Se spune că unul dintre dezavantajele majore ale Timişoarei, mai ales pe timpul verii, este faptul că sunt puţine locuri în care se poate evada în natură. Şag, Albina, Pădurea Verde şi lista se cam termină. Nu mulţi sunt timişorenii care au mai pus în ultimii ani piciorul printr-o oază de verdeaţă, situată relativ aproape de municipiu şi care apare în toate ghidurile turistice ca una dintre marile atracţii ale zonei: Parcul Dendrologic Bazoş.  Deşi ar fi putut fi exploatat ca o zonă de agrement ce ar fi atras cu siguranţă banii orăşenilor amatori de ieşiri în natură, Parcul Bazoş a rămas cantonat într-o formă de semi-pădure şi semi-parc, cu dotări destul de modeste.  

O zonă de agrement uitată

Cu siguranţă, dat fiind talentul vecinilor maghiari de a face turism de performanţă, exploatând nişte simple zăcăminte de ape termale, dacă Parcul Dendrologic Bazoş ar fi avut “şansa” să se găsească dincolo de graniţa cu Ungaria ar fi devenit poate una dintre cele mai căutate zone de agrement din această parte a continentului. Aşa, e doar un spaţiu verde, care ar avea mare nevoie de amenajări şi finanţare şi care, în momentul de faţă, se găseşte într-un stadiu indefinit – jumătate pădure sălbatică, jumătate parc.

Puţinii timişoreni care ajung în zonă pot constata că sunt singuri în pădure şi, deşi ar vrea să admire speciile exotice pentru care parcul e renumit, nu găsesc plăcuţe informative, ci, eventual panouri cu citate ale unor personalităţi “de vază” ale epocii comuniste. Pădurea este, în unele zone, năpădită de arbuşti şi vegetaţie deasă, fiind foarte greu să te abaţi de la potecă. E cam greu să recunoşti în zonă descrierile din ghiduri turistice, care prezintă parcul ca o rezervaţie dendrologică ce se întinde pe 60 de hectare, în hotarul localităţii Bazoşu Nou şi comuna Bucovăţ. Conform aceloraşi prezentări, cuprinde Parcul Mare, Parcul American şi mai multe pepiniere destinate cultivării speciilor exotice. Diversele monografii ale Banatului arată că, prin schimb internaţional, s-a reuşit îmbogăţirea fondului botanic la aproape 800 de taxoni, provenind de pe cinci continente, şi parcul are cea mai completă colecţie de stejari americani şi carya din ţară.

Dincolo de aceste teorii, însă, realitatea din zonă este dezamăgitoare. Şi nu din cauza naturii, care şi-a păstrat frumuseţea, ci a unor zone în care se simte lipsa unor minime dotări şi amenajări.

“Cărări de pământ neamenajate străbat pădurea dintr-o parte în alta. De fapt, ceea ce este prezentată ca o rezervaţie, este o pădure împrejmuită cu un gard”, spun, pe forumuri locale, unii dintre puţinii timişoreni care s-au mai aventurat prin zonă, deşi Parcul Bazoş e la o distanţă de doar 20 de kilometri de Timişoara.

Şi fostul şef al Direcţiei de Mediu a Primăriei Timişoara, Vasile Ciupa, menţiona în cartea sa Timişoara Verde, că în parc există numeroase alei, poieni, linii somiere, amenajări modeste pentru odihnă, precum şi pepiniere şi clădiri administrative: “Parcul a fost amenajat în stil peisager, asociind suprafeţei de pădure naturală numeroase goluri, plantate pe contur cu mult gust cu specii ornamentale, în special răşinoase. În afară de valoarea sa ştiinţifică, parcul este în prezent şi o bază recreativă. Nu este amenajată şi destinată unei recreări de sejur, ci mai mult recreării de o zi, asociată cu o activitate instructivă. Nu există amenajări pentru picnic, dar odihna pe iarbă, în poieni, asociată cu plimbarea printr-o mare varietate de situaţii structurale, oferă condiţiile unei recreări eficiente pentru o zi.”

Biologul expert botanist Sretko Milanovici, muzeograf la Muzeul Banatului, spune că şi Parcul Bazoş suferă în urma subfinanţării şi a lipsei de interes care a afectat în ultima perioadă multe din zonele verzi şi rezervaţiile deosebite ale Banatului. “În orice colţ al lumii, un astfel de spaţiu ar fi exploatat corespunzător, cu dotări, cu amenajări pentru agrement. Mai ales în zona noastră de câmpie, şi în condiţiile în care locuim într-un oraş puternic industrializat, să ai o oază de verdeaţă precum Parcul de la Bazoş în aproprierea municipiului este o şansă extraordinară. Sunt mulţi timişoreni care chiar ar fi amatori de agrement într-o astfel de zonă, dacă ar fi amenajată. S-ar putea măcar să se încerce să se dea în custodie zona unui investitor, care să o amenajeze corespunzător”, declară biologul timişorean.

