O dorinţă, în prag de Crăciun: “Să rămânem împreună…”

La marginea Timişoarei, opt suflete nevoiaşe trăiesc cu teama că ar putea rămâne pe drumuri imediat după Sărbători

Casa familia Berce Timisoara (2) Foto Casa InsoritaDoi părinţi neştiutori de carte trăiesc cu şase dintre cei opt prunci ai lor în sărăcie lucie, într-o căsuţă dărăpănată, fără curent electric şi fără apă, situată pe o străduţă dinspre ieşirea din Timişoara. Poate părea începutul unui poveşti ce nu îşi găseşte locul într-o Timişoară a anului 2014. În realitate e, însă, un caz cât se poate de real, ce aşteaptă sprijin şi implicare din partea tuturor celor care doresc să ofere o mână de ajutor.

 

Şase copii şi părinţii lor îşi caută un adăpost, în prag de iarnă

Voluntari ai asociaţiei “Casa Însorită”, oameni cărora nu le este indiferentă soarta unor semeni năpăstuiţi, i-au găsit, în locul căruia încă îi mai pot spune „acasă”, pe cei opt membri ai familiei Doinei Berce. Aceasta este de fel din Sânandrei, dar locuieşte acum în Timişoara, alături de şase dintre cei opt copii ai ei şi de tatăl pruncilor, cu care, însă, nu este căsătorită legitim. Trăiesc cu toţii de azi pe mâine, din puţinul pe care îl agoniseşte capul familiei, vânzând fier vechi, şi din alocaţiile celor şase copii – Denisa, Denis, Florentina şi Sebastian, cu vârste între 7 luni şi 13 ani. Alţi doi, Sonia şi Argentina, de şase, respectiv ţapte ani, se află acum în plasament.

Sotii BerceUnul dintre băieţi, Raul, în vârstă de nouă ani, merge sporadic la şcoală şi ar urma să primească, de-acum, o bursă socială. O fetiţă, Laura, are opt ani, iar mama ar trimite-o şi pe ea în mod constant la şcoală. Doar că ambii copii, spun voluntarii care au fost deja să vadă de cele opt suflete, sunt timoraţi şi se tem să mai meargă acum la şcoală. Fiindcă se gândesc că ar putea, la întoarcerea acasă, să nu-şi mai găsească acolo restul familiei…Care e pusă în situaţia de a părăsi clădirea de pe strada Vrancea nr. 12, din Timişoara, căreia, de un timp, s-au deprins cu toţii să îi spună “acasă”… Ar trebui să părăsească această casă imediat după Sărbători.

Aflată acum în situaţia de a căuta un alt adăpost pentru pruncii ei, Doina Berce spune că îşi doreşte cel mai mult “să rămânem împreună, cu toţii, chiar şi într-o singură cameră…” Şi şi-ar mai dori şi ca Raul şi Laura, cei doi copii înscrişi la şcoală, la Generală nr. 1, să poată continua să înveţe, să se deprindă cu scrisul şi cu cititul.

Apel la sprijin şi implicare

Preşedintele Asociaţiei “Casa Însorită”, Simona Gouraud, a fost recent să îi vadă, chiar la ei acasă, pe membrii familiei Doinei Berce. “Mă gândesc că, aflând despre situaţia lor, opinia publică ar fi sensibilizată şi s-ar putea găsi un spaţiu de locuit pentru ei”, declară Simona Gouraud.

Din pricina faptului că părinţii copiilor nu ştiu să scrie, nici să citească se pune problema unui sprijin concret şi imediat şi nu poate fi vorba despre a colecta sume de bani într-un cont deschis pe numele vreunuia dintre părinţi. „Ei nu ştiu să scrie şi să citească, cine le-ar deschide cont?”, se întreabă Simona Gouraud, care mizează în acest caz pe implicarea directă a oamenilor cărora nu le este indiferentă soarta semenilor lor aflaţi în nevoie. Oameni care ar putea, umăr lângă umăr, să ofere ajutor.

Situaţii similare au mai existat şi, adesea, instrumentele de comunicare puse la îndemână de diversele canale de socializare au izbutit să catalizeze microcomunităţi ce au venit în sprijinul celor năpăstuiţi de soartă. Recent, mass-media a şi relatat, de altfel, despre cazul unui bătrân care locuia în Bucureşti, într-un adăpost impovizat din cutii de carton, după ce casa în care locuise o viaţă întreagă luase foc. Pentru cel pe care toţi îl numesc, simplu, „nea Ion”, sprijinul neaşteptat a venit tocmai din partea unei astfel de microcomunităţi, închegate ad-hoc, pe Facebook, alcătuită din persoane care au făcut chetă. Din banii adunaţi, voluntarii i-au construit bătrânului o căsuţă făcută dintr-un container.

În dovezi de solidaritate şi de umanitate speră acum şi Simona Gouraud, care spune că a solicitat deja sprijin şi din partea organizaţiei „Home and Hope for Children”, dar şi sprijin instituţional, din partea organismelor abilitate. „Probabil că vom găsi o soluţie temporară, fără să fie nevoie să despărţim familia. Dar aici este nevoie de o soluţie pe termen lung”, mai spune Simona Gouraud, lansând un apel la sprijin şi implicare tuturor celor care pot şi îşi doresc să vină, acum, în prag de iarnă, în sprijinul celor şase copii şi a părinţilor lor.

Print Friendly, PDF & Email

Articol scris de

Jurnalist Timpolis