Cazul poliţistului Gheorghe Ionescu, de la Brigada Rutieră a Capitalei, accidentat de un om de afaceri turc, izbit în plin şi apoi târât pe capotă aproximativ 350 de metri, care a murit, în dimineaţa aceasta, la Spitalul Floreasca, a redeschis, la vârful MAI, discuţiile despre criza de legitimitate pe care o resimt oamenii legii. Printr-o scrisoare deschisă trimisă conducerii MAI, sindicatul poliţiştilor avertizează că diminuarea autorităţii oamenilor legii a atins un nivel critic şi cere măsuri urgente.

„Pro Lex”: „Diminuarea autorităţii oamenilor legii a atins un nivel critic”

Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Vameşilor „Pro Lex” atrage atenţia, printr-o adresă trimisă conducerii Ministerului Administraţiei şi Internelor – după accidentarea, în urmă cu aproape trei săptămâni, a poliţistului Gheorghe Ionescu –, că diminuarea autorităţii oamenilor legii a atins un nivel critic şi avertizează că orice întârziere în realizarea Planului de acţiuni pentru întărirea autorităţii poliţistului, plan asupra căruia s-a convenit încă din 2009, produce victime şi în rândul poliţiştilor, şi al cetăţenilor.

Pe lista de solicitări a „Pro Lex” se află, înainte de toate, modificarea art. 28 din Legea 360/2002, privind Statutul poliţistului, în sensul suportării de către unitate a sumelor de bani necesare asigurării asistenţei juridice a poliţistului, în situaţia în care acesta cade victimă unui ultraj. „Deşi am sesizat verbal, cât şi în scris, iar dvs aţi dispus, nu s-a iniţiat şi realizat modificarea Statutului poliţistului”, spun sindicaliştii.

„Pro Lex” cere introducerea în textul aceleiaşi legi a unei prevederi care să facă posibilă acordarea unei sume de bani cu titlu de rentă viageră celor care ajung victime ale unui ultraj şi sunt clasate ca inapte medical. „Avem situaţii în care victimele acţiunilor de ultraj au rămas în comă sau nu mai sunt apte medical pentru a-şi desfăşura o activitate remunerată, iar pensia pentru invaliditate nu acoperă chletuielile medicale şi cheltuielile necesare traiului poliţistului şi familiei acestuia”, atrag atenţia oficialii „Pro Lex”.

O altă modificarte cerută de aceştia vizează OMAI 577/2008, privind programul de muncă al poliţiştilor, formele de organizare a acestuia şi acordarea repausului săptămânal. În acest moment, atrag ei atenţia, poliţiştii care desfăşoară activitatea peste durata normală a programului de lucru nu beneficiază de protecţia legii, neputând face dovada că sunt în timpul serviciului, întrucât în practică nu se respectă prevederile art. 8 din OMAI 577, care prevede ca efectuarea de ore suplimentare să fie dispusă în scris de către şeful unităţii.

Este solicitată, de asemenea, modificarea Legii 61/1991, pentru sancţionarea faptelor de încălcare a unor norme de convieţuire socială, a ordinii şi liniştii publice, în sensul majorării pedepselor şi introducerii unei sancţiuni alternative amenzii constând în muncă în folosul comunităţii sau în închisoare contravenţională pentru cei care nu-şi plătesc amenzile. „Legislaţia actuală este ineficientă, amenzile nu se plătesc, procedura obligării la muncă în folosul comunităţii este greu de aplicat”, îşi motivează reprezentanţii „Pro Lex” cererea.

Aceştia solicită şi modificarea legislaţiei privind uzul de armă, Legea 17/1996, cerând o reglementare a uzului de armă specific fiecărui tip de misiune.

„Pro Lex” mai solicită modificarea legii sub aspectul probatoriului şi dotarea poliţiştilor cu camere de luat vederi. Argumentând: „După cum se ştie, un martor, chiar şi fictiv (neprezent la faşa locului) poate răsturna proba ce constă în constatarea poliţistului. În practică, sunt foarte multe situaţii în care nu sunt martori obiectivi sau persoane care să fie de acord să aibă calitatea de martor. Ne-au fost semnalate cazuri în care şoferul a schimbat locul cu un pasager sau a refuzat să oprească la semalele agentului de circulaţie şi altă persoană a declarat ulterior că a condus autoturismul”.

