Procurorul General, pion în CSAT?

Melania-CInceaPerseverenţa cu care e susţinută ideea participării Procurorului General al României, ca membru de drept, la şedinţele CSAT, în ciuda faptului că nu are o justificare legală, ridică semne de întrebare. Şi generează suspiciunea că vorbim despre o modificare cu dedicaţie a unei legi de pe segmentul de securitate naţională.

 

Parchetul General a transmis ministrului Justiției propunerea de completare a Legii privind organizarea și funcționarea CSAT, astfel încât Procurorul General să poată participa, ca membru de drept, la şedinţele CSAT. Asta, se motivează, “ca manifestare a echilibrului puterilor în stat și fără a încălca principiul separației suple a puterilor”.

Cum ideea nu e nouă, perseverenţa cu care e susţinută, în ciuda faptului că nu are o justificare legală, ridică semne de întrebare. Şi generează suspiciunea că vorbim despre o modificare cu dedicaţie a unei legi de pe segmentul de securitate naţională.

1. Lipsă de justificare legală

Potrivit Legii 415/2002, privind organizarea şi funcţionarea CSAT, la lucrările Consiliului pot participa, ca invitaţi, şi reprezentanţi ai unor instituţii publice cu atribuţii în domeniul apărării şi siguranţei naţionale, în condiţiile în care prezenţa lor este impusă de temele aflate pe agenda de lucru. Deci, şi Procurorul General poate fi invitat oricând situaţia o impune, nu are nevoie de statutul de membru de drept. Iar Ministerul Justiţiei are, în această structură, un reprezentant legal permanent, prin ministrul de resort.

Mai mult, includerea în CSAT a Procurorului General nu este constituţională. Pentru că riscă să genereze o încălcare a separaţiei puterilor în stat, în condiţiile în care CSAT emite şi decizii politice, care sunt obligatorii, prin lege, pentru autorităţile sau instituţiile la care se referă, membrii Consiliului fiind, tot prin lege, răspunzători de respectarea acestor hotărâri adoptate. Ceea ce ar expune Procurorul General la posibile presiuni politice, al căror efect ar putea fi intervenţia acestuia într-o anchetă aflată în curs ori intervenţia sa pentru a bloca începerea urmăririi penale într-o cauză. Ceea ce, tradus, înseamnă încălcarea separaţiei puterilor în stat.

2. O tatonare a terenului?

În ciuda lipsei de justificare, este de remarcat tenacitatea cu care e susţinută ideea. La începutul anului trecut, la o lună de la învestirea în funcţie, preşedintele Klaus Iohannis, care e şi preşedinte al CSAT, iniţia, pe pagina sa de Facebook, o dezbatere cu tema “Ar trebui sau nu să participe și Procurorul General la ședințele Consiliului Suprem de Apărare a Țării?”. Sub motivaţia că „Nu numai terorismul, dar și corupția și crima organizată reprezintă amenințări la adresa securității naționale a oricărui stat, iar procurorii se află în prima linie a luptei împotriva rețelelor ilegale de orice fel.” O propunere la care fostul premierul Victor Ponta, care era vicepreşedinte al CSAT, şi-a anunţat rapidissim susţinerea. Fără, însă, a oferi vreun argument.

Dat fiind faptul că aducerea în spaţiul public a acestei teme s-a făcut intempestiv şi fără niciun argument solid şi că preşedintele Klaus Iohannis nu era familiarizat pe atunci cu probleme legate de securitate naţională, de servicii speciale, fiind, deci, greu de crezut, că a fost o iniţiativă de-a sa, am luat în calcul, la vremea respectivă, două ipoteze. Prima viza o gafă de comunicare. A doua, o tatonare a terenului, făcută de cineva, prin intermediul preşedintelui, care se bucura, la vremea aceea, de o largă susţinere din partea populaţiei. Un cineva care părea să profite de faptul că dl Iohannis nu era familiarizat cu problemele ce ţin de CSAT şi securitate naţională.

Logica ducea cu gândul spre consilierul prezidenţial pe probleme de securitate naţională. Funcţie ocupată, la vremea respectivă, de George Scutaru. Ca o paranteză, întâmplător, un apropiat al unor apropiaţi ai fostului premier Victor Ponta – un politician cu mare apetenţă faţă de serviciile speciale –, şi anume, Teodor Meleşcanu, căruia, în perioada APR, îi fusese consilier de imagine, şi Călin Popescu Tăriceanu, pe care, în 2007, îl apăra de DNA şi SRI, acuzând aceste două instituţii că, la comanda lui Traian Băsescu, aveau ca obiectiv „demolarea” liderului liberal, şi cerând desfiinţarea lor, pe motiv că, aşa, „nu-şi mai au rostul ca instituţii ale statului”. Declaraţii pe care nu şi le-a retractat public, de atunci. Şi tot ca o paranteză, dl Scutaru este şi unul dintre iniţiatorii legii de înfiinţare a Academiei de Ştiinţe ale Securităţii Naţionale, conduse de Gabriel Oprea, coordonatorul de doctorat al actualului Procuror General interimar al României, Bogdan Licu.

3. O modificare de lege cu dedicaţie?

Şi acum această idee este adusă pe neaşteptate şi fără argument solid în prim-plan. De data aceasta, de către Parchetul General, şi nu ca dezbatere, ci direct ca proiect de lege.

Nu se ştie oficial cine va beneficia de această modificare a legii CSAT, pentru că, până acum, cel care vizează funcţia de Procuror General al României nu a făcut niciun pas în faţă. Se ştie doar că, după schimbarea, la finalul acestui an, a Guvernului şi, implicit, a miniştrilor membri ai Consiliului, Procurorul General – care îşi ia în primire un mandat de patru ani – va rămâne în CSAT. Asta, dacă legea va fi modificată.

Cine are, de fapt, interes ca Procurorul General al României să participe la şedinţele CSAT, să-I devină un pion? E greu de indicat nume.

Pot fi, însă, luate în calcul câteva ipoteze în privinţa interesului pe care cineva l-ar avea în acest context. Una ar fi controlul asupra unor informaţii de securitate naţională şi implicarea, indirectă, în jocuri cu miză foarte mare. O alta ar fi blocarea unor decizii – dat fiind că hotărârile în CSAT se iau doar prin consens, e suficient ca, într-o anumită problemă, să se opună un singur om, pentru a o bloca. Şi ar mai fi o ipoteză: îngenuncherea politică a Procurorului General – CSAT emite şi decizii politice, care sunt obligatorii, prin lege, pentru autorităţile sau instituţiile la care se referă, membrii Consiliului fiind, tot prin lege, răspunzători de respectarea acestor hotărâri adoptate.

 

Articol publicat şi în Puterea a Cincea.

Print Friendly, PDF & Email

Articol scris de

jurnalist TIMPOLIS