Foto: Revista de politici de sănătate

„În Secțiile de Anestezie şi Terapie Intensivă se va da bătălia finală pentru viață”, reaminteşte profesorul universitar Dorel Săndesc, şeful Clinicii ATI a Spitalului Județean de Urgență Timișoara. Ceea ce creează angoasă în masă în condiţiile actualei pandemii este faptul că noul Coronavirus, foarte contagios, poate afecta simultan, într-o perioadă foarte scurtă de timp, mulţi oameni, ceea ce ar putea bloca sistemul sanitar. Profesorul Dorel Săndesc afirmă că în sistemul medical din România ar putea fi trataţi, fără probleme, vreo 2000 de pacienţi în stare gravă; în momentul de faţă, există trei-patru cazuri ajunse la ATI.

În interviul acordat, Dorel Săndesc, care este şi preşedinte al Societății Române de ATI, vorbeşte despre modul în care au fost pregătite deja secţiile de Anestezie şi Terapie Intensivă din toată ţara – de la logistică, la personal medical şi materiale de protecţie –, dar şi despre campania de strângere de fonduri pentru ATI, pe care a iniţiat-o: „Aş vrea să produc o «pandemie» de solidaritate care cred că poate bate pandemia de Coronavirus. Există încă resorturi de solidaritate în oameni.”

„E posibil să intrăm în marea cocoaşă epidemiologică în vreo lună şi ceva”

CV Dorel Săndesc

A absolvit Universitatea de Medicină și Farmacie „Iuliu Hațeganu” Cluj-Napoca, în 1985, iar din 2002 este Doctor în ştiinţe medicale, specialitatea ATI.

Este, din 2002, şeful Clinicii de Anestezie şi Terapie Intensivă a Spitalulului Clinic Județean de Urgență Timișoara şi preşedinte al Societăţii Române de Anestezie şi Terapie Intensivă.

Este profesor universitar de ATI la Universitatea de Medicină și Farmacie „Victor Babeș” Timișoara şi director al Departamentului X – Chirurgie II al acestei universităţi.

„Numărul total al infecţiilor cu Covid-19 este mai mic decât cel al cazurilor de gripă, dar dacă vin ca un val, ca un tsunami, vor bloca sistemul”, v-aţi exprimat recent îngrijorarea, domnule Dorel Săndesc. La câte cazuri grave de infectare cu Covid-19 poate face faţă, fără probleme, sistemul nostru medical, mai cu seamă sistemul ATI?

Numărul de cazuri va creşte şi e posibil să intrăm – nu imediat, eu estimez că mai trece o lună şi ceva – în acea mare cocoaşă epidemiologică. Iar un număr mare de pacienţi ar putea bloca sistemul. Asta e de fapt problema majoră pe care o ridică această boală, nu numărul total de îmbolnăviri care, de altfel, este mult mai mic decât cel al cazurilor de gripă; numărul de decese este mult mai mic decât al celor cauzate de gripă, care a cauzat peste 200 de decese, potrivit celor mai recente statistici. Marea problemă este afluxul brusc al unui număr important de pacienţi foarte grav, număr care ar depăşi capacitatea de răspuns, în special al secţiilor ATI.

Dacă în Lombardia – locul din Italia cu un foarte bine pus la punct sistem sanitar –, s-a întâmplat o asemenea tragedie, cum să nu te gândeşti că am putea avea şi noi probleme serioase, cu sistemul nostru care are cea mai mică finanţare din Europa? În faţa unor realităţi ca acestea, singura soluţie reală este să începi să te pregăteşti; şi avem o şansă, dat fiind că tusnami-ul nu vine neanunţat.

Noi, cei din Societatea Română de Anestezie şi Terapie Intensivă, am fost primii care am propus, susţinut şi insistat să se ia devreme măsuri de limitare a extinderii epidemiei. Şi este foarte bine că s-au luat deja când numărul de îmbolnăviri este încă mic.

