Radio Active Waste II

Presupuneri şi temeri

Cu doi ani întârziere, România a transpus, zilele trecute, în legislaţia naţională o directivă europeană pentru monitorizarea a două substanţe radioactive responsabile de îmbolnăviri de cancer.  

În urmă cu ceva timp, s-a stabilit că unul din zece cazuri de cancer pulmonar este provocat de radon, o substanţă radioactivă care se găseşte în apa potabilă. În 2013, Uniunea Europeană a emis o directivă prin care cerea monitorizarea acestui element, dar în România abia acum s-a reuşit să se promulge o lege în acest sens. Aceeaşi directivă impune şi controlul tritiului, o altă substanţă cu potenţial cancerigen. Ambele au fost identificate în apele din România în cantităţi peste nivelul de risc. Radonul şi tritiul pot să „curgă” la robinet, tocmai de aceea Uniunea Europeană impune ţărilor membre să facă teste regulate.  

În România, însă, testele se fac doar când specialiştii au indicii că nivelul maxim ar putea fi depăşit. Iar Timişul este unul dintre judeţele- ţintă în care ar fi trebuit să se facă testări regulate, întrucât, conform unor ONG-uri de profil de pe plan local, sunt zone în judeţ, precum perimetrul Dudeştii Vechi, unde, pe lângă concentraţiile cu mult peste limitele admise a unor substanţe chimice periculoase, precum arsenul, şi radioactivitatea apelor subterane ar fi cu mult peste valorile maxime permise.

„Este bine că măcar acum s-a reuşit să se promulge acea lege. Rămâne de văzut ce vor arăta primele teste făcute în Timiş. Până acum s-au mai făcut prelevări şi analize, însă într-o proporţie foarte slabă. În zone precum Dudeştii Vechi, unde s-a descoperit acea problemă legată de concentraţia foarte mare de arsen, există şi depăşiri ale valorilor maxime de radioactivitate a apei, lucru demonstrat cu analize de laborator. Şi am comparat zonele cu depăşiri cu statisticile locale legate de prevalenţa anumitor afecţiuni, şi apar foarte multe cazuri de cancer şi afecţiuni cauzate de acest tip de depăşiri. Problema e că aproape nimeni din zonă nu ştie asta. Ne apropiem şi în Timiş, ca şi fenomen, de problemele foarte mari din zona Ciudanoviţa, din Caraş Severin”, spune profesorul universitar Mircea Goloşie, preşedintele Hobby Club “Jules Verne”, din Buziaş, unul dintre ONG-urile care s-au implicat în acţiuni de decontaminare radioactivă în Timiş.

Acesta mai spune că a vorbit cu medici de familie din aceste zone cu concentraţii mari de radioactivitate, care i-au spus că nimeni nu a anunţat nimic. „S-a ajuns la situaţia aberantă în care medicii nu au voie să raporteze naşterile cu malformaţii congenitale. E greu de înţeles de ce se doreşte să se ascundă situaţia reală”, adaugă Mircea Goloşie.

Ani întregi fără niciun fel de analize

Lipsa unor analize care să depisteze problemele reale legate de apele freatice din Timiş a fost dovedită  pe fondul agravării problemei contaminării apei din Beba Veche, semnalată iniţial în 2011. Atunci, când apa a devenit inflamabilă, şi mai multe ONG-uri s-au adresat unui număr de 11 instituţii cu responsabilităţi în domeniul protecţiei mediului şi sănătăţii publice. Nivelul de arsen al apei din satul Beba Veche depăşeşte de trei ori maximul stipulat în lege şi de patru ori, în satele Podreanu şi Cherestur, iar la Dudeştii Vechi, nivelul de arsen este de cinci ori mai mare decât limita legală.

Deşi autorităţile resping orice legătură dintre contaminarea apei cu arsen şi exploatările de petrol şi gaz din zonă, mulţi localnici, dar şi câteva ONG-uri susţin că există o astfel de legătură. Asociaţia Neuer Weg, cu sprijinul Asociaţiei Profesioniştilor în Protecţia Mediului Înconjurător şi Asociaţia Pro Mediu Timiş, dar şi al grupurilor de acţiune civică împotriva fracturării hidraulice de la Beba Veche şi de la Dudeştii Vechi, a solicitat Ministerului Mediului un set complex de documente, prin care autorităţile să arate modul în care au gestionat problema apei contaminate de la Beba Veche şi Dudeştii Vechi. Rezultatele au fost dezamăgitoare, activiştii ecologişti reclamând o lipsă de implicare a unor instituţii de profil. Şi, deşi contaminarea apei cu arsen sau compuşi radioactivi poate avea consecinţe grave pentru sănătatea oamenilor – precum cancer de piele, la rinichi, al ficatului sau diabet – nu s-a făcut mai nimic pentru rezolvarea problemei. Ba mai mult, programul de analiză a apei, realizat de Administraţia Bazinală de Apă Banat, nu conţine, până în momntul de faţă, parametrul arsen.

