Pe lângă proiectul de reabilitare a malurilor canalului Bega pe porţiunea Timişoarei, iniţiat de Primărie, Consiliul Judeţean Timiş vrea să iniţieze cât mai repede un proiect în parteneriat cu autorităţile sârbe, de reabilitare a cursului de apă pe porţiunea transfrontalieră. Pe unele porţiuni cele două proiecte se suprapun. În plus, spun o serie de consilieri locali, fără refacerea ecluzei de la Sânmihaiu Român, orice iniţiativă legată de reabilitarea canalului s-ar putea dovedi a fi doar o pierdere de bani.
Un acord pe şapte ani care mizează pe fonduri structurale
Conform unui proiect de hotărâre publicat zilele trecute de către Consiliul Judeţean Timiş, administraţia judeţeană vrea să aprobe şi să treacă la implementarea unei Strategii comune de dezvoltare şi valorificare a potenţialului turistic a Canalului Bega în zona transfrontalieră Româno-Sârbă. Documentul elaborat de Agenţia de Dezvoltare Economico-Socială Timiş în parteneriat cu Agenţia de Dezvoltare Regionala Banat şi Camera de Comerţ din Zrenjanin, în cadrul unui proiect mai vechi, intitulat Studiu privind valorificarea potenţialului turistic de-a lungul Canalului Bega România – Serbia şi promovarea investiţiilor prioritare transfrontaliere comune, finanţat prin Programul de Cooperare Transfrontalieră IPA România-Serbia 2007-2014.
Strategia comună este considerată un răspuns la necesitatea de a valorifica potenţialul navigabil al Canalului Bega în scop turistic, de recreere şi petrecere a timpului liber. Astfel, se pleacă de la constatarea că Bega este, din mai multe puncte de vedere, una dintre legăturile tradiţionale dintre comunităţile româneşti şi sârbe, având o lungime totală de 116 kilometri, din care 44 de kilometri sunt pe teritoriul României.
În cadrul strategiei sunt analizate principalele probleme ale Canalului Bega împreună cu soluţiile posibile. Cele mai importante probleme identificate sunt lipsa facilităţilor turistice, degradarea malurilor canalului şi a infrastructurii de navigaţie, “factori care, în absenţa unei viziuni strategice comune şi a investiţiilor comune ar conduce la scăderea şi mai accentuată a potenţialului turistic a canalului, a valorilor estetice şi a funcţiunilor acestuia”.
Conform strategiei, Canalul Bega este singura cale de comunicaţie navigabilă pentru Timişoara – Zitiste – Zrenjanin, iar revigorarea navigabilităţii acestuia, chiar şi numai la parametri iniţiali, ar permite reconectarea Banatului cu Marea Neagră şi Marea Nordului prin sistemul existent în Serbia, Dunăre – Tisa-Dunăre şi Canalul principal Rin – Dunăre.
Conform obiectivelor proiectului, în anul 2030, Canalul Bega ar trebui să devină o destinaţie turistică recunoscută internaţional, care oferă experienţe remarcabile prin plimbări cu ambarcaţiuni, sport şi recreere, culturi diverse, comunităţi integrate şi natură protejată.
Strategia conţine un un Program strategic multianual cu peste 130 de propuneri de proiecte şi un plan de acţiune cu 30 de proiecte fundamentate la nivel de fişe de proiect sau teme de proiectare.
Foarte important, pentru ca lucrurile să nu rămână doar pe hârtie, este faptul că au fost agreate si selectate din Planul comun de acţiune două proiecte de investiţii pentru care au fost elaborate studiile tehnico-economice necesare promovării proiectelor de investiţie pe Programul IPA Ro-Se 2014 – 2020.
Proiectul de investiţie pregătit pentru partea românească a Canalului Bega vizează reabilitarea şi refuncţionalizarea infrastructurii de navigaţie a canalului Bega în vederea redeschiderii circulaţiei navigabile şi echiparea acestuia cu infrastructură pentru navigaţie pentru funcţii de agrement-turism. Din acest punct de vedere, proiectul se suprapune pe unele segmente cu cel al Primăriei Timişoara, care doreşte utilizarea navigaţiei pe Bega inclusive ca o alternativă de transport în comun.
Ecluza de la Sânmihaiu Român, esenţială pentru orice proiect
Acordul de cooperare legat de proiectul româno-sârb de reabilitare a Canalului Bega se încheie pe o perioadă iniţială de şapte ani, corelată cu ciclul de programare a fondurilor structurale pe perioada 2014 – 2020, cu posibilitatea prelungirii prin act adiţional.