Ne-am pregătit şi pentru ceea ce poate veni. Potrivit unui audit al numărului de paturi ATI funcţionale – adică, cele care sunt şi dotate, au şi personal, şi gardă continuă –, avem 2653 de paturi. Asta ar fi capacitatea de preluare în paturi funcţionale. În evidenţele INS, România figurează cu vreo 5100 de paturi ATI. O cifră care se explică prin faptul că INS preia din structura aprobată a spitalelor care include paturile din toate spitalele, iar unele spitale, multe, nu au secţie ATI reală, ci doar paturi de supraveghere post-operatorie, acolo fiind supravegheaţi pacienţii post-operator, sunt aşa numitele paturi SPA – Supraveghere Post-Anestezică. Apoi la numărătoarea INS mai intră paturile din categoria Terapie Intensivă Intermediară, acolo unde sunt ţinuţi pacienţi cu intervenţii mai mari, care trebuie să stea mai mult de o zi, dar nu sunt foarte gravi, majoritatea neavând nevoie nici de ventilator. O a treia categorie o reprezintă paturile de Terapie Intensivă complexă, în care se tratează cazurile cu disfuncţii. Dacă în statistica INS sunt incluse toate paturile, statistica noastră, a ATI,  se referă doar la numărul de paturi funcţionale, din a treia categorie pe care am menţionat-o.

Deci, 2653 de paturi din care, totuşi, mare parte sunt ocupate de pacienţii pe care îi aveţi în mod curent…

Desigur şi, în general, gradul de ocupare este mare. De aceea, una din măsurile propuse de noi, Societatea Română de ATI, a fost limitarea sau chiar stoparea intervenţiilor chirurgicale programate, pentru că o bună parte din ele implică îngrijire post-operatorie şi, deci, blochează paturile ATI. Măsura de reducere a internărilor care nu sunt urgente va avea câteva efecte secundare pozitive: eliberarea de paturi ATI, eliberarea de paturi din alte secţii, eliberarea de personal care lucra în blocul operator şi care, în mare parte, va deveni disponibil să lucreze la ATI şi, de asemenea, reducerea consumului de resurse materiale consumabile.

Câte dintre aceste 2653 de paturi ATI au ventilatoare şi perfuzoare?

1292 nu au. Un pat ATI este un complex de aparate: e patul în sine, care nu e ca paturile din alte secţii, ci unul electric, complex, care permite punerea pacientului în diverse poziţii, mişcarea lui pentru a preveni escarele, are ventilator, monitor, infuzomate care administrează controlat medicamente şi perfuzii.

„Aş vrea să produc o «pandemie» de solidaritate care cred că poate bate pandemia de Coronavirus”

Aţi lansat lansat un apel la solidaritate publică pentru strângerea de fonduri destinate echipării acestor aproape 1300 de paturi ATI. Este necesară o sumă de aproximativ 139 de milioane de euro. Aveţi deja semnale că lumea începe să răspundă la acest apel?

Da. De aceea am hotărât să extindem campania. Aş vrea să produc o „pandemie” de solidaritate care cred că poate bate pandemia de Coronavirus. Vreau să fim „contagioşi” şi sper să vă „contaminez” şi pe dumneavoastră…

Ne-aţi „contaminat” deja.

… să deveniţi un „contact pozitiv” (râde) care să disemineze, pentru că este nevoie de solidaritate. Suma e foarte mare. Sigur, noi am făcut demersuri şi la nivelul autorităţilor, şi la Banca Mondială. Cred însă că este importantă o reacţie din partea societăţii, reacţie benefică nu doar prin suma de bani strânsă, ci prin faptul că poate determina un declic în starea psihologică a oamenilor. Atunci când trăim în confortul societăţii moderne, avem tendinţa de a deveni mai cinici, mai egoişti. În loc să stăm pe margine, să aruncăm cu pietre în cei care lucrează şi se pregătesc să-şi pună viaţa în pericol la propriu, în loc să criticăm pe toată lumea, de la sistem la administraţie, să coborâm în arenă.

• Citiţi şi: Profesor universitar ATI Dorel Săndesc: „România are nevoie de Terapie Intensivă. Terapia Intensivă are nevoie de ajutorul tău”

Or, iată că există încă resorturi de solidaritate în oameni; o criză ca aceasta le poate trezi la viaţă. Poate e naivă speranţa asta a mea, dar îmi place să cred că există o şansă şi că, poate, pe viitor, vom cădea mai greu în meschinăriile pe care le-am trăit înainte. Cred că solidaritatea cu alţi oameni – oameni care nu sunt cei mai apropiaţi –, este forma supremă a condiţiei umane.

