Cu toate teoriile legate de zone metropolitane şi poli de creştere, Timişoara este, încă, afectată de un decalaj accentuat între periferii şi zona centrală. Primăria a decis să se implice în proiecte ce au ca obiectiv reducerea polilor urbani de sărăcie extremă.
Egalizare între zonele oraşului
Sub numele „URB-Inclusion”, un proiect la care Primăria Timişoara este partener urmăreşte reducerea polilor de sărăcie extremă din oraş. Municipalitatea va aproba la următoarea şedinţă de plen cota sa de participare, proiectul fiind îndreptat spre unul dintre principalele obstacole a ceea ce se doreşte a fi o zonă metropolitană uniformă, ca dezvoltare şi stare socială a cetăţenilor. Obiectivul general al proiectului este crearea de noi soluţii de implementare pentru reducerea sărăciei în zonele urbane defavorizate.
În ciuda dezvoltării economice a oraşului, Timişoara are încă peste 600 de familii care trăiesc din venitul minim garantat, şi acesta este cazul „fericit” al celor care au acte, şi pot solicita, pe baza lor, beneficiile sociale de la Primărie.
Pericolul ghetourilor
Arhitectul Radu Radoslav consideră că Timişoara are încă discrepanţe mari în ceea ce priveşte dezvoltarea între zona centrală şi anumite zone mărginaşe: „Nu e la fel ca în Bucureşti, e ceva mai bine. Sunt însă şi în Timişoara câteva cartiere lăsate uşor în paragină. Chiar dacă au reţea de apă şi canalizare, sunt deficitare la multe alte capitole. Iar lucrurile se vor complica şi mai mult cu acest concept al zonei metropolitane. În plus, din cauza dezvoltării care nu a fost gândită în perspectivă, s-a ajuns ca zone de sărăcie extremă să se învecineze cu cartiere de vile ale celor bogaţi.”
Zone centrale ale Timişoarei şi cartiere mărginaşe, precum Kuncz sau Ronaţ, par să coexiste în lumi total diferite, raportate la aspect, la infrastructură şi la dotările urbane necesare oricărui orăşean, în secolul XXI.
Pentru a reduce din acest decalaj, Primăria Timişoara a ajuns la concluzia că ar trebui să se realizeze multiple proiecte cu bani europeni. Pe lângă proiectul derulat acum, s-a început modest, acum doi ani, cu un proiect-pilot centrat pe una dintre zonele cele mai sărace ale Timişoarei, Kuncz. Este vorba despre proiectul Kuncz – cartier în criză, pentru obţinerea de fonduri pentru reglementarea situaţiei locative a comunităţilor de romi, regula fiind că aceştia pot accesa finanţare doar autorităţile locale, în parteneriat cu organizaţii nonguvernamentale.
În Kuncz există clădiri amplasate haotic, ridicate fără documentaţiile tehnice necesare şi fără autorizaţie de construcţie. Este o situaţie generată de o întâmplare din istoria Timişoarei de acum aproape 100 de ani, când, în 1920, conducerea fabricii de cărămidă Kuncz le-a permis muncitorilor de origine romă să-şi ridice case, dar fără acte de proprietate. În 1945, fabrica s-a închis, dar foştii muncitori au rămas în imobilele construite pe terenurile respective, care au fost naţionalizate în perioada comunistă. După 1990, terenul a trecut în proprietatea Primăriei.
În cadrul proiectului, pentru stabilirea situaţiei locative legale, în zonă s-au făcut măsurători topometrice şi înregistrări cadastrale pe suprafeţele de teren pe care au fost construite aproximativ 174 de imobile şi 200 de persoane din Kuncz au beneficiat de suport şi de asistenţă socială, juridică şi tehnică pentru întocmirea documentelor de identitate şi stare civilă, precum şi a documentelor de proprietate sau uz pentru imobilele în care trăiesc.
Proiectul reprezintă un prim pas făcut într-o direcţie a normalităţii, însă este nevoie de zeci de iniţiative similare pentru a se putea vorbi despre o reducere a decalajului între centru şi periferia Timişoara.
Ultimele comentarii