Obiectivele iniţiale sunt stabilirea soluţiilor tehnico-economice pentru reabilitarea şi refuncţionalizarea ecluzei de la Sânmihaiu Roman, reabilitarea microhidrocentralei electrice de la nodul hidrotehnic Sânmartinu Maghiar, achiziţionarea unei drage pentru ecologizarea şi întreţinerea navigabilităţii canalului, amenajarea portului turistic Timişoara, amenajarea de staţii de vaporeto şi rampe de lansare, drumuri de acces la staţii vaporeto şi rampe de lansare, amenajarea unui punct de trecere a frontierei la frontiera România – Serbia, pe Canalul Bega, elaborarea unui studiu tehnico-economic pentru stabilirea sistemului de semnalizare pentru navigaţie, elaborarea unui studiu privind eco-turismul rural în zona canalului, stabilirea tipurilor şi modelelor infocentrelor turistice de-a lungul Begăi şi realizarea unui studiu pentru determinarea clasei canalului în vederea modernizării acestuia. Doar pentru aceste obiective s-a prognozat un buget de 28 de milioane de lei, care se presupune că ar putea fi atras din fonduri structurale.
Cum şi Primăria implementează proiectul său paralel, consilierul local PNL (fost PDL) Simion Moşiu spune că orice proiect ar trebui să înceapă cu reabilitarea ecluzei de la Sânmihaiu Român, care ar preveni acumularea de sediment în canal. Fără reabilitarea ecluzei, colmatarea canalului ar putea pune sub semnul întrebării inclusiv investiţiile făcute până acum de Primărie în reabilitarea canalului. “Primăria trebuia să-şi înceapă proiectul cu acest lucru, acum deja e târziu. Ecluza era astfel construită încât, cu o pantă calculată, să nu se mai depună reziduuri pe canal. La 1700 ştiau importanţa acestui lucru, care este neglijat astăzi. Acum se recolmatează noroi de pe malul Begăi, se adună noroi şi praf şi se pierd milioane de euro investite în ultima decolmatare. Primăria cumpără vaporeto şi s-ar putea să ne trezim că nu avem unde să le folosim, şi nu vor mai fi nici bani. Pe lângă acele vaporaşe trebuia cumpărată măcar o dragă”, spune Simion Moşiu.
Interminabila problemă a colmatării
Simion Moşiu susţine că, în chestiunea decolmatării Begăi şi a rolului ecluzei, trebuia să se respecte planurile şi conceptul iniţial al canalului. “Nu trebuia inventat nimic. Trebuia, pur şi simplu, respectat modelul propus de inginerii din Imperiu şi chiar de cei din perioada comunistă. Altfel, şi pe Primărie, şi pe Consiliu Judeţean cheltuim nişte bani doar pentru că trebuie cheltuiţi, şi ne vom trezi într-o situaţie de blocaj. Canalul, primul navigabil din România şi printre primele din Europa, avea o o concepţie foarte bună, care trebuia doar respectată. Noi acum facem invenţii şi muncă de pionierat când nu e cazul”, este de părere consilierul local.
Încă de la începutul proiectului de reabilitare a malurilor Canalului Bega, derulat de Primăria Timişoara, mai mulţi consilieri locali au atras atenţia că, în lipsa unor dispozitive de protecţie, decaparea pământului va duce la anularea efectelor complicatei şi costisitoarei decolmatări. Ulterior chiar Primăria a vorbit despre necesitatea iniţierii unei noi operaţiuni de curăţare a canalului. Aceasta, deşi au existat avertismente conform cărora lucrările ar putea anula efectele procesului de decolmatare început în 2008 şi terminat în 2010, prin faptul că se decapează malul, iar nămolul ajunge din nou în Bega.
Cu mare greu, în 2010, nămolul din Bega a fost scos de pe tronsonul oraşului. Chiar oficialii Primăriei spuneau atunci că, în urma măsurătorilor efectuate, a rezultat un volum enorm de nămol de dragat, de circa 700.000 de metri cubi. Grosimea stratului de nămol varia de la 0,5 metri în oraş, până la circa un metru în amonte Sânmihaiu Român. “Stratul de nămol existent a redus considerabil capacitatea de transport a albiei şi chiar asigurarea nivelului de apă minim necesar la prizele de apă ale folosinţelor. De asemenea, stratul de nămol, din cauza funcţionării defectuoase şi sub capacitate a Staţiei de epurare a municipiului Timişoara, s-a contaminat chimic – existând diferite agenţi poluatori în componenţa nămolurilor din albia actuală a canalului Bega, iar contaminarea chimică se află în afara standardelor ecologice actuale europene”, precizau reprezentanţii Municipalităţii.
Valoarea totală a investiţiei în operaţiunea de decolmatare a întregului canal, până la graniţa cu Serbia, a fost de 17 milioane de euro, 19% din această sumă fiind alocată de către Guvernul României, prin Ministerul Mediului, restul banilor provenind de la Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei.
Ultimele comentarii