Oraşe noi cer să fie retrogradate

Redobândirea statutului de comună este dorită de o bună parte a locuitorilor din Ciacova şi Gătaia

primaria ciacovaDobândirea statutului de oraş de către comune ceva mai dezvoltate din Timiş, precum şi cel al celui de comună de către foste sate aparţinătoare s-ar fi putea dovedi o operaţiune reversibilă. În oraşe noi precum Ciacova sau Gătaia Primăriile anunţă că tot mai mulţi locuitori şi-ar dori redobândirea fostului statut, impozitele locale mai mari fiind primul argument adus în discuţie.

 

Noul Cod Fiscal, „vinovatul” de serviciu

Noile prevederi privind impozitul local din Codul Fiscal readuc în discuţie în Timiş controversele mai vechi legate de statutul unor sate aparţinătoare devenite comune, şi cel al unor comune devenite oraşe.

Nemulţumiţi de noile cuantumuri ale impozitelor locale, un număr tot mai mare de localnici din oraşe noi din Timiş, de care probabil că în curând administraţiile locale vor trebui să ţină cont, spun că îşi doresc redobândirea vechiului statut de comună. Ciacova şi Gătaia sunt doar două exemple de localităţi unde noile  valori ale impozitelor locale au generat nemulţumiri masive.

Conducerii Primăriei Gătaia spune că, în condiţiile în care impozitul pe terenul intravilan, de pildă, a crescut de trei ori, oamenii ajung să-şi dorească revenirea la plata unor impozite locale mai mici, aferente unei comune. Conştiente că foarte mulţi locuitori nu vor mai putea plăti impozitele locale în noile condiţii, autorităţile vor să facă un referendum pentru ca oraşul să devină din nou comună.

În anul 2004 în urma unui referendum organizat în timpul guvernării Năstase, comuna Gătaia a devenit oraş. Lucrurile nu stau bine nici în privinţa unei alte localităţi devenite oraş din comună, în urma aceleiaşi „promoţii” din 2004.

„Au existat multe discuţii legate de faptul că ar trebui să redevenim comună, pentru că nu beneficiem de foarte multe facilităţi şi implicit taxele şi impozitele locale vor fi mai mici”, declară Petru Filip, primarul oraşului Ciacova.

„Nu este imposibil ca unele oraşe mai mici să redevină comune, însă nu este de dorit. Atunci când aceste comune au devenit oraşe, s-a ţinut cont de potenţialul lor de dezvoltare şi de perspectivele pe care le-ar avea şi din punct de vedere al atragerii de fonduri ca oraşe. Este adevărat, există un dezavantaj raportat la cuantumul impozitelor locale, care este mai mare în cazul unor oraşe, însă nu cred că reîntoarcerea la statutul de comună este o soluţie”, crede Viorel Coifan, fost preşedinte al Consiliului Judeţean Timiş şi director al Institutului Naţional de Administraţie. Din punctul său de vedere, oraşele unde se discută acum, deocamdată, de revenirea la statutul de comună, trebuie să facă eforturi pentru a-şi dezvolta infrastructura locală. „Să nu uităm că Ciacova a fost reşedinţă de plasă. La Gătaia, ghinionul poate a făcut să fie amplasată în zona de sud a judeţului, spre Serbia, unde potenţialul de dezvoltare nu a fost unul foarte bun. Dar în ambele cazuri revenirea la statutul de comună ar fi un pas înapoi. Ar fi ca şi cum s-ar faulta singuri. Desigur, nimeni nu-i împiedică, dar nu e de dorit să se întâmple asta”, mai spune Viorel Coifan.

Pe de altă parte, la nivel local, există destul de multe opinii în favoarea reîntoarcerii la fostul statut, existând chiar intenţia contestării normelor legislative prin care s-a oficializat noul statut. Oricum ar fi însă, cea mai simplă, şi singura modalitate corectă de tranşare a acestei probleme este organizarea unui referendum local.