Activiştii ecologişti spun că instituţia a răspuns că nu are nicio dată comparabilă istoric despre cum a evoluat măsurarea nivelului de arsen din apă. Ca urmare, autorităţile nu au cum să susţină cu certitudine care este natura contaminării cu arsen în apă. În plus, conform aceloraşi reprezentanţi ai ONG-urilor, majoritatea instituţiilor de profil de pe plan local nu au aparatura necesară pentru a măsura parametrii toxici şi chimici din reţeaua de apă – benzen, mercur, plumb, nichel, arsen, care ar trebuie să-i monitorizeze conform Legii privind calitatea apei potabile.

Este greu de crezut că lucrurile sunt sub control atâta timp cât, înainte de a izbucni, în primăvara lui 2014, scandalul apei contaminate cu arsen la Dudeştii Vechi, una dintre autorităţile cu implicaţii directe, respectiv Direcţia de Sănătate Publică Timiş, menţiona că a făcut analize în tot judeţul şi că totul este în parametri. “Au fost supravegheate sursele de apă şi reţelele de distribuţie în mediul urban şi rural, astfel: opt instalaţii mari şi 150 mici, Timişoara, surse locale (96 de fântâni publice în Timişoara, 38 în Lugoj) care au fost analizate trimestrial. Calitatea apei distribuite la consumatori prin uzinele de apă din mediul urban şi rural s-a încadrat la toţi parametrii chimici şi bacteriologici analizaţi în Legea 458/2002 modificată. La fântânile publice din municipiul Timişoara s-a constatat un procent de 4% din probe necorespunzătoare pentru indicatorul fier, şi toate corespunzătoare bacteriologic. Nu s-au înregistrat evenimente epidemiologice privind bolile cu transmitere hidrică”, se menţiona în raportul anual pe anul trecut al Direcţiei de Sănătate Publică a judeţului Timiş.

Or această dare de seamă nu se potriveşte deloc cu Buletinul de analiză al Institutului Naţional de Sănătate Publică din această primăvară, în care se scrie negru pe alb că în zona Dudeştii Vechi, în apa potabilă de la reţea arsenul are o proporţie de 3,2 ori mai mare decât valoarea maximă.

Dumbrăviţa, o altă zonă cu probleme

În urma analizelor extinse care vor trebui făcute odată cu implementarea noii legislaţii, s-ar putea constata că, de fapt, ceea ce se întâmplă în zona Dudeştii Vechi nu reprezintă nici pe departe un caz izolat. Necunoscute în ecuaţia radioactivităţii apei subterane sunt destule şi într-o zonă din Dumbrăviţa.

De aproape opt ani, în Dumbrăviţa rămâne activ un focar de contaminare radioactivă, lăsat în urmă de vreo exploatare de petrol din liziera Pădurii Verzi. Sesizată din nou de către TIMPOLIS, Comisia Naţională pentru Controlul Activităţii Nucleare dădea asigurări anul trecut că zona este “securizată” cu un gărduţ de protecţie şi că investigarea zonei se va relua după zece ani, când se va analiza dacă măsurile luate au fost sau nu eficiente.

În februarie 2006, o echipă a Comisiei Naţionale pentru Controlul Activităţilor Nucleare a făcut o investigaţie referitoare la contaminarea radioactivă a unei zone situate la liziera pădurii, în apropierea municipiului, ca urmare a unor deversări de ape de zăcământ din trecut, asociate cu exploatarea de gaze naturale. În urma măsurătorilor şi a analizelor de specialitate s-a confirmat existenţa contaminării radioactive a solului în zona indicată, identificându-se o situaţie de expunere cronică la radiaţii, ca urmare a unor activităţi din trecut. Or, contaminarea solului înseamnă, automat, şi contaminarea apei subterane.

Deşi situaţia din Dumbrăviţa nu a fost remediată, din punct de vedere al radioactivităţii, lucrurile au rămas în aproximativ acelaşi stadiu. Şi mai spectaculos este însă setul de măsuri decis pe baza ultimei analize, în anul 2013. Astfel, specialiştii au hotărât să continue “protecţia cu gărduţ”, precizând că “CNCAN a decis împrejmuirea şi marcarea zonei canalului pentru prevenirea accesului populaţiei şi al animalelor” şi “monitorizarea periodică a zonei împrejmuite pentru a controla starea barierelor şi a interveni în caz de necesitate”.

Intervenţia ar presupune, se deduce, eventual, refacerea gărduţului. CNCAN mai preciza anul trecut că a decis şi o altă măsură de perspectivă: “Reluarea analizelor de securitate după zece ani şi luarea unei decizii asupra menţinerii soluţiei existente sau posibilitatea adoptării unei alte soluţii optime”. Ca atare, după un deceniu specialiştii CNCAN vor face din nou verificări în zonă, pentru a constata dacă… a fost sau nu bună decizia luată.

Ironic, reprezentanţii administraţiei locale din Dumbrăviţa spuneau că, probabil, lumea ar trebui să mai aştepte, pentru că nu durează “decât” 750 de ani ca zona contaminată să-şi înjumătăţească potenţialul radioactiv…