Obediență și compromis, cu efecte riscante

Recurgând la compromis şi arătând obediență politică, două instituții ale statului, care ar trebui să apere și să garanteze respectarea Constituţiei şi, implicit, a legilor, fac jocul unor infractori în drumul acestora spre putere.

 

Cea mai recentă dovadă de docilitate politică vine dinspre Curtea Constituțională. Cu un vot de 5 la 4, CCR a respins, zilele trecute, ca inadmisibilă sesizarea Avocatului Poporului pe articolul 2 din Legea 90/2001, privind organizarea și funcționarea Guvernului și a ministerelor, articol ce le interzice persoanelor condamnate să fie membri ai Guvernului – adică, lui Liviu Dragnea să devină premier, că din acest punct a pornit discuția. Argumentând că problemele invocate în respectiva sesizare țin de competența Parlamentului. Un motiv care, dacă era într-adevăr cel real, ar fi fost sesizabil şi putea fi invocat de la început, nu după patru luni și patru amânări ale pronunțării deciziei.

Magistraţii CCR care au dat decizia par că au recurs la acest tertip pentru a fugi de responsabilitate și a nu se pronunța în mod inechivoc asupra constituționalității sau neconstituționalității unei legi. O soluție de compromis care să împace și capra politică (și penală), și varza propriei conștiințe. Și astfel au evitat pronunțarea pe fondul problemei și au respins, ca inadmisibilă, sesizarea Avocatului Poporului.

Faptul că pentru această eschivare CCR a avut nevoie de, cum aminteam, patru luni și de patru amânări vorbește de la sine despre presiuni ale politicului, făcute asupra judecătorilor constituționali. Și, mai grav, despre faptul că astfel de presiuni au efect asupra unora, pentru că găsesc acolo teren fertil, pregătit de partipris-urile lor politice, duse până la obediență. Confirmarea acestei stări de fapt vine, voalat și indirect, de la președintele CCR, Valer Dorneanu, care le declara jurnaliștilor, încercând să justifice una dintre amânări: „E cea mai grea soluție pe care am avut-o până acum, pentru că problemele sunt mai ales de apreciere politică.”

Deci, Liviu Dragnea este, încă, o castană fierbinte, în ciuda iminentei sale sentințe definitive. Care l-ar putea scoate definitiv din liga mare a politicii, printr-o condamnare, chiar și cu suspendare. Sau îl va lăsa în continuare în viața politică, în cazul achitării. Iar atunci, liderul PSD ar putea avea nevoie ca problema articolului 2 din Legea 90/2001 să fie tranșată, la CCR, în favoarea sa. Așa că, nefiind siguri de ce va decide Justiția, cinci judecători constituționali nu fac nicio mișcare ce l-ar putea leza. Şi refuză o pronunțare clară.

Echivoc pe care, la o adică, îl vor putea întoarce în favoarea lor, în funcție de contextul politic viitor. Dacă Liviu Dragnea nu va fi condamnat în al doilea dosar, ar putea spune că, datorită lor, va putea ajunge premier. Pentru că motivul respingerii sesizării Avocatului Poporului, ca inadmisibilă, poate însemna că, pe viitor, CCR e posibil să admită neconstituționalitatea acestui articol, dacă ea va fi invocată în condiții admisibile. În cazul în care Liviu Dragnea va fi condamnat și va deveni un pion de care nu va mai ține nimeni cont în liga mare a politicii, după modelul Adrian Năstase, vor putea spune că nu i-au făcut jocul nici lui, nici anturajului său politic, că, iată, nu au declarat neconstituțional acel articol, cum au dorit Avocatul Poporului și cei care i-au solicitat să facă sesizarea.

La fel ca CCR, şi Avocatul Poporului a dat  dovadă de obediență politică. Încă o dată. După ce, în guvernarea Ponta, şi-a asumat rolul, de facto, de avocat personal al lui Victor Ponta şi al PSD, apoi pe cel de avocat al lui Dan Voiculescu şi al stipendiaţilor şi susţinătorilor săi, acum Victor Ciorbea și-l asumă pe cel de avocat al lui Liviu Dragnea și al susținătorilor acestuia. Așa că, în chiar prima zi de lucru a Guvernului Grindeanu, a sesizat CCR cu excepția de neconstituționalitate a indezirabilului articol 2 din Legea nr. 90/2001. Graba lui Victor Ciorbea a fost cauzată de deranjul pe care i l-a creat acest articol lui Liviu Dragnea. Un articol care intră în coliziune cu mentalitatea unei părţi largi a PSD pentru care problemele judiciare ale unui politician sau condamnarea penală nu reprezintă argumente pentru a-l determina să facă un pas înapoi, dimpotrivă. Un articol, uitat sau neștiut, din cauza căruia dl Dragnea – condamnat la doi ani de închisoare cu suspendare, în dosarul “Referendumul” – nu este azi premierul României. Premierul de jure.

Totuşi, acest deziderat al liderului PSD, Liviu Dragnea, ar putea deveni realitate, chiar şi cu întârziere – în cazul în care cea de a doua sentință care îl vizează va fi de achitare. Și asta, fie dacă legea va fi modificată în Parlament – în a cărui curte a aruncat acum CCR mingea și unde dl Dragnea controlează majoritatea. Fie dacă articolul 2 din Legea 90/2001 va fi declarat, la un moment dat, neconstituţional, de către CCR. Ceea ce nu este exclus, CCR lăsând, iată, o portiţă deschisă prieteneşte. O cale deschisă spre putere unor infractori.

 

Articol publicat şi în Revista 22 şi în Puterea a Cincea.

Print Friendly, PDF & Email

Articol scris de

jurnalist TIMPOLIS