Reconfigurări şi acţiuni diversioniste ale terorismului

TeroristiTrecerea de la actele sporadice ale unor indivizi izolaţi la acţiunile teroriste de amploare, comise, de regulă, de către grupuri teroriste bine organizate, concomitent cu folosirea unui larg evantai de mijloace şi metode, reprezintă o caracteristică foarte importantă pentru terorismul contemporan. Văzut prin prisma istoriei, actualul val de terorism, aproape epidemic, nu ar părea atât de grav. Dar statisticile nu pot surprinde întotdeauna dimensiunile reale şi importanţa unor acţiuni teroriste.

 

“Euroterorismul”

Luările de ostatici şi sechestrările de persoane, ocuparea sediilor unor instituţii de stat sau politice, atacurile armate întreprinse împotriva unor persoane sau obiective, provocarea de avarii, incendii sau explozii, acţiuni de tip diversionist, infestarea sau conta­minarea unor medii sau obiective, de­turnările de mijloace de transport, fie el terestru, maritim sau aerian şi folosi­rea teroriştilor-sinucigaşi sunt metode care fac parte tehnicile intens uzitate ale terorismului contemporan.

În Europa se vorbeşte actual­men­te tot mai mult despre un “eurote­rorism”. Atentatele comise în 1991, în Italia, multe dintre ele îndreptate îm­potriva unor obiective spaniole, au pus în evidenţă colaborarea existentă între grupurile teroriste din mai multe ţări. Autorităţile italiene şi-au exprimat tea­ma faţă de posibila recrudescenţă a “euroterorismului”, confirmând exis­ten­ţa legăturilor menţionate. De ase­me­nea, s-a afirmat că există probe re­feritoare la o reuniune desfăşurată la Paris, la care au participat membrii gru­pării separatiste basce ETA, din Spania, ai Facţiunii Armata Roşie, din Germa­nia, ai Brigăzilor Roşii, din Italia, şi ai unor grupări extremiste din Orientul Mijlo­ciu, întâlnire unde s-au stabilit princi­palele orientări ale “euro­terorismului”.

Specificitatea organizaţiilor teroriste

DCF 1.0Teroriştii din Orientul Mijlociu le-au promis celor vest-europeni ajutoa­­re şi arme, în schimbul fidelităţii lor faţă de strategia luptei acestora. Toto­da­tă, serviciile italiene de informaţii au iden­tificat, în aprilie 2001, o nouă re­ţea numită Firul Roşu, care ar reuni câte­va grupări teroriste: Graop (Grupul de Rezistenţă Antifascistă Întâi Octom­brie) din Spania, Gruparea de Acţiune Directă, din Franţa, Pira (Adevărata Ar­mată de Eliberare Irlandeză), din Irlanda, BR-PCC (Brigăzile Roşii – Par­tidul Comunist Combatant) şi Federa­zione, ambele din Italia. Cea din urmă reuneşte, de fapt, trei noi mişcări tero­riste italiene, şi anume Nucleul Prole­tar Revoluţionar, Nucleul de Iniţiativă Proletar-Revoluţionar şi Nucleele Te­ritoriale Antiimperialiste. Potrivit da­telor oficiale, NTA ar reprezenta un re­al pericol datorită structurării şi orga­nizării grupurilor sale, reţeaua acope­rind aproape în totalitate teritoriul pe­n­insulei, spre deosebire de celelalte două grupări din componenţa Fede­raţiei, NRP şi NIPR, prezente în zonele celor două mari oraşe, Milano şi Roma. BR-PCC coordonează acţiunea diver­selor grupări din cadrul Firului Roşu, în special în Franţa, unde sunt refugiaţi aproximativ 30 de militanţi.

