Ministerul Justiţiei vrea să reia procesul de informatizare a instanţelor, pe care să-l extindă până la punctul în care justiţiabilii să nu mai fie nevoiţi să vină efectiv în instanţă decât în anumite faze procesuale, în rest implementându-se un aşa-zis sistem al dosarului electronic. Rezerve există şi în privinţa acestui proiect, fiind luate în calcul demersurile mai vechi de informatizare întreprinse de către Ministerul Justiţiei, demersuri care nu s-au finalizat bine, pe unele segmente, nici pe plan local.

Mai puţini justiţiabili în instanţe, mai mulţi pe internet

Ministerul Justiţiei a anunţat la sfârşitul săptămânii trecute că îşi propune să înceapă în acest an un proiect de informatizare a instanţelor de judecată, astfel încât oamenii să aibă parte de un dosar electronic şi “să nu mai vină efectiv până la instanţe”, potrivit declaraţiilor făcute de către ministrul Robert Cazanciuc. Acesta a declarat că un astfel de proiect de informatizare ar duce la o descărcare a instanţelor, deoarece grefierii nu s-ar mai ocupa de anumite proceduri care le mănâncă mult timp, ci doar de administrarea unui dosar.

“Sper să putem demara anul acesta şi un proiect destul de amplu, la nivel naţional, de informatizare, în aşa fel încât oamenii să aibă parte de un dosar electronic şi atunci să nu mai vină efectiv până la instanţă, să nu mai încarce instanţele. Grefierii să se poată ocupa de ceea ce ţine mai degrabă de administrarea unui dosar decât de proceduri care le mănâncă foarte mult timp. Şi atunci, evident că trebuie să ne gândim şi la dimensiunea spaţiilor destinate Justiţiei”, a precizat Robert Cazanciuc.

Şi citarea s-ar putea informatiza

Intenţiile de informatizare sugerează şi schimbarea procedurii de citare. Anual, o instanţă precum Tribunalul Timiş cheltuie, potrivit bugetului publicat, peste 180.000 de lei pentru servicii poştale de citare, la care se adaugă câteva zeci de mii de lei pentru plicuri şi hârtie.

Tocmai de aceea se intenţionează schimbarea procedurii de citare. Se prevăd noi modalităţi de citare, prin e-mail, prin telefon, prin fax. Şi creşte responsabilitatea avocatului în ceea ce priveşte procedura de citare. Astfel, conform noilor prevederi, “instanţa va putea dispune ca încunoştinţarea părţilor să se facă şi telefonic, telegrafic, prin fax, poştă electronică sau prin orice alt mijloc de comunicare ce asigură, după caz, transmiterea textului actului supus comunicării ori înştiinţarea pentru prezentarea la termen, precum şi confirmarea primirii actului, respectiv a înştiinţării, dacă părţile au indicat instanţei datele corespunzătoare în acest scop”.

Şi tot prin noul Cod Civil, nu va mai fi obligatorie citarea în serie, după primirea primei citaţii. Noul act normativ specifică faptul că prin înmânarea citaţiei, sub semnătură de primire, personal sau prin reprezentant legal ori convenţional, pentru un termen de judecată, cel citat este prezumat că are în cunoştinţă şi termenele de judecată ulterioare aceluia pentru care i-a fost înmânată citaţia.

Proiect privit cu rezerve

Pe plan local, există opinii rezervate legate de intenţiile de informatizare a instanţelor, făcându-se legătura cu ce a însemnat până acum acest proces în instanţele din Timiş. Conform unor avocaţi, cea mai cunoscută aplicaţie electronică folosită zi de zi în Justiţie – este vorba despre programul de repartizare electronică aleatorie a dosarelor către judecători – nu ar fi nici pe departe atât de infailibilă pe cât susţinea Ministerul Justiţiei. “S-a demonstrat de-a lungul timpul că, dacă se doreşte, se pot altera şi funcţiile acestor programe. M-am lovit în practica curentă de asemenea cazuri, în care toate cele cinci procese pe care le aveam cu un reprezentant al Poliţiei Timiş au ajuns în mod miraculos la acelaşi complet. Probabilitatea ca programul de repartizare aleatorie a dosarului să fi nimerit de cinci ori la rând acelaşi complet este extrem de mică”, spune avocatul timişorean Carmen Obârşanu.

Judecător Cristi Danileţ: “Este nevoie de o soluţie de degrevare a instanţelor”

Potrivit judecătorului Cristi Danileţ, membru în C.S.M., este, totuşi, nevoie de acest proces de informatizare, atâta vreme cât instanţele sunt din ce în ce mai aglomerate, iar judecătorii sunt copleşiţi de volumul de muncă: “Problema supraîncărcării instanţelor se manifestă la nivel naţional de şapte – opt ani, dar fenomenul s-a agravat după începutul crizei economice, care a dus la o dublare a numărului de dosare pe civil. S-a crezut că problema se va rezolva odată cu alternativa medierii, dar lucrurile au rămas aproximativ la fel, iar Ministerul Justiţiei trebuie să găsească rapid o soluţie. Din cauza numărului foarte mare de dosare s-a ajuns să se dea termene de judecată peste un an sau chiar peste doi ani”.

