Curtea de Conturi a publicat o contabilizare a sesizărilor penale făcute în urma controalelor. Potrivit documentului, şi în Timiş sunt dosare referitoare la posibile fraude de ordinul sutelor de mii de euro, pentru care s-au făcut sesizări la Parchet încă de acum 11 ani.
Inventarul dosarelor „veterane”
O bună parte din sesizările făcute de Curtea de Conturi la Parchete, în urma posibilelor fraude penale descoperite în timpul auditului la instituţii publice, nu mai ajung în instanţă, primind soluţii de neîncepere a urmăririi penale. Apoi, din cele ajunse în instanţe, o parte sunt invalidate, Curtea de Conturi având o mulţime de procese pierdute în contradictoriu cu instituţii publice, inclusiv în Timiş, mai ales pe segmentul sporurilor salariale, unde şi acum planează o stare de incertitudine şi se dau soluţii diferite pe dosare similare.
Totuşi, sunt de natură să ridice semne de întrebare cazuri care vizează posibile nereguli de amploare la instituţii publice din Timiş şi care, conform Curţii de Conturi, stau pe la Parchete, fără nicio soluţie, unele chiar de peste zece ani. Curtea de Conturi a dat publicităţii un document de sinteză privitor la sesizările penale la care nu a mai primit niciun răspuns de la procurori, iar Timişul are câteva cazuri unde, din cauza termenului extrem de lung în care nu s-a soluţionat dosarul, este posibil să fi intervenit prescripţia.
În lista sesizărilor transmise Ministerului Public pentru efectuarea urmăririi penale în cazurile în care prejudiciul estimat depăşeşte 500.000 de euro, pe lângă cazurile cu Primăria Timişoara şi banii publici daţi pentru fotbal sau cu delapidările de la Direcţia Apelor Banat, ajunse la DNA Timişoara, sunt şi cazuri mult mai vechi.
Astfel, se înscrie în listă un caz de abuz în serviciu, la Primăria Lugoj, vizând contractarea de lucrări de modernizare, extindere şi întreţinere a sistemului de iluminat public, în care sesizarea s-a făcut în 2013 şi prejudiciul estimat ar fi de peste 3,3 milioane de lei.
Cel mai spectaculos caz ca vechime este însă unul generat de Camera de Conturi Timiş, în urma unui raport de control intermediar la Primăria Peciu Nou, din anul… 2006. Aici sesizarea vizează un posibil caz de abuz în serviciu contra intereselor publice cu un prejudiciu estimat la peste 8,4 milioane de lei, pentru care, până în momentul de faţă, conform estimărilor Curţii de Conturi nu s-a dat nicio soluţie, dosarul fiind, teoretic, încă, în lucru, la DNA Timişoara.
Timişul are posibile cazuri penale cu vechime şi în lista sesizărilor transmise Ministerului Public de către Curtea de Conturi pentru efectuarea urmăririi penale în cazurile în care prejudiciul estimat nu depăşeşte suma de 500.000 de euro, nesoluţionate până în prezent.
O plângere vizând Primăria Dumbrăviţa cu un posibil caz de abuz în serviciu contra intereselor publice cu un prejudiciu estimat la mai mult de 800.000 de lei aşteaptă din 2013 o soluţie.
Din 2012 e o plângere penală vizând Primăria Remetea Mare, la care se reclamă „neaducerea la îndeplinire a măsurilor de stabilire a întinderii şi recuperării prejudiciului”, cu un prejudiciu estimat la peste 325.000 de lei.
În acelaşi an s-a făcut o plângere către Parchetul de pe lângă Judecătoria Timişoara, vizând Societatea Naţională de Îmbunătăţiri Funciare SA – Sucursala Banat, unde este vorba despre celebrul caz al sporurilor şi se reclamă „neaducerea la îndeplinire a măsurilor dispuse prin Decizia 16/2010, respectiv nu s-a stabilit întinderea prejudiciului creat prin acordarea sporurilor pentru exercitarea unei funcţii suplimentare fără documente justificative.”
În urma controalelor din acelaşi an mai există plângeri nelămurite vizând comunele Peciu Nou şi Tormac, unde prejudiciul reclamat depăşeşte 1,6 milioane de lei.
Pe listă se mai regăseşte şi Primăria Tormac, cu un caz vizând „angajarea de cheltuieli peste limita de credite bugetare” – cu un prejudiciu estimat de 1.149.607 lei.