Acţiunilor teroriste puse la cale şi realizate de către persoane izolate sau anumite grupuri, ale căror obiective rămân uneori necunoscute, li se alătu­ră actele de terorism de stat, care au ca scop înlăturarea unor personalităţi politice sau de stat străine. Recurgerea tot mai frecventă, în ultimii ani, la ace­le forme de acţiune deosebit de peri­culoase, denumite generic “terorism de stat”, a provocat, în anumite situaţii, consecinţe deosebite asupra relaţiilor politice dintre state, ameninţând, nu de puţine ori, chiar pacea, securitatea şi stabilitatea mondială.

De reţinut este şi faptul că actele teroriste nu pot câşti­ga simpatia şi sprijinul maselor, ci, dim­potrivă, sunt repudiate, provocând o puternică reac­ţie populară împotriva lor. Un specialist în problemă, W. La­queur, declara, refe­ritor la ponderea ideologiei în activi­ta­tea teroristă: “Nu trebuie exagerată importanţa ei. Prin­tre altele, ideologia nu este decât una din motivaţiile tero­rismului. Ceea ce contează mai mult este voinţa de acţiu­ne directă, senti­mentul că o situaţie es­te intolerabilă şi că trebuie să i se pună capăt prin toate mijloacele”.

În numeroase cazuri, este afişată ideologia de stânga, dar aceasta nu este decât o faţadă. A pretinde că ma­sele populare sunt incapabile să se eli­bereze fără ajutorul unei mici mino­rităţi, care va acţiona pentru ele sau care va furniza cel puţin un detonator, este o concepţie elitistă, mult înde­părtată de principiile stângii şi împăr­tăşită, de asemenea, de dreapta. De aici, surprinzătoarea uşurinţă cu care unii terorişti au trecut de la stânga la dreapta sau de la dreapta la stânga. Astfel, orientarea politică a teroriştilor se schimbă odată cu “spiritul” vremii.

Tehnoterorismul

Radu NicolaeVăzut prin prisma istoriei, actualul val de terorism, aproape epidemic, nu ar părea atât de grav. Dar statisticile nu pot surprinde întotdeauna dimen­siu­nile reale şi importanţa unor acţiuni te­ro­riste. Armele, din ce în ce mai sofis­ti­cate, includ gazul paralizant, rachete sol-aer individuale şi, probabil, lovituri nucleare, rudimentare, dar eficiente.

Tipurile de terorism pe care le vom înfrunta în viitor merg dincolo de deturnarea de avioane şi capturarea de ostatici. Noua generaţie de conflicte va înlocui conflictele militare contem­po­rane. Teroriştii pot achiziţiona şi intra în posesia unor încărcături sofisticate, cum sunt armele chimice şi biologice. Totodată, aceştia pot rezolva probleme complicate de logistică şi de comuni­ca­ţii, să folosească explozivi cu efect în­târziat sau polifazici ori sisteme porta­bile de legătură prin satelit. Deţin pre­gătirea tehnică necesară pentru a ata­ca şi neutraliza infrastructura, reţelele informatice, grilele energetice şi de transport. Eforturile depuse pentru protejarea acestor sectoare vitale ale societăţii nu reprezintă nici măcar un început în înfruntarea pericolului re­prezentat de noul terorism.

Potrivit unui fost şef al MI-6, Sir Colin Mc Coll, “terorismul ne va însoţi, într-o formă sau alta, o lungă perioadă de timp”. De asemenea, experţii Obser­vatorului Internaţional al Terorismului din Paris au făcut ample referiri la uti­lizarea de către unele mişcări islamiste a aşa-numitului “tehnoterorism”, adică utilizarea unor metode ale tehnicii avansate, cum ar fi comunicaţiile prin satelit, poşta electronică şi Internetul. Aceştia au dezvăluit pericolul re­prezentat de intensificarea relaţiilor şi colaborării militare între mişcările islamiste extremiste şi organizaţiile teroriste internaţionale, care nu au nicio legătură cu islamul, atrăgând, totodată, atenţia asupra pericolului ca­re va ameninţa în următorii ani întrea­ga lume, rezultat al cooperării dintre acestea şi mafia rusă, prin intermediul căreia pot intra în posesia armei nu­clea­re şi a celei bacterio­logice.