Conducerii MAI îi mai este solicitată să aprobe consilierea psihologică a poliţiştilor, pentru decompresia psihică a acestora. „Această consiliere ar duce la diminuarea riscului sinuciderilor şi al folosirii forţei disproporţionate, care generează folosirea forţei”, explică sindicaliştii.

De asemenea, aceştia mai cer o salarizare corespunzătoare, care să respecte principiile prevăzute în legea salarizării, adică echitate, performanţă profesională, la muncă egală remuneraţie egală, motivare care permite evoluţia în carieră, precum şi criteriile referitoare la competenţe profesionale, responsabilitate şi impactul deciziilor, interacţiunea cu factorii externi, condiţii de muncă, incompatibilităţi şi regimuri speciale. Criterii despre care afirmă că sunt încălcate şi în legislaţia actuală, şi în proiectul privind noua lege de salarizare. „Dacă ofiţerii de poliţie trec în altă clasă de salarizare, o dată cu avansarea în grade profesionale, ajungând ca salariul să crească cu 100%, agenţii de poliţie rămân cu aceeaşi clasă de salarizare, indiferent de evoluţia în carieră”, reclamă „Pro Lex”. Adăugând că o problemă apare şi la salarizarea poliţiştilor din operativ: „Avem poliţişti care sunt în stradă şi poliţişti care sunt în birouri. Cei din operativ şi din stradă, deci poliţiştii care lucrează efectiv în condiţiile cele mai periculoase, sunt, în marea lor majoritate agenţi de poliţie. În aceste condiţii cum se explică faptul că aceştia au salariul unui paznic/portar la o firmă privată?” Reprezentanţii „Pro Lex” mai spun că agenţii de poliţie se confruntă cu încă o problemă: în timp ce toţi funcţionarii publici care absolvă cursuri universitare cu diplomă de licenţă susţin un examen pentru trecerea într-o funcţie corespunzătoare, aceştia nu o pot face: „Pentru a trece în corpul ofiţerilor, trebuie să mai urmeze încă o dată facultatea de drept, de această dată, pe cea a Academiei de Poliţie, concurând pe 10% din locurile repartizate celor din afara ministerului. Dacă până în 31 decembrie 2009 primeau un spor de 25% pentru studii superioare, conform proiectului legii salarizării, agenţii de poliţie cu studii superioare vor primi mai puţin de 100 de lei şi numai dacă vor ocupa funcţii prevăzute pentru studii superioare.”

Un alt punct vulnerabil îl reprezintă derogările, pe care „Pro Lex” le vrea eliminate, cerând ca ocuparea funcţiilor vacante să se facă numai prin concurs şi în condiţii transparente: „Derogările de la îndeplinirea condiţiilor legale pentru ocuparea unor fumcţii s-au acordat şi se acordă şi în prezent, chiar dacă nu se mai aprobă de ministru sau inspectorul general, în mod direct, ci prin delegare de competenţă. Derogările reprezintă acceptarea la concurs a unor persoane care nu îndeplinesc condiţiile legale pentru ocuparea funcţiei respective.”

Eficientizarea relaţiei cu mass-media este o altă doleanţă a sindicaliştilor din MAI. Motivată prin faptul că, făcută doar prin purtătorii de cuvânt, printr-un limbaj stereotip, fără prezenţa în media a specialiştilor, nu poate fi îmbunătăţită nici relaţia cu cetăţenii şi nici nu se poate miza pe sprijinul opiniei publice, atunci când situaţia o impune.

De asemenea, conducerii Internelor i se solicită să rezolve asigurarea unei logistici corespunzătoare, de la maşini la consumabilele de birou.

Separarea politicului de poliţie este o altă solicitare a sindicaliştilor „Pro Lex”. „Ani de zile, funcţiile de conducere de la nivelul localităţilor au depins de voinţa primarului, prefectului sau a altor oameni politici”, spun oficialii „Pro Lex”. Adăugând că poliţiştii trebuie să se subordoneze doar şefilor ierarhici, iar ocuparea funcţiilor de conducere să nu mai depindă de „recomandarea” politicienilor.

O treime din poliţişti şi poliţiştii de frontieră resimt acut diminuarea autorităţii

Adresa „Pro Lex” către conducerea MAI vine la scurt timp după ce o echipă de psihologi de la Centrul de Psihosociologie al MAI a realizat un sondaj, în rândul a 1.277 de angajaţi din Poliţie, din Poliţia de Frontieră şi din Jandarmerie, un sondaj care a vizat pe de o parte identificarea cauzelor care duc la scăderea autorităţii personalului din structurile de ordine şi siguranţă publică ale MAI, iar pe de alta, a soluţiilor care pot remedia această problemă.

