O parte din explicaţiile pentru modul în care arată astăzi Timişoara pot avea legătură şi cu faptul că, teoretic, oraşul se dezvoltă după Planul Urbanistic General din 2002. Acest document pe care se bazează deciziile majore legate de urbanism ar fi trebuit actualizat, conform legii, cel puţin la un interval de zece ani. Pentru că noul Plan Urbanistic General nu este gata, s-a găsit o soluţie tipic românească: vechiul P.U.G. din 2002 a fost prelungit până în 2017. Dacă va rămâne valabil până atunci, Timişoara va reuşi “performanţa” de a-şi baza dezvoltarea pe un document vechi de 15 ani.

În lipsa unui plan nou, rămâne valabil cel de acum 12 ani

Cu toate că legea instituie obligativitatea actualizării Planului Urbanistic General la intervale de cel mult zece ani, în Timişoara documentul fundamental pe care ar trebui să se bazeze dezvoltarea oraşului are o vechime de 12 ani şi, din câte se pare, Primăria s-a “ataşat” de el. Altfel nu se explică de ce la ultima şedinţă de plen a Consiliului Local, a fost aprobată o hotărâre de Consiliu Local care prevede că se aprobă prelungirea termenului de valabilitate a acestui document până în 24 aprilie 2017. “Noul” document este în lucru de aproape patru ani, iar vechiul plan ar fi trebuit să expire în 2007, după vechea lege care prevedea un termen de valabilitate de doar cinci ani. Prelungirea a fost aprobată fără nicio discuţie în plen, în condiţiile în care reprezentanţii Primăriei Timişoara anunţau, în octombrie 2010, că a fost semnat contractul pentru întocmirea noului Plan Urbanistic General al oraşului, contractul atribuit având o valoare foarte mare pentru o documentaţie, şi anume 450.000 de euro.

Până la urmă, însă, în lipsa definitivării şi aprobării noului plan, a rămas valabil cel vechi, după ce, în 2012, s-a cerut şi aprobat o nouă prelungire a valabilităţii, până la intrarea în vigoare a noului plan, dar nu mai mult de 24 aprilie 2014 – termen care expiră peste câteva săptămâni. Aşa că, în disperare de cauză, pentru a nu rămâne Timişoara fără Plan Urbanistic General, s-a votat prelungirea vechiului document până în 2017.

„Noul Plan Urbanistic General se află în etapa a treia – aceea de elaborare a propunerilor de plan şi avizarea acestora de către ministerele de resort. Primele două etape au fost acelea de studii de fundamentare şi masterplan. Procedura se va finaliza după avizarea de către ministerele de resort, în etapa a patra, cu varianta finală a documentaţiei completată cu observaţiile, cerinţele, condiţiile menţionate în avize. Trebuie să înţelegem că o astfel de documentaţie propune strategii clare referitoare la principalele caracteristici ale dezvoltării urbane, reglementări care să conducă la creşterea confortului urban şi a calităţii vieţii în Timişoara, deci e o operaţiune de durată, care necesită o analiză de detaliu şi parcurgerea tuturor paşilor legali”, spune viceprimarul Dan Diaconu.

Fost arhitect şef: “Utilizarea unui Plan Urbanistic General vechi poate duce la probleme foarte grave pentru oraş”

Andrei Condoroş, preşe­din­tele Asociaţiei Peisagiştilor din România, filiala Teritorială Vest, precizează că nu este legal să se prelungească, prin demersuri succesive, un document atât de vechi, care avea o valabilitate de cel mult zece ani. “Oricum, acea strategie din 2002 nu era deloc strălucită. Or, să o continuăm să o aplicăm, prin prelungiri succesive, este o lipsă de respect. Trebuia acţionat pentru ca Timişoara să aibă un plan urbanistic general care să corespundă nevoilor actuale ale oraşului”, declară Andrei Condoroş. Care mai spune că aceste prelungiri denotă nepăsare şi arată că nu se înţelege importanţa unui astfel de document.

Nici fostul arhitect-şef al oraşului, Radu Radoslav, nu consideră că e normal ca vechiul P.U.G. să fie prelungit până acum şi să existe intenţia raportării la el până în anul 2017. “În mod normal, vechiul plan trebuia realizat în anul 2007. S-a schimbat legea, dar chiar şi aşa, în 2012 Timişoara trebuia să aibă un nou Plan Urbanistic General aplicabil. Acesta trebuia aprobat şi finalizat de către fosta administraţie. Utilizarea unui Plan Urbanistic General din anul 2002 poate duce la probleme foarte grave pentru oraş”, precizează arhitectul timişorean.

Îngroparea liniei de cale ferată, un obiectiv S.F.

