Procent foarte slab de reintegrare în familii a timişenilor cu handicap

Persoane cu dizabilitatiInstitutul pentru Politici Publice avertizeazp că în România majoritatea persoanelor cu handicap ajung să fie rezidente pe viaţă în centre rezidenţiale mari, foarte puţine fiind integrate în familii sau având posibilitatea de a trăi în locuinţe protejate. Situaţia este valabilă şi în Timiş, unde foarte puţine persoane cu dizabilităţi mai sunt reintegrate în familiile din care provin.

 

Rezidenţi pe viaţă în centre mari

Într-un studiu amplu, Institutul pentru Politici Publice a arătat că România ar fi trebuit să ofere standarde de via­ţă optime pentru persoanele cu handicap, categorii vul­nerabile, însă, din păcate, peste 17.000 de persoane adulte cu dizabilităţi con­tinuă să trăiască astăzi în centre rezi­denţiale mari, cu o îngrijire improprie unei dezvoltări independente. Rapor­torii I.P.P. aduc în sprijinul acestei afir­maţii o evaluare naţională care ara­tă că Statul Român preferă să fi­nan­ţeze un tip de asistenţă pasivă, prestată în centre rezidenţiale mari care ajung şi până la 350 de beneficiari, în loc să insiste asupra dezvoltării de servicii în comunitate – locuinţe pro­tejate, centre de zi sau asistenţă la do­miciliu. “Acest lucru se întâmplă în pofida ratificării în 2010 a Convenţiei O.N.U. privind Drep­turile Persoanelor cu Dizabilităţi prin care România şi-a asumat angajamen­tul de a asigura un trai independent în comunitate pentru persoanele cu dizabilităţi. În mai puţin de jumătate din judeţele ţării persoa­nele cu diza­bilităţi pot accesa servicii alternative la sistemul rezidenţial, de tip locuinţe protejate, în restul ţării singura soluţie pentru persoanele cu dizabilităţi fiind centrele rezidenţiale care pot ajunge să găzduiască chiar şi sute de persoane”, spune Loredana Ercuş, coordonator de programe al I.P.P.

Studiul I.P.P. arată că principala cauză de ieşire din sistemul rezidenţial este decesul (în 67% dintre cazuri). Rapoartele Centrului de Resurse Juri­dice arată că în lipsa accesului la jus­tiţie al persoanelor instituţionalizate, decesele acestora sunt puţin sau deloc investigate de organele judiciare com­petente, numărul acestora continuând să fie ridicat.

Deşi a fost adoptată din 2011 o lege cadru a asistenţei sociale care permite Statului să dezvolte servicii în comunitate capabile să încurajeze un tip de viaţă independent, inclusiv prin intermediul prestatorilor privaţi, la finalul anului 2012 numai în trei judeţe s-au încheiat contracte de prestare a serviciilor de către organizaţii specia­lizate. Timişul nu se numără printre cele trei judeţe, care sunt Alba, Arad şi Bihor.

Situaţia este considerată alar­man­tă în raport cu practicile din toate ţări­le europene în care s-a întâmplat o re­formă în acest domeniu, dar nu sur­prin­zătoare în condiţiile în care “orga­nizaţiilor neguvernamentale interesate să contracteze serviciile li se solicită o contribuţie chiar şi de 50% din costu­rile aferente”, susţin raportorii I.P.P.

Gândite pentru a întreţine actuala organizare de stat a serviciilor rezi­denţiale mari, standardele de cost din România nu încurajează dezvoltarea pieţei serviciilor alternative de îngrijire în comunitate. “Mai grav, pe durata ac­tualului exerciţiu financiar din fon­duri U.E., România a ratat oportuni­tatea de a finanţa proiecte în vederea dezvoltării de servicii alternative în comunitate, alocând peste 27,6 milioa­ne de euro pentru reabilitare, moder­nizare şi extindere a unor centre rezi­denţiale mari”, susţin reprezentanţii I.P.P.

În acest sens, este relevantă şi situaţia din Timiş, unde, în 2010, se publica în Monitorul Oficial o hotărâre de guvern vizând construcţia Cen­tru­lui de Recuperare şi Reabilitare Neu­ropsihiatrică de la Lugoj, de pe Calea Făgetului, cu specificaţia că “anexele legate de parametrii tehnico-econo­mici ai lucrării sunt clasificate şi se comunică numai instituţiilor intere­sate”. Nefiind vorba despre un obiectiv militar sau care să fie considerat de interes strategic, scăpa logicii normale motivul pentru care rigipsul şi termo­panele ar fi trebuit clasificate.

Tocmai pentru că I.P.P. pune la îndoială justeţea modului în care Statul a cheltuit banii pentru centrele desti­nate persoanelor cu dizabilităţi, a soli­citat instituţiilor responsabile (Minis­terului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, Ministerului Dezvoltării Regionale şi Ad­ministraţiei Publice, Autorităţii de Management pentru Programul Operaţional Regional şi Ministerului Fon­durilor Europene) să canalizeze fon­durile structurale din următorul exer­ciţiu financiar al U.E. 2014 – 2020 către dezvoltarea de servicii în comu­nitate închizând gradual centrele rezi­den­ţia­le. “De altfel, dizabilitatea şi imple­mentarea Convenţiei O.N.U. pen­tru Drepturile Persoanelor cu Diza­bilităţi reprezintă condiţionalităţi ge­nerale ex-ante pentru ca statele mem­bre să aibă acces la banii europeni în viitorul exerciţiu financiar, un aspect capital care ar trebui să ghideze toate politicile viitoare ale Statului Român în această direcţie”, susţin reprezentanţii I.P.P.

