Preşedintele ALTAR 1989, Virgil Hosu: „Tânăra generaţie trebuie să ştie că cei care au plecat în 89 dintre noi şi-au dat viaţa pentru libertatea lor”

Revolutionari ALTARRevoluţia Română s-a născut, acum 25 de ani, din disperare şi din nevoia românilor de a trăi în libertate. A fost confiscată, apoi, de reprezentanţii unui sistem perfid, care au căutat cu obstinaţie şi aviditate să acapareze întreaga putere. Preşedintele ALTAR, Virgil Hosu, consideră că, indiferent de cât de târziu va veni, adevărul despre acele zile va aduce cu sine atât cuvenita reparaţie morală, cât şi o raportare corectă la noi înşine şi la istorie.

 

Rememorarea istoriei

A participat la Revoluţia din Decembrie 1989 şi a fost închis, între 16 şi 20 decembrie 1989, în Penitenciarul Timişoara, pentru a ispăşi, alături de alte persoane, în majoritatea lor tineri, păcatul de a fi aspirat la o viaţă trăită în libertate. A văzut cum i-au fost bătuţi cu bestialitate colegii şi a fost, la rândul său, bătut. Şi apoi anchetat de către personal despre care spune că a fost detaşat la Timişoara, în zilele Revoluţiei, de la Bucureşti ori din alte colţuri ale ţării. Iar acum, după 25 de ani, preşedintele Asociaţiei Luptătorilor din Timişoara Arestaţi la Revoluţie (ALTAR), Virgil Hosu, mărturiseşte că una dintre cele mai puternice şi arzătoare dorinţe pe care le nutreşte este aceea de a vedea România încadrată pe calea democraţiei, iar generaţiile tinere să se bucure pentru libertatea care le-a fost atunci dăruită prin moartea atâtor oameni, mai cu seamă tineri. „Toţi cei care am pornit atunci lupta eram tineri. Când am ieşit în stradă, nu ne gândeam la consecinţe, ci numai la dorinţa noastră de a fi liberi”, spune Virgil Hosu. Precizând că acum, când priveşte în urmă, este bucuros şi trist deopotrivă: „Bucuros, pentru că ştiu că atunci ne-am regăsit libertatea. Trist, pentru că sacrificiilor umane enorme de atunci clasa politică le-a răspuns cu reversul, provocând o imensă durere. Au făcut ce nu ne onorează după 25 de ani de la Revoluţie. România e departe de ce ne-am imaginat noi atunci, atât în ce priveşte calea democraţiei, cât şi din punct de vedere economic”.

Virgil Hosu mai spune că ar fi fost de datoria clasei politice să îi ofere României un destin demn de un stat european. Şi aceasta pentru ca sacrificiile celor peste 3.400 de persoane, în majoritatea lor tineri, care au fost răniţi prin împuşcare în întreaga ţară, şi umilinţele îndurate în închisori de cei peste 2.000 de oameni arestaţi la nivel naţional în zilele Revoluţiei să nu fi fost zadarnice. „Am luptat pentru ca România să fie acolo unde îi este locul. Când am ajuns în închisoare, nu credeam că o să mai fim liberi vreodată. Am fost bătuţi şi anchetaţi. (…) În 18 decembrie, chiar de ziua mea, s-a nimerit aşa, am fost anchetat de un procuror şi mi s-a întocmit dosar. (…) Am avut colegi care au fost bătuţi şi mai rău decât noi, în becurile Miliţiei, şi care au fost apoi aduşi la Penitenciar şi aruncaţi în celule, ca nişte vite, plini de sânge, nemâncaţi de mai multe zile şi mirosind îngrozitor. Despre unii dintre ei nu am crezut că or să supravieţuiască, în aşa hal au fost bătuţi. Cel mai probabil, judecând după felul cum ştiau să lovească, de către personal detaşat din trupele de grăniceri ale MAI. Unii colegi de celulă fost transferaţi apoi la spitale din străinătate, din Belgia şi din Italia, la tratament”, spune preşedintele ALTAR Virgil Hosu. Acesta povesteşte şi că, după aceea, cei închişi şi bătuţi în Penitenciarul Timişoara nu şi-au întâlnit, din măcar din întâmplare, pe stradă, anchetatorii, pentru că, mai spune el, aceştia fuseseră doar transferaţi aici, din ordinul Securităţii, fiind aduşi din toată ţara.

