Psihologii avertizează că mediul online este un surogat al părintelui

Dependenţa de Facebook este o problemă cu care se confruntă 80% dintre copiii din România

Copii tableteUn studiu realizat la nivel european relevă faptul că, în România, opt copii din zece au cont propriu pe reţelele de socializare online. Situaţia în sine, sunt de părere psihologii, atrage după sine o serie de consecinţe negative, întrucât afectează nu doar atenţia şi performanţele şcolare ale copiilor, ci şi capacitatea de comunicare şi relaţionare a acestora în mediul real, generând fenomene de dependenţă care se pot dovedi uneori extrem de dificil de gestionat de către părinţi. Le poate fi refuzat, însă, copiilor accesul la internet? Şi care sunt alternativele la care părinţii pot recurge pentru a atenua dependenţa de internet a copiilor?

 

Utilizarea internetului de către copii, o tentaţie care se dovedeşte primejdioasă

„O imensă tentaţie care l-a schimbat aproape radical pe copilul meu şi l-a înstrăinat de familie şi de preocupările sale de dinainte”, astfel se referă la utilizarea internet-ului M.S., mama unui băieţel de nouă ani, din Timişoara. Un copil cu rezultate şcolare bune, implicat într-o seamă de activităţi extraşcolare de la vârste fragede, pe care le-a practicat cu plăcere. Până la momentul când, de ziua lui, a primit în dar o tabletă. „Şi-a dorit-o foarte mult şi am zis că nu putem să i-o refuzăm, mulţi dintre colegii lui aveau deja. E singurul nostru copil, ne-am străduit mereu să îi oferim mai mult decât am putut avea noi în copilăria noastră”, povesteşte M.S.

După un an şi jumătate, nu mai ştie cum să procedeze pentru a-l dezbăra de obiceiul de a petrece ore în şir, până târziu în noapte, butonând: „Nici nu ştiu exact ce face, pentru că nu vrea să ne spună…Vorbeşte acolo cu cineva?! Se joacă?! Stă seara până târziu, a doua zi se trezeşte încercănat şi pleacă la şcoală. Se plânge mereu de oboseală şi că nu are niciun chef de nimic… La şedinţa cu părinţii ne-au atras atenţia că la ore nu mai e atent cum era. La engleză şi la înot, la care până acum mergea după-amiaza, găseşte acuma tot felul de motive, doar să nu meargă. Am încercat prin toate metodele posibile. L-am certat, l-am ameninţat că îi iau de tot tableta”.

Mama copilului mai spune că acesta îi reproşează mereu, în cursul acestor discuţii în contradictoriu, că refuză să îl înţeleagă şi să înţeleagă preocupările generaţiei din care face parte şi că îi exemplifică, revoltat, cu situaţiile altor copii, cărora părinţii le permit să navigheze pe internet.

Cu situaţii similare se confruntă numeroşi alţi părinţi care ajung, uneori, să solicite sprijin psihologilor, pentru că nu izbutesc să găsească o cale de a gestiona dependenţa de internet sau de comunicarea pe reţelele de socializare a copiilor lor.

Copii crescuţi cu Facebook şi alimentaţi cu internetul

Potrivit datelor studiului Net Children Go Mobile, realizat la nivel european, în România, opt din zece copii au conturi deschise pe reţelele de socializare. Iar apetitul pentru explorarea mediului virtual le este întreţinut chiar de către părinţi, în condiţiile în care, bunăoară, telefoanele smartphone au devenit, în ultimii ani, aproape un must-have pentru fiecare copil.

În acest context, numai în intervalul 2010 – 2014, procentul care reflectă prezenţa copiilor pe reţelele de socializare a crescut exponenţial, în România, de la 25% la 80%. Studiul mai evidenţiază şi faptul că, la noi în ţară, 57% dintre copiii cu vârste cuprinse între 9 şi 16 ani au contul setat public, chiar dacă, oficial, platforma de socializare Facebook le interzice accesul. Situaţia îngrijorează în raport cu cea din alte ţări europene, unde procentul utilizatorilor din acelaşi interval de vârstă se situează, în medie, în jurul valorii de 27%.