„Ar fi extraordinar să putem semna acum contractele, cât avem oferte foarte bune, pentru un interval acceptabil”

Să spunem că veţi reuşi să adunaţi această sumă de 139 de milioane de euro. Veţi avea de unde cumpăra aparatura în termen scurt, în termen util? După publicarea articolului referitor la apelul dumneavoastră la solidaritate, un om de afaceri din Timişoara mi-a spus că ar contribui, că a vrut chiar să cumpere echipamente să vi le doneze, dar că nu are de unde, în această perioadă.

Da, e o îngrijorare firească. Toată lumea caută să achiziţioneze acum. Chiar şi în materie de echipamente medicale ne lovim de o psihoză asemănătoare celei din domeniul alimentar. Adesea se golesc rafturile, deşi omului nu îi este necesar tot ceea ce cumpără. Am vorbit cu colegi din alte ţări care spun că li s-a aprobat achiziţionarea suplimentară de echipamente medicale de care nu aveau neapărată nevoie. Iar asta, într-adevăr, creează o criză.

Noi, anticipând asta, am început să căutăm – am făcut o scrisoare oficială către toate companiile din domeniu – şi deja avem oferte de echipemente disponibile. Aşa că, dacă există oameni care doresc să ajute, să ne contacteze, pe mailul oficial al ATI Timişoara, ati.timisoara@yahoo.com. Am declanşat în dimineaţa asta (ieri – n.r.) şi o campanie de fundraising pe Facebook.

În momentul de faţă, avem peste 60 la sută din paturi dotate, nu stăm foarte rău. În ultimii opt-nouă ani, Societatea Română de ATI a luptat la baionetă, să spun aşa, cu toate sistemele şi am reuşit să facem paşi importanţi, să modernizăm, să ne asigurăm un program de finanţare. Sigur, ne mai trebuie multe, dar avem cu ce lupta. Vom găsi, deci, furnizori de aparatură medicală care ne spun că ne pot da materialele peste 35 de zile sau 60 sau chiar 90 de zile. Nu e rău deloc! Pentru că aşa cum spuneam, valul mare de cazuri de infecţie cu noul Coronavirus va fi cam peste două luni şi nu va ţine o zi sau două, va persista… Deci, este extraordinar să avem oameni care ne pot sprijini, să putem semna acum contractele, cât încă avem nişte oferte foarte bune şi serioase şi,  în plus, pentru un interval acceptabil.

„Avem soluţii”

Estimativ vorbind, la ce număr de pacienţi în stare gravă ar risca sistemul medical să intre în colaps?

E foarte greu de precizat exact. Aş spune că până în 2000 de pacienţi grav am putea trata.

Cum am menţionat, am luat măsuri. Pe lângă paturile acestea de care vă spuneam, am identificat în spital potenţiale zone de extindere, pe care să le amenajăm cu paturi ATI.

De exemplu, la Spitalul Judeţean din Timişoara, în aripa stângă. Am discutat cu preşedintele Consiliului Judeţean – care m-a sunat şi m-a întrebat cum poate să ajute – despre demararea rapidă a lucrărilor pentru modernizarea acelei aripi. Din clădirea Ortopediei, un întreg etaj, cu tot cu bloc operator, este deja în zonă roşie, blocat pentru eventualii pacienţi cu Coronavirus.

Deci, la nivel naţional ar fi asigurate paturi pentru 2000 de pacienţi grav. Asta dacă vom avea o epidemie al cărei număr total de îmbolnăviri să ajungă la vreo 20.000?

Da, conform statisticilor, cam zece la sută devin cazuri grave.

În Timiş unde ar putea fi extinsă activitatea ATI?

În baza unui plan făcut la minister a fost golit deja Spitalul de Boli Infecţioase „Victor Babeş”, din Timişoara, unde vor fi primiţi doar pacienţii cu Covid-19, ceilalţi fiind repartizaţi la alte spitale. S-a golit şi Clinica de Pneumologie şi astfel avem 200 şi ceva de paturi, dintre care cel puţin nouă sunt de ATI şi mai avem trei aparate de rezervă.

