Un Parlament cu o reprezentare covârşitoare a actualei Puteri, dominat de Guvern, afectat de corupţie, de migraţie politică, de absenteism la vot sunt probleme ale parlamentarilor români semnalate, la finalul primului an de mandat, într-un raport întocmit de Institutul pentru Politici Publice. Timişul apare menţionat ca având o opoziţie discretă şi destul de letargică, dar cu o rată a prezenţei la dezbateri şi la exercitarea votului final relativ ridicată, mai cu seamă când vine vorba despre reprezentanţii Puterii.

Prezenţi, dar totuşi, cam absenţi

Parlamentarii din Timiş nu se nu­mără printre cei mai harnici iniţiatori de proiecte legislative. Şi nici printre cei mai vocali membri ai Legislativului. Acestea sunt concluziile ce se desprind din cel mai recent raport al Institutului pentru Politici Publice, realizat, la fi­nalul primului an de mandat al legisla­turii 2012 – 2016, de Raluca Popovici şi de Adrian Moraru.

Pe lista celor mai harnici iniţiatori de proiecte legislative nu se regăseşte numele vreunui parlamentar de Timiş. Nici pe lista care reflectă situaţia luări­lor de cuvânt în plen sau a declara­ţii­lor politice făcute de la tribuna Par­la­mentului numele senatorilor şi al depu­taţilor de Timiş nu este menţionat la loc de frunte.

În privinţa absenteismului la vot, raportul plasează Timişul pe o poziţie de mijloc. În ceea ce priveşte procentul de participare al parlamentarilor de Timiş la voturile finale din Camera De­putaţilor, se înregistrează o prezenţă de 86%. Şi aceasta faţă de cel mai bun procent, de 92%, înregistrat de deputa­ţii din Sălaj, şi de cel mai slab procent, de 60%, înregistrat de deputaţii din Har­ghita. Prezenţa la şedinţe a senatorilor de Timiş situează judeţul mai sus de jumătatea clasamentului, cu un procent de 62% participare, faţă de 87%, cât au înregistrat parlamentarii de Tulcea, şi 7%, cât au înregistrat cei de Călăraşi.

Cel mai activ deputat – Gheorghe Ciobanu, cel mai puţin activ – Alin Popoviciu

Tot potrivit raportului I.P.P., pro­centul maxim de participare la votul nominal final în Camera Deputaţilor în intervalul monitorizat, adică 19 de­cembrie 2012 – 31 decembrie 2013, a fost înregistrat de deputatul P.S.D. Gheor­ghe Ciobanu, care a votat de 812 ori în cadrul celor 813 procese de vot final exercitate în Cameră în primul an de mandat. Acesta este urmat în clasa­ment de deputatul P.S.D. Dorel Co­vaci, cu o prezenţă de 98%, şi de depu­tatul U.N.P.R. Ion Răducanu, cu o pre­zenţă la votul final de 97%.

Clasamentul I.P.P. referitor la pre­zenţa deputaţilor de Timiş la şedinţele de plen la care s-a exercitat vot final în cazul legilor adoptate îi menţionează apoi, în ordine, pe: deputatul din partea Grupului Minorităţilor Naţionale Sla­vomir Gvozdenovici, cu 96%, deputa­tul P.N.L. Horia Cristian, cu 90%, de­putatul P.S.D. Sorin Grindeanu, cu 90%, deputatul P.S.D. Sorin Stragea, cu 88%, deputatul U.D.M.R Molnar Zsolt, cu 87%, deputatul din partea Grupului Minorităţilor Naţionale Ovi­diu Ganţ, cu 86%, deputatul P.P.-D.D. Adrian Diaconu, cu 85%, deputatul P.S.D. Petru Andea, cu 81%, deputatul din partea Grupului Minorităţilor Na­ţio­nale Niculae Mircovici, cu 78%, de­putatul P.D.L. Cornel Sămărtinean, cu 76%, deputatul P.S.D. Cătălin Tiuch, cu 73%, şi deputatul P.D.L. Alin Popoviciu, cu o prezenţă de 66%. Maria Grapini, ministru-deputat

din partea P.C., a fost prezentă în sală la exercitarea votului final în doar 12% din cazuri. Reprezentanţii I.P.P. susţin, însă, că, în cazul  membrilor Guvernu­lui, nu este prevăzută obliga­tivitatea ca, pe perioada exercitării mandatului, să fie prezenţi în sală la şedinţele de plen.

Cel mai activ senator – Ilie Sârbu, cel mai puţin activ – Vasile Blaga

În ceea ce priveşte prezenţa se­natorilor la exercitarea votului final în cazul unor proiecte de lege, raportul I.P.P. relevă, pentru acest interval, un procent de participare la exercitarea voturilor finale de 90%, în cazul sena­torului P.S.D. Ilie Sârbu, 82%, în cazul senatorului P.S.D. Matei Suciu, şi 76%, în cazul senatorului P.P.-D.D. Ioan Iovescu. Aceştia sunt urmaţi în clasa­mentul întocmit de I.P.P. de senatorul P.N.L. Ben-Oni Ardelean, cu 67%, senatorul P.N.L. Petru Ehegartner, cu un procent de participare la votul final de 53%, şi de senatorul P.D.L. Vasile Blaga, cu un procent de 6%. De altfel, într-un clasament care se referă la prezenţa la votul final a liderilor de grupuri parlamentare din Senat, sena­torul Ilie Sârbu înregistrează cea mai bună prezenţă – 90%, în creştere faţă de prezenţa din aceeaşi perioadă a mandatului trecut, când a fost de 57%.

