Complexul comercial şi clădirea de birouri anunţate a fi realizate în zona Abatorului, cu respectarea şi conservarea elementelor de patrimoniu arhitectonic industrial, se numără printre investiţiile despre care, deşi se vorbeşte de ani buni, nu s+au concretizat. Primăria speră încă să se materializeze planurile legate de amenajarea zonei şi a aprobat prelungirea Planului Urbanistic Zonal.

Un plan aprobat acum 10 ani

Primăria Timişoara a propus zilele trecute, pentru aprobare, în plen, prelungirea valabilităţii Planului Urbanistic Zonal „Zona Abator”. Acesta a fost iniţial adoptat printr-o Hotărâre de Consiliu Local în 2006, fără să se mai concretizeze.

În varianta prelungită, până în anul 2019, se menţin condiţiile de construire aprobate iniţial, respectiv reconversia fostului Abator într-un complex comercial cu suprafaţa construită de aproximativ 25.000 mp şi edificarea unui complex de birouri, hotel şi locuinţe în partea de vest pentru care se instituie interdicţie temporară de construire până la elaborarea unei documentaţii de urbanism şi în conformitate cu avizul Consiliului Judeţean Timiş.

Terenul  luat în calcul are 48.468 de metri pătraţi, iar autorizaţia de construire va putea fi eliberată doar după ce terenurile afectate de drumuri vor deveni domeniu public.

„Cred că de mai mult de cinci ani se discută despre acel complex comercial. La un moment dat, s-au dat şi amenzi pentru igienizarea zonei, după care s-au făcut o serie de lucrări care se impuneau în zonă. Rămâne de văzut ce va fi mai departe”, spune consilierul local PNL Simion Moşiu.

Clădirea putea fi cumpărată de Ministerul Culturii

Abatorul Orăşenesc, de pe bulevardul Eroilor de la Tisa nr. 24, a fost construit între anii 1904 şi 1905, după planurile arhitectului Székely László. La acea vreme, autorităţile locale i-au încredinţat celui care a fost primul arhitect-şef al Timişoarei proiectarea unui abator modern, acesta fiind urmat de peste 20 de alte clădiri reprezentative pentru Timişoara. Abatorul şi-a încetat activitatea în 1989, iar din 1992 a fost lăsat în paragină.

Astăzi figurează pe Lista Monumentelor Istorice şi este considerat una dintre clădirile urbane reprezentative din oraş.

Situaţia din prezent, când o bună parte din acest ansamblu arhitectonic a fost degradată, până în punctul în care nu se ştie ce se mai poate salva, putea fi evitată prin exercitarea de către autorităţi a dreptului de preemţiune, adică dreptul de a fi preferat unor persoane fizice sau juridice la vânzarea unui sediu de instituţie sau a unei clădiri de patrimoniu.

Statul putea să cumpere clădirea pentru care exista intenţia transformării în centru comercial. În februarie 2001, firma care era proprietară atunci, Plaza Center, depusese spre avizare la Ministerul Culturii documentaţia cu privire la construcţia unui mall, Timişoara Plaza Center, pe respectiva locaţie. Intenţiile iniţiale ale investitorului fuseseră de a demola cea mai mare parte a monumentului istoric, dar Ministerul Culturii şi-a dat acordul în privinţa avizării unui plan care presupunea demolarea parţială.

Proprietarul de atunci, Plaza Center, a renunţat însă la proiectul de construire a mall-ului, a anunţat Ministerul Culturii şi Cultelor că nu mai are bani şi că vrea să vândă imobilul, Statul fiind primul căruia îi făcea aceasta ofertă, în virtutea dreptului de preemţiune. Nici în 2003, nici în 2006, când a fost anunţat faptul că Plaza Center vrea să vândă Abatorul, Statul nu a avut bani. “Ministerul Culturii şi Cultelor nu a dispus şi nu dispune de fondurile necesare achiziţionării imobilului, drept pentru care a declinat acest drept în ambele rânduri, atenţionând atât proprietarul, cât şi Primăria cu privire la responsabilităţile ce revin prin lege”, ne comunicau oficialii ministeriali.