Un audit recent care a vizat modul în care Primăria Timişoara a dobândit, în urma unui schimb de terenuri, aşa-numitul Acvariu, din Piaţa Operei, arată că terenurile date la schimb de Primărie au fost subevaluate, iar Acvariul, supraevaluat, ceea ce ar fi dus la un prejudiciu de 3,7 milioane de lei.

O tranzacţie de care se tot vorbeşte de doi ani

Modalitatea prin care Municipalitatea timişoreană a obţinut “Acvariul” din Piaţa Operei continuă să fie obiectul unor controale şi evaluări post-factum. Conform unui raport de audit publicat recent, bunurile care au făcut obiectul schimbului au fost evaluate în defavoarea Primăriei, mai precis, terenurile date la schimb ar fi fost subevaluate, iar imobilul dobândit a fost supraevaluat. “S-a constatat nerespectarea normelor legale în vigoare, cu privire la vânzarea unor bunuri imobiliare subevaluate, precum şi nerespectarea normelor legale în vigoare cu privire la achiziţionarea unor bunuri imobiliare la preţuri supraevaluate, fapt ce a condus la prejudicierea bugetului UATM Timişoara cu suma de 3,767 milioane de lei”, se menţionează în acest raport de audit.

În acelaşi document se specific că s-a constatat nerespectarea prevederilor legale referitoare la modul de achiziționare a subpasajului din Piața Operei, fiind prejudiciat bugetul local cu diferența dintre prețul cu care Primăria Timișoara a achiziționat subpasajul în anul 2013, față de prețul cu care l-a vândut în anul 2008, în condițiile în care negocierile purtate au pornit de la Raportul de evaluare al subpasajului și de la Raportul de evaluare al terenurilor întocmite în anul 2012, ambele rapoarte fiind întocmite de către aceeași firmă care a realizat Raportul de evaluare și în anul 2006.

Lipsa unor informaţii clare

Pentru că încă de la momentul parafării de către Primăria Timişoara a schimbului de terenuri care a dus la demolarea construcţiei “Acvariului” au apărut dubii legate de justeţea acestei tranzacţii, au existat solicitări din partea unor consilieri locali, menite să lămurească, pe baza opiniei unor experţi, dacă schimbul a fost sau nu unul corect pentru Municipalitate.  Respectivii consilieri spun că de doi ani aşteaptă un răspuns de la Asociaţia Naţională a Evaluatorilor Autorizaţi şi că au impresia că nu se doreşte să se clarifice situaţia.

Pe de altă parte, încă din momentul în care Primăria anunţa schimbul de terenuri realizat pentru “Acvariu” şi amenajarea în zonă a unui pasaj rutier subteran, unii aleşi locali au spus că pentru acest proiect, pentru care Primăria a făcut deja un schimb de terenuri, nu exista un studiu de fezabilitate preliminar care să ateste că realizarea proiectului este posibilă. Mai mulţi consilieri s-au arătat nemulţumiţi de faptul că nu le-a fost prezentat niciun studiu de fezabilitate care să argumenteze posibilitatea şi dezirabilitatea construirii acestui pasaj.

Astfel, se estimează că Municipalitatea ar putea avea mari surprize în momentul în care ar realiza, post-factum, documentaţia premergătoare construirii pasajului. Mai precis, ar putea să constate că acel pasaj este imposibil de realizat sau că presupune nişte costuri pe care bugetul local nu şi le permite.

“Nu spun că acel pasaj rutier nu este realizabil. Orice e realizabil, însă trebuie ţinut cont de efortul şi resursele implicate. Ideea e să se închidă în prima fază Inelul 1 de circulaţie, şi atunci se va remarca cu siguranţă o fluidizare a traficului în municipiu. În plus, legat de acel pasaj care să treacă pe sub Piaţa Operei, trebuie văzut în ce măsură ar afecta stabilitatea clădirilor istorice din zonă. Cred că este nevoie de un studiu documentat, înainte de începerea oricăror demersuri”, este de părere consilierul local PNL (fost PDL) Simion Moşiu.

Specialişti care au contribuit la realizarea pasajului pietonal din Piaţa Operei, în anii 1978 – 1979, spun şi ei că realizarea unui pasaj pentru autoturisme în zonă s-ar putea lovi de probleme extrem de mari. Potrivit acestora, în anii ’70, când a început realizarea acelui pasaj, costurile au fost atât de mari, încât investiţia nu a putut fi aprobată doar local, fiind nevoie de o decizie a Consiliului de miniştri.