Istoria recuperării adevărului și a reabilitării, după moarte, a unei persoane, ale cărei ultime clipe au fost, practic, smulse din ghearele cursului oficial conferit istoriei, spre a fi reparată, cu trudă și devoțiune prietenească, de către un prieten dedicat, memoria unui om. Toate acestea fac din filmul „Recviem pentru Dominic”, al regizorului Robert Dornhelm, un demers de conștiință și o mostră de căutare cu obstinație a unei părți din adevărul zilelor de început ale revoltei de la Timișoara. Lucruri tăinuite cu grijă în spatele unor aparențe ticluite temeinic, astfel încât să semene și să întrețină, peste ani, incertitudini și confuzie…

O luptă pe cont propriu pentru aflarea adevărului

Filmul Recviem pentru Dominic redă istoria, inspirată dintr-un caz real, a unui bărbat care a fost împușcat în Timișoara, în zilele de început ale Revoluției din Decembrie 1989. Inginerul Dominic Paraschiv a fost lăsat, practic, să se stingă pe un pat de spital, întrucât i-a fost imputată, de către reprezentanții Frontului – cei care preluaseră Puterea după înlăturarea vechiului regim – uciderea a 80 de persoane.

Filmul a fost realizat la începutul anului 1990, dar nu a fost difuzat niciodată, oficial, în România. Difuzarea sa în numeroase țări ale Europei Occidentale, dar și în Statele Unite ale Americii, a fost primită, însă, cu entuziasm de către criticii de film, pelicula fiind nominalizată, de altfel, la Globurile de Aur și la Independent Spirit Awards pentru cel mai bun film străin. Pelicula prezintă relatarea, în viziunea regizorală a lui Robert Dornhelm, a modului în care s-a încercat, de către exponenți ai celor care au preluat atunci Puterea, să se mistifice cursul istoriei, prin manipulare sau prin prezentarea malversată a realității.

Povestea, inspirată din realitate, vorbește despre Dominic Gheorghe Paraschiv, inginer angajat al Fabricii Solventul, din Timișoara, acuzat că ar fi fost terorist și că ar fi ucis prin împușcare 80 de oameni. „Măcelarul de la Timișoara”, așa cum a fost acesta numit de către exponenții nou-instalatei puteri, a fost apoi oferit, în chip ostentativ, presei internaționale, ca reprezentant al teroriștilor acuzați că au tras în populația civilă.

Memoria inginerului Dominic Paraschiv a fost reabilitată, însă, abia după moartea sa, la două săptămâni după finalizarea filmului regizat de Robert Dornhelm. Pelicula evocă eforturile chimistului Peter Weiss – în fapt, un alter ego de-al regizorului, care împrumută, însă, în film, o parte din reperele biografice ale fratelui său, Peter Dornhelm – de a smulge adevărul, de la participanți nemijlociți la evenimentele din Decembrie 1989, pentru a reconstitui realitatea faptică a ultimelor zile de viață ale prietenului său Dominic Paraschiv.

Atmosfera cenușie și dominată de confuzie a unei Timișoare devastate de încleștarea ei, inițial solitară, cu reprezentanții unui regim, ai cărui exponenți – inamici în mare măsură necunoscuți, și, de aceea, cu atât mai de temut – erau risipiți pretutindeni, de la vârful unor structuri de conducere, până la primejdioșii hăituitori de stradă ai celor dornici să afle adevărul. Sunt prezentate în film și situații clare de distorsionare a realității ori situații echivoce, în care personajele discută despre reprezentanți ai unor facțiuni rivale, aflate de o parte, respectiv de cealaltă parte a baricadei. Toate acestea și încă multe altele sunt înfățișate în filmul regizorului Robert Dornhelm, spre a depune mărturie despre Timișoara lui Decembrie 1989, un oraș aflat sub imperiul fricii și asediat de teroare.

Pe fondul acestor întâmplări se decupează, de altfel, din imagini disparate, povestea inginerului Dominic Paraschiv, angajat al Fabricii Solventul din Timișoara, care, la capătul mai multor zile și nopți de nesomn, aflat în fabrică, alături de colegii săi de muncă, încearcă să îi constrângă pe aceștia să se lepede de trecut, să se roage, să se căiască și, în final, să se mântuiască, pe ei înșiţi și pe copiii lor, prin adevăr.

Persoană profund credincioasă, după cum avem să aflăm din cuprinsul filmului, inginerul Dominic Paraschiv este acuzat, ulterior, că și-ar fi ucis, prin împușcare, 80 de colegi de muncă. Rănit, la rândul său, acesta este dus la spital, unde este țintuit, complet dezbrăcat și îngrijit precar, sub o plasă, fiind declarat terorist și fiind, de aceea, oferit cu ostentație reprezentanților presei internaționale, ca exemplificare a unuia ce s-ar face vinovat pentru o parte dintre numeroșii morți civili din zilele de început ale revoltei de la Timișoara.