Un Parlament numeros, dar fragil şi dominat de Guvern

Un Parlament supradimensionat, dar care se dovedeşte vulnerabil şi ne­putincios în faţa tendinţelor dominatoa­re ale Executivului. Aceasta este im­presia generală pe care o lasă Legisla­tivul, în urma analizei I.P.P.

Astfel, de două ori mai multe iniţia­tive legislative au fost iniţiate în 2013 de Guvern decât de Parlament. Iar rata de trecere a iniţiativelor venite din partea Executivului a fost de 62%, fapt care plasează actualul Legislativ, cu doar 3% proiecte iniţiate de parlamentari care au fost aprobate, într-o poziţie flagrantă de subordonare în faţa Executivului. De aici derivă, probabil, şi procentul mare care reflectă prezenţa reprezentanţilor P.S.D. la exercitarea voturilor finale din cele două Camere.

Dintr-un total de 1.500 de iniţiative legislative noi (688, înregistrate la Ca­mera Deputaţilor şi 893, la Senat), 64% au fost iniţiate de Guvern şi doar 36% de parlamentari. Iar listei iniţiativelor legislative noi li se  adăugă, spre dezba­te­re, şi cele 200 de proiecte de lege care au rămas „moştenire” de la reprezen­tanţii fostului mandat legislativ.

Printre cauzele pe care I.P.P. le-a menţionat drept posibile motive pentru numărul scăzut al iniţiativelor legislative propuse de parlamentari care au reuşit să treacă se numără calitatea slabă a pro­iectelor şi a expunerilor de motive me­nite să pledeze pentru utilitatea iniţia­tivelor legislative depuse de senatori şi deputaţi, dar şi favorizarea incompe­tenţei şi descreşterea alarmantă a nive­lului pregătirii profesionale a candi­daţilor susţinuţi de partide în alegeri.

Potrivit autorilor raportului, au fost analizate, la fel ca şi în anii precedenţi, pe lângă ponderea iniţiativelor legis­lative venite din partea parlamentarilor şi din partea Guvernului, şi calitatea proiectelor de acte normative propuse de parlamentari, date asupra fenome­nului absenteismului şi asupra fenome­nului migraţiei politice, dar şi informaţii referitoare la practica adoptării tacite a unor proiecte legislative.

Raportul mai relevă nu doar capa­ci­­ta­tea precară şi lipsa de interes a Par­lamentului de a exercita un control asu­pra activităţii Executivului, ci şi faptul că s-a produs, în timp, o decredibilizare a Parlamentului, din pricina nume­roaselor situaţii în care parlamentarii, unii dintre aceştia situaţi în poziţii-cheie, au fost cercetaţi, reţinuţi, condamnaţi pentru implicarea lor în cazuri de corupţie.

Un alt aspect asupra căruia insistă raportul I.P.P. este lipsa de transparenţă în dezbaterea şi adoptarea legilor, mai cu seamă în Camera Deputaţilor. Un exemplu este dat de dezbaterile din seara de 9 decembrie 2013, din Comisia Juridică a Camerei Deputaţilor, atunci când, în şedinţă paralelă, desfăşurată în mod secret, au fost decise modificări semnificative la proiectul legii privind amnistia şi graţierea şi au introdus mo­dificări semnificative ale prevederilor din unele articole ale Codului Penal.

Adoptarea tacită, migraţia politică şi absenteismul, practici perpetuate

Adoptarea tacită a proiectelor de lege a continuat să fie o practică uti­lizată la scară largă de către parla­men­tari. Doar anul trecut, 43 de acte nor­mative au trecut de prima Cameră sesizată, fără niciun fel de dezbate­re, fiind adoptate în mod tacit. În acest prim an, Camera Deputaţilor a făcut uz în 35 de cazuri de aprobarea tacită (adică în aproa­pe 4% din tota­lul de proiecte aflate în dezbatere), în vreme ce la Senat au trecut prin aprobare tacită opt proiecte de lege.

Fenomenul migraţiei politice a continuat să reprezinte o problemă, astfel că, în decursul primului an al mandatului 2012 – 2016, 36 de depu­taţi şi 16 senatori (adică un total de 9% dintre parlamentari) au schimbat cel puţin o dată grupul parlamentar din care făceau parte.

Din momentul validării mandate­lor, în 19 decembrie 2012, grupul P.S.D. din Camera Deputaţilor a crescut de la 160 la 171 de persoane, grupul deputaţilor P.N.L. a rămas constant, numărând 100 de membri, în vreme ce grupul deputaţilor P.D.L. a scăzut, de la 56 la 47 de membri. Cea mai dramatică scădere a înre­gistrat-o grupul parlamentar al P.P.-D.D., care aproape că şi-a înjumătă­ţit numărul de membri, ajungând de la 47 de persoane la momentul vali­dării mandatului, la 24 de persoane la finalul lui 2013.

În cazul grupurilor parlamenta­re din Senat, de la 64 de mandate validate s-a ajuns la 75. Numărul senatorilor P.N.L. a rămas constant, în vreme ce grupul senatorilor P.D.L. a pierdut un singur membru.