Aglomerarea instanţelor s-a acutizat, după cum spune şi Cristi Danileţ, o dată cu criza, care a generat multe procese de insolvenţă şi zeci de mii de procese în care bugetarii se războiesc cu Statul pentru drepturi salariale restante, pentru prime şi sporuri acordate retroactiv. În cadrul unor procese-maraton, sute sau mii de bugetari s-au asociat pentru a se judeca cu Statul.

Conform unui studiu al Me­tro Media Transilvania, făcut la solicitarea Uniunii Naţionale a Jude­că­torilor din România, fiecare dosar de acest gen instrumentat la nivelul instanţelor costă, în medie, 135 de lei, la Tribunal, şi 177 de lei, la Curtea de Apel. Aceste costuri, multiplicate cu miile de justiţiabili din fiecare proces pentru recâştigarea unor drepturi salariale au dus şi la sume astronomice, care explică de ce se vorbeşte tot mai insistent despre cazul unor instanţe care nu mai pot sub nicio formă să se descurce cu bugetele repartizate, din care se achită doar salarii şi citaţii.

Sisteme cu rateuri

Cu toate acestea, şi noua soluţie de informatizare a instanţelor trebuie privită cu rezervele de rigoare. Deşi periodic Ministerul Justiţiei a lăudat aplicaţiile informatice, în special sistemul de repartizare aleatorie a dosarelor către judecători şi informatizarea instanţelor, anomalii au mai apărut în sistemul judiciar din vestul ţării, cu consecinţe mai mult sau mai puţin grave.

În urmă cu ceva timp era scos la iveală faptul că, de exemplu, timp de trei ani, din 2004 până în 2007, la Curtea de Apel Timişoara s-au dat hotărâri judecătoreşti privitoare la un dosar care nu exista. O confuzie realizată de grefier sau de sistemul de evidenţă electronică a dosarelor a făcut ca, la Curtea de Apel Timişoara, un dosar în care se tranşa un litigiu cu Administraţia Finanţelor Publice Lugoj să fie confundat cu un dosar care nu exista – 4336/COM/2004. Greşeala nu a fost sesizată nici de sistemul de monitorizare electronică a dosarelor, nici de grefieri.

Faptul că atât evidenţa electronică a dosarelor, cât şi sistemul de repartizare electronică aleatorie a cauzelor la magistraţi au mai dau rateuri a fost constatat de controalele periodice făcute la instanţele din Timiş de către Inspecţia Judiciară. La unul dintre aceste controale experţii C.S.M. constatau că sunt instanţe din Timiş la care “în peste 140 de dosare înregistrate s-a procedat la ştergerea primului termen de judecată alocat automat” sau că sistemul de repartizare aleatorie a cauzelor ECRIS, lăudat ca fiind foarte performant, a “alocat termene pentru zile în care nu erau planificate şedinţe de judecată” ori nu s-a putut descurca în situaţii în care se depăşea încărcătura maximă de dosare pe şedinţa de judecată.

Tot în Timiş au mai existat cazuri în care “dosare au fost reînregistrate sub acelaşi număr, după ştergerea din sistemul informatic. Modificările operate în sistemul informatic au fost necesare pentru remedierea unor erori produse la înregistrarea dosarelor, referitoare la stadiul procedurilor, termenele de soluţionare, natura cauzelor date în competenţa diferită a secţiilor şi a completelor specializate în interiorul unei secţii, limitele casării în rejudecare şi preschimbarea primului termen de judecată”, după cum se preciza în raportul de control.

Şi tot Inspecţia Judiciară constata, la instanţe din Timiş, că s-au făcut “intervenţii în sistemul informatic, care au fost determinate, în principal, de greşita calificare a obiectului cererilor de chemare în judecată, cu consecinţe asupra competenţei completelor specializate, înregistrarea unor cauze cu neobservarea competenţei judecătoriei, săvârşirea unor erori în utilizarea aplicaţiei ECRIS de către grefierul responsabil, prin tastarea greşită a operaţiunilor ce urmau a fi efectuate, repartizarea în sistem informatic a unor cauze urgente date în competenţă completelor de permanenţă, alocarea unor termene neutile raportat la urgenta procedurilor conform legii şi repartizarea unor cauze pentru termene configurate în vederea pronunţării hotărârilor în dosare soluţionate”.

De altfel, nu toate anomaliile sistemului au fost cuprinse în aceste rapoarte. Stenograma unei întâlniri între magistraţi timişeni cu reprezentanţi ai C.S.M. evidenţia faptul că acelaşi sistem de repartizare aleatorie a dosarelor poate da naştere unor situaţii aberante. “Un reprezentant al Tribunalului Timiş a criticat repartizarea aleatorie care nu asigură o repartizare echilibrată, iar un judecător de la aceeaşi instanţă a confirmat, susţinând ca i-au fost repartizate 68 de dosare în plus faţă de cele repartizate unui coleg de instanţă, în aceeaşi perioadă de timp”, se arăta în stenograma întâlnirii.