Tentative de triere a oraşelor

În urmă cu doi ani, un proiect legislativ iniţiat de 24 de parlamentari ameninţa să ducă la desfiinţarea tuturor oraşelor care nu sunt şi municipii din judeţul Timiş, deoarece  propunea desfiinţarea urbelor care au sub 25.000 de locuitori.

Potrivit proiectului Legii privind definirea spaţiului rural, oraşele care aveau sub 25.000 de locuitori urmau să fie transformate în spaţiu rural. Parlamentarii care sprijineau acest proiect susţineau că această lege este necesară pentru „dezvoltarea echilibrată a teritoriului naţional”, „utilizarea eficientă a fondurilor europene”, „încurajarea diversificării economiei rurale” şi „îmbunătăţirea calităţii vieţii în mediul rural”.

În Timiş, adoptarea acestei legi ar fi dus la desfiinţarea tuturor celor opt oraşe existente în prezent – Sânnicolau Mare, Jimbolia, Recaş, Făget, Buziaş, Deta, Gătaia şi Ciacova – deoarece niciunul nu îndeplinea criteriile de populaţie care urmau să fie stabilite prin această lege. Practic, judeţul Timiş ar fi rămas doar cu cele două municipii: Timişoara şi Lugoj.

Titu Bojin„Şi primarii care conduc oraşe şi comune numai cu statutul, cu denumirea, probabil o duc greu şi le este greu să se descurce. Va trebui să ne gândim la această reformă administrativă”, era atunci punctul de vedere al preşedintelui Consiliului Judeţean Timiş, Titu Bojin.

Până la urmă, în urma presiunilor făcute şi pe linie politică, acest proiect de lege nu a mai fost adoptat, rămânând „în aşteptare” la Camera Deputaţilor. Pe de altă parte, ţinând cont şi de apropierea alegerilor locale, nu trebuie uitat faptul că în campania electorală din 2012, destui candidaţi au promis alegătorilor că vor milita pentru „retrogradarea” unor oraşe, această măsură aducând cu sine şi taxe mai mici pe care locuitorii trebuie să le plătească.

Timişoara, caz atipic

Despre oraşele şi comunele făcute la normă, din considerente mai mult electorale, s-a tot discutat în ultimii ani, inclusiv în Timiş, în contextul în care tot mai multe localităţi au probleme legate de autosusţinerea financiară, ajungând să solicite intrarea în insolvenţă. Chiar Ministerul Dezvoltării, în mandatul lui Liviu Dragnea recunoştea că, din cauză că nu mai ţin pasul cu noul regim de impozitare sau pentru că sunt de părere că în vechea formulă au mai multe şanse de atragere a fondurilor europene, mai multe oraşe sau comune relativ noi cer revenirea la statutul precedent.

Pe de altă parte, la Timişoara există planuri legate de o „mega-urbanizare” sub forma metropolei care să înglobeze localităţile din jur.

Actuala conducere a Primăriei Timişoara a propus armonizarea planurilor de dezvoltare ale Timişoarei cu cele ale localităţilor limitrofe şi crearea unei mari aglomerări urbane, organizată în arondismente. Într-o primă etapă, vizate de acest proiect ar fi localităţile Săcălaz, Dumbrăviţa, Moşniţa Nouă, Ghiroda, Şag, Sânandrei, Giroc, Dudeştii Noi şi Sânmihaiu Român.

Conform edilului Timişoarei, Nicolae Robu, e necesară conturarea unui concept unitar care să aibă în vedere perspectiva unei posibile unificări a Timişoarei cu localităţile limitrofe, în vederea constituirii unei mari aglomerări urbane, organizată după modelul unei metropole. „Cred că a sosit vremea unificării între Timişoara şi toate comunele adiacente, pentru crearea unei aglomerări urbane, a unei metropole, care să se poată dezvolta într-un concept unitar”, declara primarul Timişoarei pe această temă, anul trecut.