Pe parcursul anului trecut, Primăria Timişoara a organizat dezbateri legate de Planul Urbanistic General şi, din păcate, raportat la importanţa acestui document şi la implicaţiile sale, numărul celor adunaţi la dezbateri a fost mai mult decât modest. Aceasta, deşi Municipalitatea pare decisă să aducă ajustări importante în ceea ce priveşte structura municipiului, incluzând proiectul de îngropare a liniei ferate în noul Plan Urbanistic General. În opinia specialiştilor care au lucrat la acest document, trecerea în subteran a liniei ferate ar fi extrem de importantă pentru dezvoltarea Timişoarei, în următorii ani. Reprezentanţii Direcţiei de Urbanism au precizat că acest proiect ar fi realizabil chiar în termen de trei – patru ani, dar au recunoscut că Timişoara nu poate suporta din bugetul local o asemenea investiţie, fiind vorba de un proiect major de infrastructură pentru care trebuie atrase fonduri europene sau de la Guvern. 

Unii specialişti în urbanism spun că îngroparea liniei ferate este o idee care nu se poate implementa înainte de 2020 – 2025. Iar dacă se decide că se va realiza acest proiect, este nevoie ca toate proiectele de investiţii derulate până atunci să se subordoneze, să pregătească acest proiect major.

Or, deja, Primăria are o problemă, pentru că a anunţat că face o prioritate din modernizarea unor pasaje rutiere de trecere cu calea ferată sau realizarea unora noi, dacă e să se nominalizeze celebrele investiţii anunţate legate de pasajele Jiul, Solventul şi Popa Şapcă, pentru care Primăria s-a grăbit să achiziţioneze serviciile de realizare a documentaţiei aferente. În varianta trecerii în subteran a căii ferate, s-ar putea constata că o parte din aceste investiţii, extrem de costisitoare, ar putea fi inutile.

Planul Urbanistic General al Timişoarei, în forma nouă, vorbeşte, de exemplu, despre “dezvoltarea integrativă a municipiului, cu evitarea pustiirii teritoriului periurban de populaţie”, de poziţionarea oraşului “ca centru teritorial, prin întărirea funcţiunilor şi atractivităţii sale” şi de “asigurarea unei creşteri mai sănătoase prin atragere de populaţie calificată într-un ritm sustenabil, care nu pune în primejdie calitatea vieţii în municipiu”. Totodată, în document se mai susţine că e nevoie de dezvoltarea infrastructurii urbane şi instituţionale, având în vedere teritoriul regional internaţional, pentru poziţionarea stabilă faţă de oraşele competitoare din regiune (Belgrad, Novi Sad, Szeged, Arad), precum şi de identificarea, protejarea şi exploatarea în folosul comunităţii şi spiritul protecţiei mediului înconjurător a arealelor cu bio­diversitate.

Totuşi, documentul pare să fie obiectiv în ceea ce priveşte minusurile municipiului, menţionând că Timişoara se confruntă cu lipsa unor facilităţi-cheie atât pentru municipiu, cât şi pentru zona metropolitană.

Se mai specifică faptul că nu există la ora actuală săli de concerte cu capacităţi suficiente, Teatrul Naţional nu are un sediu competitiv, oraşul şi zona metropolitană nu dispun de săli de conferinţă cu capacitate mare, iar capacitatea de transport intermodal este subdezvoltată, în ciuda unor premise pozitive reprezentate de reţeaua de linie ferată şi de canalul Bega.

Despre viziunea urbanistică din ultimii ani, autorii documentului nu au o părere foarte bună, dimpotrivă, remarcând concesiile foarte multe făcute în materie de urbanism de către Primăria Timişoara.“La nivelul întregului teritoriu administrativ se constată practicarea la scară largă a urbanismului derogatoriu. Dacă în prima fază au fost realizate o serie de planuri urbanistice zonale cu caracter director, în perioada de dezvoltare a pieţei imobiliare au fost avizate o serie de PUZ-uri pe suprafeţe variabile, doar minimal corelate, care au dat naştere la interferenţe funcţionale şi morfologice întâmplătoare. Zonele cele mai active din acest punct de vedere au fost în direcţia Căii Torontalului atât în zona de ieşire din Timişoara pe teritoriul intravilan cât şi în zona teritoriului administrativ între calea ferată”, spun autorii planului.

Mai mult, în document se precizează că prea multe documentaţii de urbanism au fost folosite în mod abuziv şi, în urma acestui fapt, zonele noi dezvoltate în ultimii zece ani suferă cel mai mult de lipsa confortului urban şi a calităţii vieţii, în ciuda nivelului ridicat al investiţiilor financiare şi mai ales de încredere a noilor locatari în retragerea într-o zonă bună.