În Timiş sunt persoane cu dizabilităţi intelectuale care nu au acces la locuinţe protejate

Sigla Fundatia Pentru VoiConform I.P.P., în 21 de judeţe persoanele cu dizabilităţi intelectuale nu au acces la locuinţe protejate. Prin­tre acestea se numără judeţele Pra­hova, unde există numărul cel mai ma­re de beneficiari în centre mari, Ba­căul, Timişul, Argeşul, Sibiul, Tulcea şi Maramureşul. În Timiş, numărul de beneficiari cu deficienţe intelectuale din centre rezidenţiale a crescut cu aproape 70, de la 530 la 600.

“Pe fondul creşterii numărului de persoane care au nevoie de îngrijire şi, respectiv, a disponibilităţii fonduri­lor structurale destinate extinderii şi modernizării centrelor rezidenţiale, reprezentanţii Direcţiilor Generale de Protecţie Copilului şi Asistenţă Socială au putut creşte şi numărul centrelor mari de îngrijire a persoanelor cu diz­abilităţi. Problema este că, folosind ast­fel de strategii de acţiune şi «reformă» a sistemului de îngrijire a persoanelor cu dizabilităţi, nu vom reuşi să atin­gem obiectivele asumate atât la nivel naţional, cât şi internaţional, prin Con­­venţia O.N.U. şi, în final, vom rata mi­za reformei”, se precizează în raportul I.P.P.

În aceste condiţii, susţin rapor­torii I.P.P., atât pentru următorul man­dat al Consiliilor Judeţene, cât şi pen­tru următoarea programare finan­cia­ră a U.E. 2014 – 2020, centrele de ca­pacitate mare, care încă funcţionează, trebuie să stea în atenţia tuturor au­torităţilor competente, pentru a fi închise.

Pe lista centrelor mari, care tre­buie închise, în opinia raportorilor I.P.P., figurează şi Centrul de Recupe­rare şi Reabilitare Neuropsihiatrică Găvojdia, cu o capacitate admisă de 320 de persoane, precum şi Centrul de Îngrijire şi Asistenţă Ciacova, cu o capacitate admisă de 110 persoane.

Ca “bulină albă”, Timişul este menţionat în acelaşi raport ca unul dintre puţinele judeţe care au o Strate­gie Judeţeană de Asistenţă Socială dis­ponibilă pe site-ul Consiliului Judeţean, care înglobează inclusiv acest an, Timişul regăsindu-se printre şi mai puţinele judeţe în care această strate­gie are şi menţiuni legate de preve­ni­rea instituţionalizării prin dezvoltarea unor servicii alternative. Cu toate acestea, Timişul figurează ca unul dintre judeţele cu cel mai mare număr de persoane cu dizabilităţi intelectua­le îngrijite în centre de capacitate mare, fiind pe locul 5 pe ţară, după Mureş, Prahova, Suceava şi Bistriţa. Doar în perioada 2009 – 2011, aici au intrat peste 330 de persoane noi în sistemul rezidenţial de îngrijire.

Se apreciază că serviciile oferite de instituţiile publice persoanelor cu dizabilităţi intelectuale pot fi com­pletate de către asociaţiile sau alte structuri private care au dezvoltat asemenea servicii de recuperare şi incluziune socială. “Din păcate, numărul acestora este încă redus la nivelul ţării, în unele judeţe fiind mai bine dezvoltate decât în altele, însă o dată cu adoptarea şi încurajarea, în legea asistenţei sociale, a prevederii de externalizare a serviciilor sociale către terţi, apreciem că şi oferta de servicii private va fi pe măsura cere­rii existente din partea Direcţiilor Ge­nerale de Asistenţă Socială şi Pro­tecţia Copilului”, se arată în studiul I.P.P. În acest sens, Timişul este nominalizat în raport cu o singură asociaţie privată care acordă servicii persoanelor cu dizabilităţi intelec­tuale, Fundaţia “Pentru Voi”.

Statisticile demonstrează şi în Timiş valabilitatea teoriei legate de slaba reintegrare în familie a persoa­nelor cu dizabilităţi. Ponderea în me­die a integrărilor sau reintegrărilor în familie din totalul ieşirilor din sistem este de doar 6%. În 2011, de pildă, au existat doar şapte persoane care au pă­răsit sistemul de îngrijire reziden­ţial pentru a se reintegra în familie. În acelaşi an, 67 de persoane cu diz­abilităţi au părăsit acelaşi sistem de îngrijire rezidenţial prin deces.

Angajaţi care părăsesc sistemul din cauza salarizării

Posibilitatea ca actuala strategie de menţinere a unor centre reziden­ţiale mari să fie înlocuită de una care pune accentul pe centre de zi şi locuin­ţe protejate este limitată şi de proble­mele legate de criza de personal. “S-a plecat în ultimii ani, şi încă se pleacă din sistem, din cauza salarizării. În fiecare lună avem cazuri de angajaţi care renunţă, din cauză că nu mai fac faţă cheltuielilor cu salariile pe care le primesc, care, sunt, poate, cele mai mizere din întregul sistem bugetar. S-a dovedit că doar cine are muşchi să-şi arate, prin greve generale şi ieşiri în stradă, poate primi salarii mai mari. Ce ar trebui să facem noi? Să ieşim în stradă cu copiii şi persoanele cu dizabilităţi pentru a fi ascultaţi?”, se întreabă liderul sindicatului Pro Asistenţă Socială Timiş, Adrian Marcu.

Print Friendly, PDF & Email

Articol scris de

Jurnalist Timpolis, bogdan.piticariu@timpolis.ro