Pentru perioada următoare, ana­liştii prevăd o creştere alarmantă a ac­ţiunilor extremist-teroriste, ca urmare a reacţiei de răspuns a comunităţii internaţionale la atentatele din 11 sep­tembrie 2001 asupra teritoriului S.U.A. Ne putem aştepta la o diversificare a for­melor, metodelor, procedeelor şi mij­loacelor de acţiune, un rol important revenind, probabil, mijloacelor chimi­ce şi biologice, precum şi celor infor­ma­tice, mizându-se, în mod deosebit pe impactul psihologic al acestora asupra opiniei publice. Totodată, vor fi influ­enţate şi relaţiile internaţionale, de­terminate de reevaluările probabile ale riscurilor şi ameninţărilor la adresa se­curităţii regionale şi globale, precum şi redefinirea priorităţilor comunităţii internaţionale faţă de acestea.

Şi terorismul a devenit o profesie

Pentru a putea califica în mod corespunzător faptele denumite generic “acte de terorism” este necesară o analiză foarte complexă, pornind îndeosebi de la mobilul acţiunii, scopul urmărit, pericolul social pe care-l reprezintă, calitatea autorilor, starea de spirit a acestora, mijloacele folosite, locul săvârşirii, cine sunt victimele şi ale cui intere­se se vizează a fi prejudiciate, con­secinţele şi implicaţiile. Numai ast­fel se poate face o distincţie clară între un act criminal de drept co­mun şi un act terorist.

În urma analizei asupra meca­nismelor de geneză, afirmare şi modelare a fenomenului terorist pe plan internaţional, se evidenţiază ca fiind relevante, climatul geopolitic specific procesului de reconfigurare politico-militară şi economică, marcat de modificarea radicală şi continuă a echilibrului de forţe şi accentuarea interferenţei dintre terorism şi unele segmente ale crimei organizate. La fel ca politica, şi terorismul a devenit o meserie, o profesie, chiar bine remunerată.

În Cecenia ori Afganistan, uciderea unui soldat rus sau a unui ofiţer american se recompensează cu 700 de dolari, respectiv 1.700 de dolari. Structura organizaţiilor te­roriste profesioniste s-a specializat foarte mult, în aşa fel încât căderea uneia nu afectează pe celelalte, exclusă fiind structura piramidală.

În plus, internaţionalizarea unor stări con­flictuale a creat condiţii favorizante dezvoltării terorismului, iar dis­pariţia unor sponsori tradiţionali ai acestuia a făcut ca organizaţiile extremist-teroriste să se orienteze, tot mai frecvent, spre crima orga­nizată, ca principală sursă de finan­ţare. De asemenea, nu trebuie ig­norate noile organizaţii, structurate după unele principii extrem de di­fuze, cu motivaţii mai puţin inte­ligibile şi moduri de acţiune mai pu­ţin logice, nici faptul că terorismul ideologic va continua să fie favorizat de crizele economice şi dinamica ascendentă a fluxurilor migraţio­niste. În plus, terorismul kamikaze rămâne în continuare mijlocul cel mai sigur, mai puţin costisitor, de mare efect psihologic în crearea unei adevărate isterii de masă şi la îndemâna orga­nizaţiilor teroriste radicale care chiar s-au specializat în domeniu, iar  principalele câm­puri de luptă nu vor mai fi neapărat în Orientul Mij­lociu, ci în S.U.A şi U.E., cu luptători având cetăţenie americană sau eu­ropeană, şcoliţi în taberele de pre­gătire din toată lumea, începând cu zona triburilor pastune. Nu trebuie să uităm că terorismul a fost şi va fi folosit ca instrument de către di­verse ţări sau centre de putere în scopul obţinerii de beneficii politice sau economice.

 

General r. prof. univ. Anghel Andreescu
Comisar-şef prof. univ. Nicolae Radu

Print Friendly, PDF & Email