Analizând implicaţiile pe care accesul copiilor la internet, începând cu vârste destul de fragede, le pot genera, psihologii evidenţiază existenţa unor beneficii, dar şi a unor dezavantaje majore în ce priveşte dezvoltarea fizică şi mentală a copiilor. Dacă în privinţa beneficiilor, facilitarea accesului la informaţii din diverse domenii este unul dintre avantajele majore pe care internetul le poate oferi, la capitolul dezavantaje figurează afectarea atenţiei şi a preocupării copiilor faţă de procesul de învăţământ, lucru reflectat în scăderea performanţelor şcolare, dar şi afectarea severă a capacităţii de relaţionare directă şi de socializare.

Un psiholog avertizează: „Sunt crescuţi cu Facebook şi alimentaţi cu internetul”

Maria VerdiPsihologul Maria Verdi, director al Centrului ReCreation Life, relevă faptul că fenomenul dependenţei de internet s-a acutizat şi pe fondul accentuării permisivităţii părinţilor în creşterea şi educarea copiilor, după modelul educaţional nordic. Context în care, în absenţa impunerii unor limite de către părinţi, cei mici ajung să abuzeze de libertatea care le este acordată şi să facă ce vor. „Există părinţi care pun în mâinile copilului tableta, telefonul de la vârsta de doi ani. La zile aniversare, cadourile ultimilor ani sunt tabletele, laptopurile, telefoanele. Copiii cu vârsta până într-un an sunt liniştiţi, când plâng, cu muzica din telefon. La cel mult doi ani, tot părinţii le fac cont de Facebook, unde postează albume cu poze. Sunt crescuţi cu Facebook şi alimentaţi cu internetul. Mediul online este surogatul părintelui”, avertizează psihologul Maria Verdi.

Aceasta atenţionează şi că o astfel de abordare, care se dovedeşte a fi devenit destul de comună şi de confortabilă pentru mulţi dintre părinţi, cel puţin în primii ani de viaţă ai copilului, cauzează, în timp, mari prejudicii, căci copilul pierde treptat deprinderea relaţionării directe şi a comunicării autentice: „Iniţial părintele este mulţumit că are un copil cuminte, că stă în casă, se joacă pe internet. În timp, copilul socializează tot mai greu în real, comunică tot mai puţin cu părinţii, devine introvertit. Adicţia creată generează conflicte în relaţia părinte-copil”.

„Internetul, utilizat de copii ca alternativă la un sistem educaţional depăşit”

Psihologul constată şi că, dacă li se interzice într-o manieră brutală copiilor accesul la internet, aceştia pot dezvolta frustrări şi pot deveni agresivi. Comportament pe care îl manifestă atât în relaţia părinte-copil, cât şi în mediul şcolar. Acolo unde, în momentele de neatenţie ale cadrelor didactice, copiii comunică între ei pe Facebook, invocând ca motiv pentru preocuparea lor pentru internet faptul că se plictisesc la şcoală. În fapt, apreciază, psihologul, este vorba mai degrabă despre o inadaptare a ofertei actuale a sistemului de învăţământ, devenit neatractiv în raport cu nevoile şi aşteptările generaţiei tinere: „În timpul orei, mintea lor este online, pe Facebook. În momentele de neatenţie ale învăţătorului sau profesorului, ei comunică pe Facebook. Întrebaţi de ce procedează aşa, motivează că se plictisesc la şcoală. Avem copii foarte dotaţi, olimpici, dar în acelaşi timp asistăm la scăderea interesului faţă de şcoală, rezultatele se văd în examenele anuale, în simulările făcute înaintea examenelor. Creşterea procentului depresiei infantile devine îngrijorătoare. Actualul stil educaţional se pare că este depăşit, neatractiv pentru tânăra generaţie. Prea multă teorie, ghiozdane grele, încărcate, generatoare de scolioze şi plictiseală”.