Din 2007 datează o plângere făcută de Curtea de Conturi în cazul Primăriei Biled, vizând nereguli privind modul de atribuire şi executare a contractelor de achiziţii publice, dar şi o plângere privitoare la Spitalul Judeţean Timişoara unde se reclamă abuz în serviciu contra intereselor publice, plângerea fiind, spune Curtea de Conturi, în lucru la Parchetul de pe lângă Judecătoria Timişoara.
Recordul de vechime din aceeaşi listă este înregistrat în Timiş de o plângere penală făcută la DNA în cazul Universităţii de Vest Timişoara, unde s-a reclamat un abuz în serviciu cu un prejudiciu estimat la apropae 550.000 de lei în anul… 2005, şi, teoretic, de 11 ani cazul este în lucru.
Este evident că în unele din aceste cazuri foarte vechi e posibil să fi intervenit deja prescripţia, după cum e la fel de posibil ca sesizările să fie infirmate în urma muncii de cercetare penală. Însă chiar dacă un sfert din aceste cazuri s-ar confirma, demersul soluţionării lor ar fi unul salutar, raportat la prejudiciile vehiculate, fiind vorba de sute de mii de euro din bani publici.
Posibile sincope de comunicare
Reprezentanţii DNA spun că, teoretic, nu există limite de timp pentru soluţionarea unui dosar de către procuror, dar că eventualele cazuri de tergiversare sau rămânere în nelucrare sunt sesizate la Inspecţia Judiciară a Consiliului Superior al Magistraturii, şi verificate periodic.
„Sunt cazuri, mai ales în cazul unor infracţiuni economice, în care este nevoie de expertize extinse şi rapoarte contabile, a căror întocmire poate dura destul de mult. Sigur că toţi îşi doresc o soluţionare cât mai rapidă a dosarului, atât suspectul, cât şi celelalte părţi implicate. Nu întotdeauna însă soluţionarea ţine strict de procuror, pentru că intervin alţi factori externi care pot întârzia procedurile”, spune procurorul Livia Săplăcan, purtător de cuvânt al DNA.
Referitor la situaţia Curţii de Conturi, reprezentanţii DNA mai spun că situaţia trebuie analizată de la caz la caz şi este posibil să fie vorba de sincope de comunicare. Astfel, este posibil ca în unele cazuri, cel puţin, respectivele dosare să fie soluţionate, dar să nu fi fost notificaţi reprezentanţii Curţii de Conturi.
Puţine date publice
Fiind vorba despre sesizări penale, deci date care nu sunt, de regulă, făcute publice, informaţiile cu privire la dosarele de acest gen, aflate în stadiu incipient al cercetării penale, ajung destul de greu la opinia publică.
În plus, TIMPOLIS atrăgea atenţia în acest an că rapoartele, dar şi comunicatele pe care le fac publice multe instituţii din domeniul judiciar par să se semene tot mai mult cu nişte poveşti. Sunt prezentate o serie de aspecte fără niciun fel de element concret – nume, date, numere de dosar. Este un aspect care poate fi remarcat şi la Inspecţia Judiciară, din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, care în rapoarte recente a decis să exacerbeze confidenţialitatea şi, după ce de mult timp nu mai sunt publicate nici măcar iniţiale judecătorilor sau ale procurorilor găsiţi vinovaţi de diverse nereguli, acum nu mai sunt publicate nici numele instanţelor de judecată sau ale unităţilor de parchet la care sunt descoperite respectivele nereguli.
Dacă în anii precedenţi era posibil ca presa să prezinte situaţia unui dosar care stătea cu anii pe rolul unor instanţe, acum acest lucru nu mai este posibil. În rapoarte recent publicate pe site-ul Inspecţiei Judiciare, cum este, de pildă, „Raportul de control vizând dosare mai vechi de 10 ani” sau „Raportul de control privind verificarea măsurilor luate de procurori şi conducerile parchetelor în vederea soluţionării dosarelor mai vechi de doi ani de la data sesizării”, chestiuni care ar interesa orice contribuabil şi justiţiabil, apar formulări de genul “dosarul nr. …/2005, având o vechime în sistemul judiciar de peste 21 de ani şi 8 luni, a fost înregistrat în sistem la data de 19.10.1993, pe rolul Judecătoriei T., sub nr. …/1993, iar la data de 17 iunie 1998, după administrarea unui probatoriu complex, s-a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Tribunalului C”. Deci, lipsind elementele concrete de identificare, un fel de poveşti nemuritoare…
Or, este greu de înţeles de ce ar trebui protejată identitatea unui parchet unde există dosare în lucru de peste un deceniu sau a unei instanţe pe rolul căreia un dosar a stat poate zeci de ani.
Ultimele comentarii