Printre lista deţinuţilor celebri care ar putea fi beneficiarii măsurilor noului Cod Penal se regăseşte şi o celebritate locală – primul condamnat pentru terorism din România, un lugojean rămas cunoscut cu apelativul “teroristul-butelie” sau “teroristul în şlapi”. O cerere în acest sens a fost înaintată Curţii de Apel Timişoara şi urmează a fi analizată în perioada următoare.

Primul condamnat pentru terorism din România s-a săturat de închisoare

Primul condamnat pentru acte de terorism din România, lugojeanul Lesch Ioan Florin, care a fost condamnat, ca urma­re a deciziei Curţii de Apel Timi­şoara, la 12 ani de închisoare, în noiembrie 2007, speră să scape de penitenciar mai repede, ca ur­mare a intrării în vigoare a noului Cod Penal. Comisia spe­cial constituită din Penitencia­rul Arad a trimis din oficiu o se­sizare, în acest sens Curţii de Apel Timişoara, care e instanţa care l-a condamnat definitiv. Sesizarea pentru Lesch este, de altfel, singura de acest fel primi­tă până acum de Curtea de Apel Timişoara şi urmează să fie so­luţionată săptamâna viitoare.

“În acest caz, comisia din Penitenciarul Arad – care tre­buie, din rutină, să analizeze toate situaţiile –, a trimis o sesi­zare din oficiu la Curtea de Apel Timişoara, pentru care se va pronunţa lunea viitoare”, spune magistratul Cristian Pup, pur­tă­tor de cuvânt al Curţii de Apel Timişoara.

Lesch Ioan Florin a fost con­damnat de Curtea de Apel Ti­mi­­­­şoara la 12 ani de închisoare pentru acte de terorism, ten­tativă de omor şi conducerea fără permis a unui autoturism pe drumurile publice. El şi-a susţinut tot timpul nevinovăţia, dar sentinţa magistraţilor timi­şoreni a rămas neschimbată şi după ce Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a judecat cauza.

Pe 26 iunie 2006, lugojeanul a fost prins de ofiţeri ai Servi­ciu­lui Român de Informaţii şi de procurori ai Direcţiei de Inves­tigare a Infracţiunilor de Crimi­nalitate Organizată şi Terorism Timişoara, la ieşirea din Buziaş, în timp ce se îndrepta spre Ti­mişoara cu o maşină-capcană. În locul banchetei din spate e­rau amplasate două butelii de aragaz încărcate şi conectate la un dispozitiv exploziv con­fecţionat artizanal. Înainte de a fi prins, Lesch fusese monito­rizat de S.R.I. mai bine de un an. Potrivit martorilor sub acoperi­re, acesta îşi anunţase “cama­razii de luptă” să urmărească data de 26 iunie 2006, deoarece “va fi o zi foarte fierbinte”. Lesch a declarat ulterior că singura sa vină era că a condus respectiva maşină fără permis, pentru că dispozitivul din maşina sa, des­pre care procurorii cred că ur­ma să fie detonat la Timişoara, nu funcţiona.

În martie 2008 lugojeanul a formulat o cerere de întreru­pere a pedepsei, cerere retrasă ulterior. 

Zeci de cereri de eliberare la instanţele din Timişoara

Aproximativ 400 de deţi­nuţi ar putea beneficia de le­gea mai favorabilă, odată cu intrarea în vigoare a noilor Coduri, după ce comisiile mix­te au analizat aproape 31.000 de dosare ale persoanelor private de libertate a anunţat Administraţia Naţională a Pe­nitenciarelor. La instanţele din Timişoara au fost depuse în total 80 de cereri de eliberare de către persoanele private de libertate de la penitenciarul din oraş, ca urmare a punerii în aplicare a noilor Coduri.

La Judecătoria Timişoara, de exemplu, au fost depuse 55 de cereri de eliberare, din ca­re nouă au fost deja soluţio­nate, un singur deţinut fiind eliberat de această instanţă. La Tribunalul Timiş au fost depuse 24 de sesizări, din care 14 au fost soluţionate, şapte persoane fiind eliberate.

Conform unor surse din mediul sindical care reprezin­tă lucrătorii din penitenciare, nu prin “eliberări de con­junc­tură” sau amnistieri se va re­zolva problema lipsei de spaţii de detenţie şi de personal şi că există precedente – celebrele graţieri de dinainte de 1989, precum şi graţierile de după Revoluţie, ultima având loc în 2001, în toate cazurile în maxi­mum două – trei luni peste trei sferturi din deţinuţii eliberaţi cu ocazia graţierii fiind deja înapoi în penitenciar.

“Este adevărat că există o rată de recidivă destul de ma­re. Este nevoie, în acest sens, de un set integrat de măsuri pentru deţinuţii eliberaţi, nu doar schimbarea cadrului juri­dic. Unii se întreabă de ce nu creşte nivelul de educaţie al deţinuţilor în penitenciar, a­vând pretenţia ca în peniten­ciar să se reuşească să se rea­lizeze ce nu se poate obţine în sistemul şcolar. Se uită faptul că există puţin personal, ra­portat la numărul de deţinuţi, şi se doreşte obţinerea de re­zultate europene, cu mijloace tipic româneşti”, ne-a declarat Adrian Neagoe, vicepre­şe­dinte al Sindicatului Naţional al Lucrătorilor din Peniten­ciare.â