“Orele petrecute în exces pe internet induc stări de agitaţie şi senzaţia de foame excesivă”

Psihologul Maria Verdi precizează că, în condiţiile prezentate, una dintre problemele curente cu care ajung să se confrunte din ce în ce mai frecvent copiii şi, împreună cu ei, părinţii este adicţia de internet şi de comunicarea pe Facebook. Un fenomen care, dacă nu este gestionat cu îndeajuns de multă abilitate şi înţelepciune de către părinte, poate genera consecinţe negative în planul vieţii sociale a copiilor şi adolescenţilor. Referindu-se la modul în care ar trebui abordat de către părinte fenomenul dependenţei de internet, psihologul Maria Verdi opinează că desprinderea copiilor de calculator poate fi realizată, cu tact, în situaţia în care i se oferă copilului suport şi alternative suficient de captivante pentru petrecerea timpului liber:

Orice învăţ are şi dezvăţ. Copilul are nevoie de dragoste, de siguranţă, de autoritate. E bine să se ştie cine este părinte şi cine este copil în familie. Părintele care se comportă precum copilul, este neputincios, se roagă de copil, se ceartă cu copilul să lase internetul deoparte. Părintele autoritar critică, ameninţă. Părintele adult găseşte soluţii de înlocuire a netului excesiv cu activităţi generatoare de bine şi creativitate pentru copil. Vechile comportamente se înlocuiesc cu noi comportamente, cu răbdare, cu blândeţe. Părintele adult propune copilului să folosească Facebook pentru informaţii când sunt necesare şi îl ajută să se reintegreze în viaţa reală, ocupându-i timpul cu activităţi în natură, activităţi sportive, jocuri”, este de părere psihologul Maria Verdi.

În ce priveşte afectarea performanţelor şcolare ale copiilor, pusă de mulţi părinţi pe seama timpului alocat de copii navigării pe internet şi preocupării excesive a acestora pentru socializarea în mediul virtual, Maria Verdi relevă faptul că diminuarea performanţelor şcolare este rezultatul unor cauze multiple, corelate, care asociază perturbările psihoemoţionale unor afecţiuni fizice (dureri organice sau stări carenţiale, cauzate de un deficit de vitamine sau de minerale).

De asemenea, mai precizează ea, aportul caloric insuficient şi slab calitativ în raport cu nevoile de creştere şi dezvoltare specifice vârstei, timpul insuficient afectat somnului sau odihnei, în condiţiile unei supraîncărcări a programului copiilor, sunt factori responsabili pentru instalarea unor stări de oboseală cronică şi pentru lentoarea în atenţie şi gândire. În plus, mai atenţionează psihologul, orele petrecute în exces pe internet induc stări de agitaţie şi produc, pe lângă dependenţă, senzaţia de foame excesivă.

Psihologul mai spune că preocuparea excesivă a copilului pentru relaţionare în mediul virtual reflectă o stare de insatisfacţie a copilului sau un apetit de comunicare şi de afecţiune nesatisfăcut. Context în care implicarea părintelui în viaţa copilului şi preocuparea pentru a-i oferi acestuia alternative variate şi captivante de petrecere a timpului liber pot reprezenta căi posibile pentru soluţionarea problemei dependenţei de internet.

Părinţii interesaţi de copil păstrează permanent legătura cu şcoala. Merg la medic pentru a se asigura că fizic nu sunt motive de îngrijorare. Când un copil petrece mult timp pe internet, se simte singur. Are nevoie de comunicare, de socializare, de afecţiune. Părinţii responsabili aduc îmbunătăţiri timpului liber, petrec ore de calitate împreună cu copilul, mănâncă împreună, găsesc activităţi în care să-l implice, să-l facă util, îl motivează şi îl apreciază pentru lucrul bun făcut, îl orientează către prieteni reali, către natură, către mişcare-sport, către activităţi generatoare de creativitate, către grupuri de dezvoltare personală”, opinează psihologul Maria Verdi.

Aceasta precizează şi că, dacă în condiţiile în care încercarea părintelui de a soluţiona în acest fel adicţia copilului de internet se loveşte de rezistenţa acestuia, generând astfel tensiuni în relaţia părinte-copil, atunci este necesară terapia copilului: “Prin terapie, copilul învaţă comportamente noi, îşi descoperă abilităţi, învaţă să socializeze, să îşi exprime emoţiile, să se adapteze mai uşor, să se înţeleagă mai bine, să fie mai afectuos, învaţă să-şi crească stima de sine, îşi dezvoltă inteligenţa emoţională”.

image_pdfimage_print

Articol scris de

Jurnalist Timpolis