Revoluţia confiscată

Virgil Hosu„Cred că Revoluţia a fost confiscată de Securitate”, opinează Virgil Hosu, adăugând că felul în care au evoluat ulterior lucrurile a dovedit că s-a urmărit doar înlocuirea vechilor structuri ale puterii cu persoane provenite din eşalonul secund al acesteia, adică oameni care nu şi-au dorit o Românie liberă şi democratică, ci edificarea a ceea ce aceştia au socotit a fi un comunism cu faţă umană.

România a primit atunci întreg sprijinul comunităţii europene. În timpul Revoluţiei, toate ţările occidentale ne-au deschis uşile. Dar au văzut curând că noua putere şi reprezentanţii structurilor de forţe nu doresc o Românie democratică”, afirmă Virgil Hosu, precizând că girul comunităţii europene nu a existat pentru evenimentele care s-au succedat în România în chiar primele luni ale anului 1990. Şi care au culminat cu episodul din iunie 1990, când nou instalata putere a declanşat represalii dure împotriva reprezentanţilor societăţii civile. În context, Virgil Hosu apreciază că reprezentanţii puterii nici măcar nu au dorit să existe în România o societate civilă bine închegată, pentru că nu aveau niciun interes în acest sens: „Noi am fost şi am rămas în toţi aceşti ani alături de forţele democratice din România”.

„Oricât de târziu ar veni adevărul despre Revoluţie, e nevoie de el”

Preşedintele ALTAR mai spune că nevoia de a cunoaşte adevărul despre Revoluţie este cel mai acut imperativ. Şi aceasta pentru că, „oricât de târziu ar veni acest adevăr, e nevoie de el: o dată pentru a fi corecţi cu noi înşine şi apoi din raţiuni ce ţin de reparaţia morală. Cei care se fac vinovaţi trebuie să răspundă. Au fost angajaţi ai sistemului, ei trebuie să răspundă pentru faptele săvârşite”.

Virgil Hosu opinează că, în caz contrar, sistemul diabolic îşi va perpetua practicile şi va căuta să ascundă pe mai departe adevărul şi frământările noastre.

Nevoia de a cunoaşte şi datoria de a nu uita

Preşedintele ALTAR adaugă că, în anumite ministere mai sunt şi acum oameni care aparţin vechiului regim.

Copiii nu ştiu, nu învaţă în şcoli istoria recentă. Sunt doar trei – patru rânduri în manualele de istorie despre această perioadă. Iar Ministerul Educaţiei şi Cercetării face prea puţin, chiar deloc, pentru asta. Am organizat noi concursuri de istorie şi am participat la ore deschise în licee. Copiilor nu li se vorbeşte în şcoală despre rolul Revoluţiei în schimbarea de regim, despre sacrificiile umane care au permis schimbarea acestui regim totalitar. Am cerut chiar, printr-un memoriu adresat fostului ministru al Educaţiei, fostul consilier prezidenţial Daniel Funeriu, introducerea în curriculum măcar a unei lecţii pe an în care copiii să înveţe despre Revoluţie. Pentru că generaţiile foarte tinere, care nu au prins Revoluţia, nu ştiu. Nu am primit niciun răspuns la acel memoriu…”, mai spune preşedintele ALTAR.

Acesta este şi motivul pentru care, adaugă el, în fiecare an, asociaţia din care face parte a marcat Revoluţia inclusiv prin organizarea unor concursuri de istorie pentru copii, la nivel local şi judeţean, şi a unor expoziţii tematice. „Tânăra generaţie trebuie să ştie că aceia care au plecat atunci dintre noi şi-au dat viaţa pentru libertatea lor”, conchide Virgil Hosu. Potrivit opiniilor sale, victoria Revoluţiei Române a fost obţinută cu multe sacrificii umane, „nu în subteranele unor comploturi sau lovituri de palat, ci în stradă, de către cetăţenii Timişoarei”. De aceea, „conspiraţia tăcerii şi a minciunii care a sugrumat istoria adevărată a ultimelor decenii şi nu numai are temeiuri mult mai adânci decât teama de pedeapsă a celor care au comis crime şi abuzuri sau au profitat de ele”.

În ce priveşte nevoia celor care au preluat puterea de a nu dezvălui adevărul, preşedintele ALTAR apreciază că aceasta derivă din resorturi adânci, care nu au legătură doar cu interesele materiale sau de grup ale celor care au furat sau care au beneficiat de jaful avuţiei naţionale: „Sunt resorturi mult mai adânci, care vin din psihologia universală, din mentalul colectiv. (…) În acest sens, restituirea adevărului istoric va fi o reparaţie adusă demnităţii naţionale reprezentate de o majoritate tăcută, care trăieşte onest, cu conştiinţa respectului de sine”.

Print Friendly, PDF & Email