne implicate în procese de re­trocedare care se prevalau de relaţiile lor cu unii judecători”, spune avocatul timişorean.

Carmen Obârşanu mai spune că în unele dintre aceste cauze existau părţi care susţi­neau că fac tranzacţii subte­rane fără niciun fel de jenă: “Era în urmă cu ceva ani un jurist cu care colabora Primă­ria, pe reprezentare, şi care întreba în sala de judecată «Eu acum pe cine ajut ?» Adică, era un fel de invitaţie la licitaţie – cine oferă mai mult”.

Consilier local: “Trebuia să se ceară expertize ale documentelor pe baza cărora s-au făcut revendicări

Maria SaracanConsilierul local P.D.-L. Maria Sărăcan spune că şi Primăria, dar şi instanţele de judecată ar fi trebuit să fie mai atente la procesele de reven­di­care care au dus la retroceda­rea unui număr foarte mare de clădiri din zona centrală a oraşului. “Sigur că acum, fiind vorba de hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile, e foar­te greu să se mai schimbe ce­va. Cred că la nivel de instan­ţe ar fi trebuit să se pună mult mai mult accent pe experti­zarea unor documente în baza cărora se făceau revendicările de imobile, mai ales că per­soa­nele care făceau revendicarea nu erau proprietarii de drept, de multe ori, ci intermediari care cumpăraseră drepturile litigioase. Sigur, nici juriştii Primăriei nu ştiu cum puteau constata ei înşişi faptul că aceste documente sunt false, dar era de datoria lor să ceară expertize. Există bănuiala că, pe această problemă, ar fi trebuit să se zbată mult mai mult”, declară Maria Sărăcan. Aceasta mai spune că, şi din cauza unei atitudini prea pasi­ve, interesate sau nu, Statul a pierdut aproape toate clădirile valoroase pe care le deţinea în zona centrală a Timişoarei.

Print Friendly, PDF & Email

Articol scris de

Jurnalist Timpolis, bogdan.piticariu@timpolis.ro