România a primit cel de-al treilea raport negativ consecutiv pe Justiţie, de la preluarea puterii de către U.S.L. O catastrofă previzibilă, aş spune. Previzibilă pentru oricine a fost atent la ceea ce s-a întâmplat, în ultimul timp, pe scena politică de la Bucureşti. Această concluzie a C.E. – tehnică, fără culoare politică –, prinsă în Raportul privind progresele înregistrate de România în cadrul MCV, pune în lumină, încă o dată, scopul câtorva oameni care au gândit această alianţă politică numită U.S.L.: încălecarea Justiţiei şi încercarea disperată de a-şi feri de anchete şi de răspundere penală protejaţii cu carnet de partid.

Problemele care îngrijorează C.E. sunt, de altfel,  arhicunoscute: rezistenţa la nivel politic şi administrativ privind măsurile anticorupţie, criticile directe ale politicienilor pe marginea unor sentinţe, nerespectarea deciziilor instanţelor de către Parlament, tentativa Legislativului de a submina eficacitatea cadrului legislativ al A.N.I. şi încercarea de a aduce, cu mare viteză şi într-un mod total netransparent, modificări la Codul Penal  – amendamente prin care majoritatea parlamentară a încercat să-şi legifereze o superimunitate şi să dezincrimineze conflictele de interese. De altfel, aceste derapaje din Parlament, făcute în “marţea neagră a democraţiei româneşti”, i-au adus Legislativului de la Bucureşti titlul de “Persoana anului 2013” la categoria Crimă Organizată şi Corupţie, o distincţie acordată de Organized Crime and Corruption Reporting Project – un consorţiu format din 19 centre de investigaţie comerciale şi non-profit şi sute de jurnalişti din Europa până în Asia Centrală. Un “premiu” câştigat pentru încercările Legislativului de la Bucureşti de a se ascunde de lege chiar prin intermediul legii: „Parlamentul român a ridicat corupţia la un nou nivel în Europa, legalizând-o”.

Au fost aplaudate, în schimb, în acelaşi raport – şi iarăşi previzibil – A.N.I., D.N.A., Curtea Supremă, D.I.I.C.O.T. şi Curtea Constituţională – C.C.R. având, nu o dată, ultimul cuvând de spus în restabilirea statului de drept. Anul acesta, însă, am putea pierde şi colacul acesta de salvare. În Constituţia gândită şi votată de U.S.L., fără consultarea societăţii civile – pentru votarea căreia Puterea vrea să ceară votul românilor în luna mai – controlul de constituţionalitate asupra hotărârilor Parlamentului va fi eliminat. Adică, orice inepţie gândită şi votată de majoritatea parlamentară va deveni literă de lege. Pentru că nu va mai exista nicio stavilă în faţa unor iniţiative legislative neconstituţionale. Iar de aici începe pericolul.

Cu o astfel de stare de fapt, ne rămâne speranţa că va fi menţinută monitorizarea MCV. (Despre care Tudor Chiuariu – vorbind, cu siguranţă şi în numele altor voci din P.N.L. – declara că orice an care trece fără ridicarea MCV este un eşec şi menţine România într-o stare de inferioritate în U.E. Şi pe care  Adrian Năstase – şi el în asentimentul, probabil, al multor voci din P.S.D. –, îl numea “plan diabolic” şi “un mecanism umilitor pentru România”.) Monitorizarea trebuie menţinută. Pentru că, iată, persistă boli vechi, de care chiar cei afectaţi refuză să se trateze. Pentru că o miză importantă a actualei Puteri este chiar protejarea marilor corupţi, cu gir oficial. Pentru că suntem în pragul unei modificări constituţionale care ameninţă să genereze abuzuri foarte mari, cu efecte pe termen lung.