Nicolae Robu PNLPotrivit primarului Nicolae Robu, un astfel de concept ar putea îngădui dezvoltarea viitoare a zonei, prin armonizarea actualelor planuri de dezvoltare ale fiecărei unităţi administrativ-teritoriale în parte şi crearea unui Master Plan comun. În opinia sa, pentru materializarea unei astfel de propuneri, ar fi nevoie de voinţă politică şi de crearea unui cadru legislativ menit să susţină propunerea, care ar putea presupune inclusiv emiterea unei ordonanţe de urgenţă ce să permită derularea unui astfel de proiect-pilot: „În concepţia mea s-ar impune o schimbare legislativă, să se meargă pe o lege-pilot sau pe o ordonanţă de urgenţă-pilot, care să creeze cadrul pentru un asemenea experiment”.

Nicolae Robu a mai menţionat că localităţile învecinate Timişoarei ar putea deveni arondismente ale oraşului, în care ar putea funcţiona structuri administrative locale cu prerogative restrânse, limitate la o serie de probleme cotidiene.

Printre argumentele invocate în sprijinul acestei propuneri se numără armonizarea planurilor de dezvoltare ale tuturor unităţilor administrativ-teritoriale din proximitatea oraşului cu planurile de dezvoltare ale Timişoarei, pentru o definire clară a zonelor industriale sau a celor destinate agrementului. În caz contrar, a subliniat edilul, chiar dacă Primăria Timişoara nu va permite funcţionarea pe teritoriul oraşului a unor obiective industriale care poluează, acestea ar putea primi aprobare din partea administraţiilor localităţilor situate în vecinătatea imediată a oraşului. Situaţie care, însă, a mai apreciat edilul, ar putea avea drept consecinţă faptul că, în 20 sau în 30 de ani, va exista o zonă cu obiective industriale situată în inima oraşului.

„Nu exclud o abordare şi mai largă, dar primul gând e ca această structură să se creeze cu Timişoara şi cu comunele care au graniţă directă cu Timişoara”, a mai menţionat Nicolae Robu, care consideră că, dacă ar exista voinţa politică necesară, proiectul în sine s-ar putea materializa într-un orizont de timp nu mai îndepărtat de un an de zile. Situaţie în care prevederile Planului Urbanistic General, aflat tot în lucru, de ani de zile, ar implica abordări unitare

Referiri la perspectiva creării unei zone metropolitane au mai fost făcute, la Timişoara, în urmă cu mai mulţi ani, înainte de debutul crizei economice.

Proiectul Zona Metropolitană Timişoara s-a bucurat atunci de susţinere din partea autorităţilor locale şi judeţene, constituindu-se chiar şi un Consiliu Consultativ Metropolitan, care includea Timişoara şi localităţile Dumbrăviţa, Ghiroda, Moşniţa Nouă, Giroc, Sânmihaiu Român, Săcălaz, Sânandrei, Giarmata, Orţişoara, Remetea Mare, Şag şi Parţa.

În contextul conturării premiselor acestei colaborări, s-a creat chiar şi o Asociaţie Metropolitană de Transport, iar voci din rândul consilierilor judeţeni s-au exprimat favorabil identificării unei abordări consensuale între Primăria Timişoara şi Consiliul Judeţean Timiş pe această temă.

După debutul crizei economice, bugetele alocate dezvoltării proiectului Zona Metropolitană Timişoara au fost îngheţate, iar discuţiile despre acest subiect au fost sistate. Pe lângă absenţa fondurilor, un alt obstacol major în calea proiectului a fost şi ostilitatea întâmpinată din partea unor primari, care se temeau că, în noul format, îşi vor pierde prerogativele şi funcţia. Un exemplu în acest sens a fost cel al Primăriei Dumbrăviţa, care s-a arătat refractară de la început ideii acestui proiect.

Print Friendly, PDF & Email