În baza aceluiaşi plan, s-a stabilit şi unde vor fi repartizate cazurile non-critice în alte spitale. Astfel, Spitalul Municipal Timişoara, care este pavilionar, a eliberat total Clinica de Dermato-Venerologie şi oferă şi Clinica de Geriatrie. La noi, la Judeţean, cum vă spuneam, am eliberat un etaj întreg la Ortopedie. Unul dintre spitalele care care vor primi pacienţi cu Coronavirus este Spitalul CFR, din Timişoara, care are zone importante disponibile. Lugojul are şi el Secţie de Infecţioase, şi Secţie de Pneumologie, ambele eliberate total. Spitalul din Deta va fi pus aproape în întregime la dispoziţie. La cel din Sânnicolau Mare, vor fi cel puţin două pavilioane. La fel, Spitalele din Jimbolia şi Făget pun la dispoziţie spaţii. În Timiş avem, deci, câteva sute de paturi unde pot fi primiţi pacienţii cu Coronavirus.

Totuşi, nu putem exclude varianta apocaliptică, în care numărul fiind atât de mare, să fie nevoie şi de alte soluţii. Şi ele există. Avem parteneri – nu le pot da numele, pentru că aşa e legea, deşi în stare de urgenţă ar trebui să fim lăsaţi să le facem publice, pentru a-i da exemplu – care au venit spre noi şi au spus că sunt gata să investească în construcţia unei clădiri în care să poată fi primiţi pacienţi.

Să sperăm că numărul nu va fi, totuşi, atât de mare şi că autorităţile vor fi sensibile la propunerile noastre, ale profesioniştilor, pentru că nimic nu se poate face bun dacă nu se face cu meseriaşi.

„Avem medici ATI şi putem apela la ei”

O criză de medici, de personal ATI există în momentul de faţă?

În ultimii doi ani, s-a diminuat mult. Au crescut veniturile mult, e indubitabil, iar asta a făcut ca mulţi medici să dorească să rămână în sistemul medical de stat. Apoi există medici tineri, o generaţie care a absolvit recent, care nu au plecat, lucrează în privat şi care sunt gata să vină să lucreze la noi, în această perioadă. Din  fericire, o altă propunere pe care am făcut-o s-a aprobat, e trecută şi în Decretul de instituire a stării de urgenţă, şi anume ei pot fi angajaţi fără concurs şi pe perioadă determinată de şase luni. Deci, îi avem şi putem apela la ei. Am sunat goarna şi pentru rezidenţii noştri plecaţi în străinătate, la diverse stagii de pregătire. Am apreciat mult faptul că ei s-au bucurat că îi chem, îşi doreau să fie aici, dacă e nevoie de ei.

„Există cantităţi foarte mari de dezinfectanţi şi materiale de protecţie pe care spitalele le vor primi suplimentar”

Se vorbeşte de o criză de echipamente de protecţie pentru medici.

Aşa este.

La Secţia ATI  a Spitalului Judeţean  din Timişoara cum staţi?

Este o angoasă a colegilor noştri vizavi de existenţa sau inexistenţa echipamentelor de protecţie, o teamă în cea mai mare parte justificată pentru că ei vor fi în contact direct cu pacienţii şi riscul de contaminare e foarte mare.

Pe de altă parte, însă, spaima aceasta este determinată nu atât de criză, cât de comunicarea foarte slabă din partea autorităţilor – Ministerul Sănătăţii şi Departamentul pentru Situaţii de Urgenţă. Ştiu că, la nivel central există cantităţi foarte mari de dezinfectanţi şi materiale de protecţie pe care spitalele le vor primi suplimentar. Faptul că pe plan central au reuşit să asigure aceste echipamente este un lucru bun. Dacă ministerul ar fi comunicat mai bine, sunt convins că starea asta de angoasă s-ar fi diminuat. E adevărat, şi la ei este foarte mult stres acum, peste 70 la sută sunt la domiciliu, în actualele condiţii epidemiologice, dar comunicarea e foarte importantă; ar mai detensiona atmosfera. În toată această luptă împotriva Coronavirusului cel mai important factor este personalul medical. Dacă acesta este angoasat sau are o atitudine negativă, deja şansele de a câştiga bătălia scad foarte mult.

Interviu publicat şi în Puterea a Cincea.