Unul din trei angajaţi ai Poliţiei şi Poliţiei de Frontieră, relevă datele sondajului, spun că diminuarea autorităţii a atins un nivel critic, ceea ce ameninţă să producă efecte dificil de cuantificat şi de controlat. Cel mai acut, spun 34% din cei chestionaţi, se resimte criza de legitimitate, care a devenit tot mai evidentă şi în discursul public, şi în imaginea de sine a angajaţilor MAI.

Legislaţia proastă, stufoasă şi nearmonizată, prima cauză a crizei de legitimitate

Prima cauză care a dus la această situaţie, spun cei chestionaţi, este legislaţia specifică, necorespunzătoare pentru asigurarea şi menţinerea ordinii publice, care are un caracter sufos, nearmonizat şi contradictoriu şi care, în plus, este într-o continuă modificare.

O altă cauză este reprezentată de elaboarea sau transmiterea cu întârziere a ordinelor, a metodologiilor şi a procedurilor de lucru, a dispoziţiilor sau modificărilor de legi. Cei chestionaţi îşi exprimă teama că, din cauza ritmului fără precedent cu care e modificată legislaţia, din cauza conflictelor între legi, nu vor mai putea stăpâni situaţia operativă. În viziunea respondenţilor, principalele acte normative care le favorizează scăderea autorităţii sunt Codul Penal, Codul de Procedură Penală, Legea 61/1991, pentru sancţionarea faptelor de încălcare a unor norme de convieţuire socială, a ordinii şi liniştii publice, Legea 360/2002, privind statutul poliţistului, şi Legea 17/1996, privind uzul de armă.

O a altă cauză este mediatizarea defectuoasă a instituţiei, pentru că se pune accent pe senzaţional şi pe aspectele negative ale activităţii, consecinţa fiind, spun ei, sporirea neîncrederii în instituţiile statului şi a reticenţei cetăţenilor faţă de angajaţii MAI.

Insuficienţa fondurilor şi a dotărilor necesare pentru desfăşurarea în bune condiţii a activităţii şi salarizarea inadecvată a personalului contribuie, şi ea, la diminuarea autorităţii. O cauză urmată de intervenţia factorului politic în funcţionarea instituţiei, de corupţie şi de criza economico-financiară.

Două treimi din oamenii legii, în dezacord cu NUP-uri şi cercetare în libertate

Sondajul realizat de Centrul de Psihosociologie al MAI mai relevă că mai mult de două treimi dintre respondenţi (65% dintre jadarmi, 67% dintre poliţiştii de frontieră şi 80% dintre poliţişti) consideră că deciziile procurorilor şi ale judecătorilor, privind cercetarea în stare de libertate, respectiv neînceperea urmăririi penale conduc în mare şi foarte mare măsură la pierderea credibilităţii personalului MAI în faţa cetăţenilor.

De asemenea, lipsa unei măsuri ferme de combatere a neplăţii amenzilor duce – în opinia a 90% dintre poliţişti, a 59,1% dintre poliţiştii de frontieră şi a 66% dintre jandarmi – la scăderea autorităţii angajaţilor MAI.

38,1% dintre poliţiştii chestionaţi, 33,7% dintre poliţiştii de frontoeră şi 20,8% dintre jandarmi apreciază că obţinerea de derogări pentru ocuparea unei funcţii reprezintă o problemă.

Deficitul de personal, care influenţează negativ activitatea şi, implicit, autoritatea, este perceput ca o problemă, de mai mult de două treimi dintre respondenţi.

Aceiaşi angajaţi intervievaţi văd ca măsuri ce pot duce la îmbunătăţirea performanţelor în muncă şi la corijarea imaginii publice a instituţiei: modificarea legislaţiei, elaborarea unor strategii de îmbunătăţire a imaginii MAI, o colaborare mai bună între personalul din Interne şi cel din Justiţie, o pregătire profesională mai bună a angajaţilor, încadrarea completă a schemei de funcţionare a MAI, alocarea la timp a fondurilor, salarizarea corespunzătoare, promovarea în funcţii de conducere făcută conform „Ghidului carierei” şi detaşarea totală a instituţiei de factorul politic.