Aici începe, de altfel, și demersul sinuos de căutare a adevărului, inițiat de către prietenul acestuia, chimistul Paul Weiss, venit de la Viena, în prag de Crăciun, cu un convoi umanitar. Acesta află, gradual și cu foarte mare dificultate, faptul că, în împrejurările pentru care Dominic Paraschiv a fost acuzat de crimă, la Fabrica Solventul nu au fost uciși oameni. Mai mult decât atât, avea să afle, prin constrângere, eroul filmului, de la unul dintre angajații fabricii, conducerea Solventului ar fi îngăduit, la un moment dat, accesul în fabrică unor persoane înarmate, care l-ar fi ucis pe Dominic Paraschiv. Astfel, pentru a acoperi marea culpă a uciderii unor oameni de către autori necunoscuți, inginerul Dominic Paraschiv a fost transformat din victimă în călău. Pe patul de spital, acestuia i-a fost refuzat cu obstinație să fie vizitat de către prieteni sau de către membri ai familiei. Țintuit sub o plasă, acesta le era oferit, însă, la discreție, ca o nadă, jurnaliștilor străini veniți să relateze despre evenimentele din acele zile de la Timișoara. Și tot pe patul de spital, acesta se va și stinge, exprimându-și nădejdea că, într-o zi, adevărul va ieși la lumină asemeni untdelemnului deasupra apei….

Istoria recuperării adevărului și a reabilitării, după moarte, a unei persoane, ale cărui ultime clipe sunt, practic, smulse cursului oficial dat istoriei, spre a fi reconstituite, cu trudă și devoțiune prietenească, de către un prieten dedicat, fac din Recviem pentru Dominic nu doar un admirabil demers de conștiință, ci și o mostră de căutare cu obstinație a unei părți din adevăr, tăinuită cu grijă în spatele unor aparențe, ce par ticluite atât de temeinic încât să semene confuzie.

„Nu am văzut filmul 25 de ani”, a mărturisit, vineri, regizorul Robert Dornhelm, referindu-se la Recviem pentru Dominic. Acesta a adăugat, însă, că este vorba despre o parte din viața sa și a apreciat că e important că filmul se difuzează în Timișoara, la 25 de ani de la momentul Decembrie 1989. Și aceasta pentru că, ridicând o serie de întrebări, filmul își aduce propria contribuție la demersul de recuperare a adevărului. „Nu e logic pentru mine ce s-a întâmplat. (…) Au murit oameni și lucrul acesta, firește, îl regret profund”, spune Robert Dornhelm, potrivit aprecierii căruia, însă, ceea ce s-a construit cu repeziciune în urma acelor tragice evenimente a fost „o societate nouă, dar fără prea mari schimbări”, mai cu seamă în Justiție și Poliție. Iar perpetuarea unor astfel de structuri, a argumentat regizorul Robert Dornhelm, a îngăduit și perpetuarea, în sine, a răului, minciunile din trecut fiind acoperite de alte minciuni, ca parte dintr-un mecanism ce se auto-replică.

Robert Dornhelm, regizor austriac, cu rădăcini timișorene și cu o prodigioasă activitate internațională

Filmul Recviem pentru Dominic, aparținând regizorului austriac de origine română Robert Dornhelm, a fost prezentat, vineri seara, în premieră, publicului timișorean, fiind proiectat simultan pe ecranul Sălii Capitol a Filarmonicii Banatul,din Timișoara, și pe ecrane amplasate în centrul orașului. Evenimentul a fost organizat de Primăria Timișoara, Casa de Cultură a Municipiului Timișoara, Institutul Cultural Român din Viena, Forumul Cultural Austriac la București, Filarmonica de Stat Banatul din Timișoara, Asociația Culturală Musikforum Europa, Asociația Pro Philharmonia, sub înaltul patronaj al Ambasadei Republicii Austria la București și al Consulatului Onorific al Republicii Austria la Timișoara. În cadrul evenimentului i-a fost conferit și titlul de Cetățean de Onoare al Municipiului Timișoara regizorului timișorean Robert Dornhelm. La finalul evenimentului, publicului a fost susținut și un concert vocal-simfonic, cu Requiem-ul de W.A. Mozart în Re minor KV 626.

Momentul premergător difuzării filmului Recviem pentru Dominic a constituit un prilej în cadrul căruia criticul de film Irina Margareta Nistor a prezentat succint, în fața publicului timișorean, o parte din reperele carierei regizorale a regizorului Robert Dornhelm, recompensată de-a lungul timpului cu numeroase premii, dar și cu nominalizări la Emmy, Globurile de Aur și Oscar.

Robert Dornhelm s-a născut la Timișoara, la 17 decembrie 1947, și a emigrat din România în 1961, pe când avea doar 13 ani, stabilindu-se în Austria și, ulterior, în Statele Unite ale Americii și desfășurând o prodigioasă activitate artistică.

A lucrat cu actori renumiți și a realizat numeroase filme documentare, unele dintre ele, din perioada de debut, având ca subiect Delta Dunării ori personajul devenit mit Dracula. Robert Dornhelm a realizat, însă, și filme pentru cinematograf și televiziune: Război și Pace, Spartacus și Povestea Annei Frank. A fost nominalizat la Premiul Oscar pentru un film în care a avut-o ca protagonistă pe actrița Grace Kelly.