După ce pe parcursul anului trecut disputa prelungită între Primăria Timişoara şi Regia Româniafilm s-a tranşat în justiţie, în favoarea Municipalităţii, războiul judiciar s-a mutat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Unde dosarul nici nu are termen încă. Între timp, degradarea acestor spaţii, deocamdată fără stăpân, se accentuează.
Un final imprevizibil
Procesul în care Româniafilm şi Primăria Timişoara îşi dispută administrarea cinematografelor timişorene nu pare să aibă şanse prea mari de finalizare rapidă.
În cadrul acestui dosar, Primăria Timişoara a solicitat instanţei obligarea Regiei Autonome a Distribuţiei şi Exploatării Filmelor Româniafilm, la constituirea Consiliului de administraţie, în vederea stabilirii persoanelor mandatate să încheie protocolul de predare-primire în condiţiile legii, a sălilor şi grădinilor de spectacol cinematografic situate în Timişoara. Municipalitatea timişoreană dorea ca transferul acestor spaţii să se facă în termen de 30 zile de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti iar în cazul în care Româniafilm refuza încheierea protocolului de predare primire, hotărârea instanţei să ţină loc de protocol de pedare primire.
Curtea de Apel Timişoara – Secţia Contencios Administrativ şi Fiscal a admis în parte acţiunea formulată de Primăria Timişoara şi a obligat Româniafilm să încheie cu Municipalitatea protocolul de predare a sălilor şi grădinilor de spectacol cinematografic. Împotriva acestei sentinţe Regia Româniafilm a formulat recurs, până în prezent nefiind comunicat primul termen de judecată la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Se ştie însă că, din cauza aglomeraţiei de dosare, un proces la Curtea Supremă poate dura ani întregi, iar din cauza stadiului avansat de degradare în care se găsesc multe dintre cinematografele Timişoarei, s-ar putea constata că, la sfârşitul procesului, nu mai există obiectul litigiului.
„Nu s-a mai rezolvat nimic. Româniafilm nici nu predă aceste spaţii primăriilor dar nici nu se implică în reabilitarea lor. Aceste cinematografe sunt pur şi simplu lăsate în paragină. Ministerul Culturii a promis că se implică, dar s-a ales praful de aceste promisiuni. Majoritatea sălilor de cinematograf nu au căldură, deci nu pot funcţiona iarna, sunt degradate, au aparatură rudimentară – proiectoare din acelea pe care le pui în mijlocul sălii, cum era pe vremuri la căminele culturale. Nu ştim ce se vrea, dar această prelungire a stării de incertitudine nu ajută pe nimeni”, ne-a declarat preşedintele Sindicatului Liber RomaniaFilm, Maria Bikfalvi.
Confuzie prelungită
De-a lungul timpului s-au făcut numeroase interpelări în care se atrage atenţia Ministerului Culturii asupra stării avansate de degradare în care au ajuns multe dintre sălile de cinematograf.
O interpelare de acest fel, făcută anul trecut, viza fostul Cinematograf Dacia, una dintre cele mai vechi clădiri din Timişoara. “Cinematograful nu mai are de peste zece ani legătură cu filmele, iar clădirea abandonată arată tot mai rău pe zi ce trece, fiind în stare avansată de degradare. Pereţi plini de igrasie, bucăţi întregi de tencuială stau să cadă, iar pe acoperiş au crescut copaci”, se arată în interpelarea trimisă Ministerului Culturii.
Răspunsul dat de Ministerul Culturii nu lămurea, însă, mare lucru, precizând că “sălile şi grădinile de spectacol cinematografic, împreună cu terenurile şi bunurile mobile aferente sunt în domeniul public al unităţilor administrativ-teritoriale locale, comunale, orăşeneşti, municipale, şi în administrarea consiliilor locale respective”.
Ca atare, problema a fost transferată către Primării. Aceasta deşi, până acum, din cauza neînţelegerilor legate de administrarea acestor spaţii, starea de degradare a acestor spaţii a continuat să se agraveze. În ultimii ani, probabil în funcţie de contextul politic, au avut loc numeroase permutări ale sălilor de cinematograf, de la Primării la cinematografe şi viceversa.
Astfel, după o perioadă de aşa-zisă descentralizare, cinematografele au revenit la RADEF, ordonanţa care a reglementat acest proces declarând nule toate protocoalele încheiate între Primării şi Româniafilm. Cinematografele au trecut, teoretic, din proprietatea privată a Statului şi administrarea Primăriilor în proprietatea publică a Statului şi în administrarea RADEF. Practic, acest transfer nu s-a realizat însă, din partea blocajului care afecta Româniafilm, blocaj pentru care liderii de sindicat îi consideră responsabili pe oficialii Ministerului Culturii.
După care, în 2013, aceste spaţii au revenit în custodia Primăriilor. În Timiş sunt vizate 15 astfel de locaţii, majoritatea, din Timişoara, fiind vorba de spaţii mari, de sute sau, unele, de mii de metri pătraţi, majoritatea amplasate în poziţii foarte bune.
Ultimele comentarii