Renée Renard. Foto: Arhivă personală

Artista timişoreană Renée Renard a pregătit o nouă expoziţie: Mama, Cristina Renard. Aceasta continuă seria de proiecte artistice multidisciplinare intitulată Laboratoarele Memoriei, legate de poveștile de familie și memoria clădirilor și spațiilor istorice. De data aceasta este o incursiune în atelierul de artist al mamei sale.

Laboratoarele Memoriei: Mama, Cristina Renard explorează pe de o parte dificultățile în gestionarea sentimentelor legate de pierderea mamei, dar și dialogul creat între două artiste, mamă și fiică, cu practici artistice diferite dar totuși convergente. Un dialog între două lumi, una a celor plecați și una a celor rămași, în care fiica își asumă valorizarea și descifrarea unei bogate moșteniri artistice pe care a înțeles-o pe deplin abia în momentul în care a intrat pentru prima oară singură în atelierul mamei.

Cristina Renard (6 iunie 1938 – 23 noiembrie 2023) s-a născut în Timișoara și a copilărit la Tomnatic, satul înființat de coloniștii francezi din Lorena sosiți în Banat în 1772, odată cu al doilea val de colonizare al șvabilor. Bunicul din partea mamei, Haman Dominik, proprietarul fabricii de cărămidă Haman din Tomnatic, a înscris-o la secția franceză a școlii primare din localitate, iar Adam Willkomm, preotul catolic căruia îi plăcea să picteze, i-a dăruit setul său de culori.

Când tatăl ei s-a întors din deportarea în URSS, s-a mutat înapoi la Timișoara, și în ultimii ani de liceu a frecventat cursurile de artă ale maestrului Julius Podlipny. Studentă fiind la Facultatea de Arte Plastice din Cluj, colegă cu mulți dintre viitorii mari artiști ai Timișoarei, a fost exmatriculată pentru “origine socială nesănătoasă”. Revenită la Timișoara, a continuat cursurile de artă ale maestrului Podlipny, iar în 1974 a absolvit Secția de grafică sub coordonarea profesoare Xenia Eraclide Vreme, la Școala Populară de artă.

De la desenul academic a trecut la peisaj în tehnică de acuarelă pe hârtia udă, în culori vii, ce amintesc de curentul Fauvist. A devenit un membru activ al lumii artistice timișorene, a expus la saloanele anuale Uniunii Artiştilor Plastici, a avut expoziții personale în Timișoara (Clubul Ziariștilor, în 1975, Bastionul Cetății, în 1976) și în București (Casa de Cultură “Petöfi Sandor”, 1977) iar în 1976 și în 1979 a obținut premiul I la grafică în județul Timiș. La sfârșitul anilor ’80 a fost nevoită să-și întrerupă activitatea de creație artistică datorită scăderii accentuate a vederii.

Cristina Renard. Foto: Arhivă personală Renée Renard

În decursul anilor, după o serie de operații la ochi a reușit să-și redobândească parțial acuitatea vizuală (picta frecvent cu ajutorul unei lupe) și a început seria de peisaje citadine din Timișoara în tehnică uscată. Acuarelele citadine ale Cristinei Renard, atât de cunoscute publicului timișorean au fost expuse în numeroase expoziții în Timișoara (Casa Adam Müller Guttenbrunn, Infocentru, Primăria Timișoara, Biblioteca Centrală Universitară Timişoara), Jimbolia (Casa Stefan Jäger) și Cracovia/ Polonia (Biblioteca Publică Voievodală), iar calendarul cu lucrările ei pentru anul 2025 a ajuns deja la a 15-a ediție.

Postum, în 2024, lucrările ei au fost expuse într-o expoziție personală la Casa de Cultură a Municipiului Timișoara și o expoziție de grup la Sala Studio/ Casa Artelor.

Renée Renard a absolvit Facultatea de Medicină Veterinară și Facultatea de Arte și Design din Timișoara (master în Grafică publictară și de carte, master în Sculptură și ceramică). În prezent este doctorandă la Facultatea de Arte și Design Timișoara cu o cercetare legată de cărămida ca depozitar al memoriei. În proiectele ei artistice, aflate la convergența dintre artă, știință și documentarea arhivistică, folosește tehnici multiple pentru a aborda subiecte legate de memorie dar și de relația cu lumea vegetală.

În 2017 a inițiat Laboratoarele Memoriei, o serie de proiecte artistice multidisciplinare pe tema micro-istoriilor individuale sau de familie precum și a memoriei clădirilor și spațiilor istorice. Realizate adeseori sub formă de instalații artistice complexe, Laboratoarele Memoriei integrează rezultatele cercetărilor de arhivă (fotografii, documente, scrisori, presa epocii, istorie orală), lucrări foto și video în mediu mixt sub microscop (cu diverse mostre prelevate din clădirea cercetată), reconstrucție de cărămizi și obiecte legate de istoria unui anumit spațiu (folosind tehnica kintsugi), precum și colaje și compoziții digitale, ceramică și sculptură de dimensiuni mici.

Până în prezent, a avut 17 expoziții personale și peste 60 de participări la expoziții de grup în țară și străinătate. A obținut Premiul Murano al Școlii de Sticlă Abate Zanetti din Murano/ Italia (2013), Premiul Municipal Portet sur Garonne/ Franța la Triennale Européenne de l’Estampe Contemporaine (2016), Premiul I pentru Microfotografie la Micromaps/ Timișoara Ediția I (2021).

Gestionează portofoliul de lucrări al mamei ei, Cristina Renard, și îi curatoriază participările în expoziții.