Timişoara, ca toate marile oraşe, a rămas cu destul sechele de pe perioada industrializării forţate, la normă, din anii de construcţie a socialismului, ca şi din perioada privatizărilor şi dezafectărilor făcute după ureche din anii postdecembrişti fără reguli şi oprelişti. Aşa se face că acum Primăria Timişoara este interesată de realizarea unui studiu care să arate destul de clar cât de otrăvit a fost solul Timişoarei de diversele tipuri de poluare industrială, acumulate de-a lungul anilor.

Un studiu relevant

Pentru următoarea şedinţă de plen, Primăria Timişoara doreşte să aprobe colaborarea cu Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Ecologie Industrială Ecoind Bucureşti în cadrul Proiectului „Studiu privind nivelul de poluare a solurilor în principalele oraşe din România”. Aceasta colaborare va presupune faptul că municipalitatea timişoreană va beneficia de rezultatele obţinute în cadrul proiectului, prin transferul cu titlu gratuit a rezultatelor cercetărilor ştiinţifice obţinute, respectiv un studiu de sinteză care va include informaţii privind calitatea solurilor urbane în municipiul Timişoara, considerate relevante pentru demersurile, planurile, strategiile şi programele de dezvoltare urbană ale oraşului.

În acest sens, Direcţia de Mediu din cadrul Primăriei Timişoara a transmis Ecoind acordul de  principiu în vederea colaborării şi prelevării de probe de  sol de pe domeniul  public  al municipiului, în vederea realizării de determinări analitice de laborator ale probelor şi relevarea stării poluării urbane în Timişoara.

Rămâne de văzut ce surprize va releva respectivul raport. Într-un studiu pe această temă al Direcţieiu de Mediu se preciza faptul că „degradarea progresivă a calităţi mediului natural şi antropic, la nivel mondial, continental, naţional, regional se constată şi la nivel local sub forme specifice de manifestare a poluării existente.” Valorile obţinute pentru principalele elemente: cupru, mangan, cadmiu, plumb, fier la probele de sol recoltate din diferite zone ale Timişoarei, şi din zonele învecinate, au arătat depăşiri ocazionale sau permanente ale parametrilor normali. „Sursa principală de poluare cu plumb o constituie traficul rutier, depozitarea de deşeuri, situaţia putând deveni periculoasă în cazul în care aceste terenuri sunt utilizate pentru culturi de zarzavat sau prin consum al ceaiurilor din plante, flori ori frunze recoltate din vegetaţia proximală”, se preciza în studiul Primăriei.  

Timişoara rămâne zonă de risc în ceea ce priveşte poluarea industrială de amploare din cauza platformelor industriale din oraş. În acest sens, Primăria a promis că va achiziţiona şi instala echipamente care să asigure o mult mai bună monitorizare a fenomenului poluării industriale.

Senatorul ALDE Petru Ehegartner preciza că va sprijini demersul Municipalităţii, şi susţinea că în momentul de faţă reglementările legislative cu privire la protecţia mediului în România, deşi sunt complexe, sunt pe alocuri ineficiente.

Parlamentarul timişean vorbea despre legislaţia extrem de stufoasă din domeniu (mai mult de zece ordonanţe, 50 de regulamente, 270 de ordine, 180 de hotărâri, 20 de ordonanţe de urgenţă, 20 de decizii şi 50 de directive) care face extrem de complicată tranşarea în instanţă a problemelor de mediu: “În acest context, consider ca foarte importantă intenţia Primăriei şi Consiliului Local de a face măsurători exacte, incontestabile”, preciza senatorul timişorean.

Zone-problemă

Zone generatoare de probleme, care ar fi putut cauza dezastre ecologice fără intervenţii prompte ale autorităţilor, au fost şi platformele industriale ale fostului Combinat Solventul, unde au continuat activităţile neautorizate de dezafectare, în pofida restricţiilor impuse de către autorităţi. De altfel, pe amplasamentul Solventul, unde există încă în rezervoare subterane cantităţi mari de reziduuri de solvenţi, în urmă cu câţiva ani, mai precis în momentul privatizării, un întreprinzător avusese ideea construirii unui viitor ansamblu rezidenţial, deşi, fără o ecologizare riguroasă şi de durată, impactul acelui mediu pentru sănătatea viitorilor locatari ai respectivului ansamblu imobiliar, rămas, din fericire, pe hârtie, ar fi fost unul grav. „Din fericire, în ultima perioadă nu am mai avut sesizări sau plângeri legate de dezafectările de la Solventul. Situaţia este complicată în zonă, s-au făcut dosare penale pentru ilegalităţile din trecut, şi intervenţia autorităţilor au descurajat eventualele operaţiuni care încălcau legislaţia de mediu”, spune Mariana Lorinczi, şeful Gărzii de Mediu Timiş.