Foto: Guvernul României

Premierul Ludovic Orban a participat azi, la Timișoara, la ceremonia de depunere a unei coroane de flori la Monumentul Eroilor Revoluției Române din Decembrie 1989 și la ședința festivă organizată de Primărie pentru a marca împlinirea a 30 de ani de la Revoluția Română din Decembrie 1989.

Premierul Ludovic Orban a declarat, la Timişoara, în cadrul şedinţei festive a revoluţionarilor timişoreni, că tot timpul a păstrat în sufletul său spiritul adevăratei Revoluţii şi că, pentru el, Revoluţia din Decembrie 1989 a însemnat libertate, demnitate, respect faţă de oameni şi şansa oferită fiecăruia de a-şi putea manifesta personalitatea şi de a-şi dezvolta propriile proiecte, transmite Agerpres.

Primul-ministru spune că pe data de 21 decembrie 1989 a fost la mitingul din Piaţa Palatului din Bucureşti, unde a identificat trei ipostaze extreme în care s-a aflat mulţimea: cea de umilinţă la care era supusă, cea de spaimă şi faza eliberării: ”A strigat prima dată un om singur «Jos cu Ceauşescu», după care, în cea de-a doua repriză, am fost şi eu, când 100 de oameni au strigat «Jos cu Ceauşescu», apoi mii de oameni au început să strige «Jos Ceauşescu». Am participat la primele confruntări, pentru că după ce am început să strigăm, ne-am adunat mai mulţi spre Piaţa Romană, Universităţii, toate pieţele au fost ocupate de trupe din armată, care au primit muniţie de război şi care ostentativ şi-au pus încărcătoarele cu muniţia de război. Pe Magheru, trupele speciale”.

Ludovic Orban a menționat că doreşte să vorbească liber, nu să citească un text scris de consilieri, deoarece sunt lucruri pe care nu le-a spus timp de 30 de ani.

El a explicat că a avut această pornire specială pentru că, braşovean fiind, i-au rămas vii amintirile Revoltei muncitoreşti de la Braşov din 1987 şi a considerat că poate în acel moment nu a făcut tot ceea ce trebuia şi că trebuie făcut mult mai mult.

Ludovic Orban a punctat mai multe momente din perioada ulterioară şi a vorbit despre „lupii îmbrăcaţi în oi” din timpul Pieţei Universităţii, din 1990, sau din 1996, când l-a surprins că după ce a câştigat alegerile Convenţia Democratică din România a ajuns premier Victor Ciorbea, „un om care a fost preşedinte de sindicat şi a primit patrimoniul UGSR alături de sindicat cu semnătura de la Ion Iliescu”.

„Tot timpul am păstrat în sufletul meu ceea ce cred că a existat şi în sufletul vostru: spiritul adevăratei Revoluţii. Pentru mine Revoluţia nu a însemnat o simplă schimbare de program la televizor şi de meniu, ci mult mai mult, libertate, demnitate, respectul faţă de oameni, şansa fiecăruia dintre noi de a putea să ne manifestăm personalitatea, de a putea pune pe picioare propriile proiecte, afaceri. Am păstrat în toată această perioadă spiritul acesta. La un moment dat, m-am şi gândit că este aproape o minune că am reuşit să ajung prim-ministru, când m-am uitat la pleiada de premieri care au fost până acum. Au mai fost şi accidente, recunosc. Să ştiţi că nu a fost uşor deloc”, spune premierul Ludovic Orban.

Referindu-se la Punctul 8 al Proclamaţiei de la Timişoara care, dacă ar fi devenit lege, ar fi putut oferi României alte şanse, Ludovic Orban spune că, din păcate, „în timp ce noi în 22-24 decembrie (eram în stradă – n.r.), unii erau preocupaţi de ocuparea CC al PCR şi, când au ajuns acolo, cei care nu trebuia, au apărut gloanţele, teroriştii. Mie nu mi-a trecut niciodată prin cap să mă duc la Televiziune. De unde le-a trecut prin cap acelora să meargă la televiziunea publică şi să ne povestească ei cum se trage de peste tot, cum se pregăteşte o contra-revoluţie? Dumnezeu îi ştie şi-i va pedepsi. Din păcate, primii care mor sunt cei mai curajoşi şi lipsesc deznodământul Revoluţiei de prezenţa lor.”

Liderul liberal i-a îndemnat pe cei prezenţi să se gândească la ceea ce şi-ar fi dorit de la viaţă acei eroi şi să facem noi ceea ce credem că ar fi dorit martirii să facă: „Chiar nu fac parte dintre cei care îşi imaginează că puterea politică este sursă de privilegii, de huzur, de fală şi de putere pe care să o foloseşti împotriva semenilor tăi. Puterea trebuie să fie cu totul altceva. Înseamnă responsabilitate, o povară – dacă eşti sensibil, dacă ai bun simţ şi ai cei şapte ani de acasă, ştii că trebuie să porţi o povară.”