Încercări timide de resuscitare

Abia în ultimii doi ani au existat iniţiative de redescoperire a zonei. Anul trecut se organiza, de pildă, o acţiune numită “Copile, descoperă pădurea!” prin care elevii timişoreni au putut descoperi frumuseţea Parcului Dendrologic de la Bazoş.

Totodată, în zonă a mai fost organizat un cros la care au participat peste 200 de persoane şi, la iniţiativa Prefecturii Timiş, cu sprijinul Corpului Consular la Timişoara şi al Institutului de Cercetări şi Amenajări Silvice din Timişoara, s-a realizat aici, anul trecut, o acţiune numită Ziua Consulatelor. Evenimentul a avut ca obiectiv amenajarea în parc a unei „arii a Consulatelor”, prin plantarea, de către reprezentanţii corpului consular a unor specii de arbori şi arbuşti tipice pentru ţările reprezentate consular în Timişoara. Acţiunea a fost urmată de un cocktail şi o dezbatere, în cadrul căreia “a fost definit rolul pe care consulatele care funcţionează la Timişoara îl pot avea în dezvoltarea acestui parc, prin identificarea sponsorilor, dintre firmele prezente la Timişoara”.

Mai departe, însă, nu s-a mai întâmplat mare lucru. Cel puţin de bine. Pentru că aceste iniţiative pozitive au fost contrabalansate de ştirile legate de faptul că au fost găsiţi nişte câini spânzuraţi de nişte copaci din parc. Că era vorba de “ritualuri” ale unor tineri teribilişti sau despre acţiunea unor indivizi cu probleme psihice, mai interesant a fost faptul că timişorenii care au descoperit câteva cadavre de câini spânzurate în zonă le-au găsit tot acolo şi după ce au revenit, după aproximativ o săptămână.

Reprezentanţii Institutului de Amenajări Silvice Timişoara spun că, deşi s-au amenajat alei pentru plimbări, au fost denumite speciile din arboretum, au fost făcute trasee şi s-au montat coşuri de gunoi şi semne, iar în parc există în permanenţă un paznic, sunt destul de multe acţiuni de vandalism de când parcul a fost reintrodus în circuitul turistic de relaxare, după o investiţie a Ambasadei Franţei în România. Astfel, au fost rupte câteva zeci de plăcuţe care descriau copaci şi arbori, inclusiv săgeata care indica unul din trasee, care a fost găsită într-un sat din apropiere.

Un parc cu pomi de la Harvard

Istoria parcului de la Bazoş a început în 1909, când, de la cea mai mare pepinieră de arbori din lume, cea al Universităţii Harvard, au fost aduse primele exemplare de arbori de colecţie. Tot atunci a început şi construcţia unui castel în incinta parcului, care a durat până la finele Primului Război Mondial. Pacea de la Trianon a desfiinţat Imperiul austro-ungar, iar prin reforma agrară din 1922, moşia contelui maghiar Ludovic Ambrozy, fost ambasador al Austro-Ungariei în SUA, care a deţinut terenul unde este astăzi Parcul Bazoş, a fost luată de Statul român. Acestuia i-a rămas doar castelul, pe care l-a vândut şi a plecat definitiv la Viena. În 1934, noii proprietari l-au demolat şi l-au vândut cărămidă cu cărămidă coloniştilor veniţi din Alba şi Sibiu. Nou-veniţii şi-au construit din acestea case şi au înfiinţat satul Bazoşu Nou. În 1934, Parcul Bazoş a fost cumpărat de Casa Pădurarilor Statului. Douăzeci de ani mai târziu, acesta a primit statutul de rezervaţie ştiinţifică şi a intrat în administraţia Institutului de Cercetare şi Amenajare Silvică.

Conform unor “legende locale”, în 1974, parcul a fost vizitat de ambasadorul de atunci al Statelor Unite ale Americii în România, care dorea să planteze în faţa biroului său o specie de arbust pe care o avea şi în curtea casei sale din Florida, iar singurul loc din România unde l-a găsit a fost Bazoşul. Pe atunci, prin parc curgea încă un pârâu, în care se putea pescui caracudă. Dispariţia apei, din cauza unor foraje realizate în zonă, a avut ca revers apariţia fenomenului de uscare a arborilor. Situaţia a fost între timp remediată prin lucrări de reamenajare.

Din 1984, parcul de la Bazoş este monument al naturii. Din 1994 a fost declarat arie protejată pentru ocrotirea biodiversităţii, genofondului, ecofondului şi pentru păstrarea echilibrului ecologic în judeţul Timiş, şi face parte din Asociaţia Internaţională a Grădinilor Botanice, reprezentând una dintre atracţiile turistice ale judeţului Timiş.

Astăzi, teoretic cel puţin, 800 de specii diferite de arbori şi arbuşti, din toată lumea, sunt plantate în parc, unele dintre acestea fiind unice în ţară. În parcul de la Bazoş se află unul dintre cei mai bătrâni arbori din Timiş: un stejar de aproape 500 de ani. Are peste 30 de metri înălţime şi patru oameni cu braţele deschise nu sunt de ajuns să-i înconjoare trunchiul.