Anunțând semnarea ordinului de retragere a titlului de doctor lui Victor Ponta, noul ministru al Educației, Mircea Dumitru, a pornit un război care va fi dus nu cu un om, ci cu un întreg sistem, tentacular și puternic. Un război pe care cinci miniștri care l-au precedat la conducerea Educației au refuzat să-l pornească. Un război în care va avea nevoie de sprijinul premierului Dacian Cioloș.

După patru ani de la momentul declanșării scandalului de plagiat care îl vizează pe fostul premier Victor Ponta, un ministru al Educației anunță că va semna ordinul de retragere a titlului de doctor. Mircea Dumitru, rectorul Universității București, este unul dintre cei care, împotriva sistemului, luptă, de patru ani, pentru pedepsirea acestui act de impostură academică.

Înaintea lui, cinci miniștri care au condus Educația și puteau să semneze acest ordin – Liviu Pop, Ecaterina Andronescu, Remus Pricopie, Sorin Cîmpeanu și Adrian Curaj – au refuzat să o facă. Deși Legea educației prevede retragerea titlului de doctor, ca sancţiune, pe baza unor rapoarte externe de evaluare, iar în cazul lui Victor Ponta astfel de rapoarte există din 2012. Mai mult, unul dintre ei, Sorin Cîmpeanu, a încercat să-și ajute șeful, dovedit hoț intellectual, să se debaraseze de titlul obţinut prin fraudă. Girând modificarea Legii educaţiei de către Guvernul Ponta, prin ordonanță de urgență, cu dedicație pentru premierul Ponta.

Refuzurile fățișe ale unora dintre miniștri, cei politici, sau temporizarea la care a recurs cel tehnocrat, când a venit vorba despre retragerea titlului de doctor lui Victor Ponta, au avut la bază, în cazul primilor, atitudinea slugarnică în fața puterii pe care, cândva, a avut-o dl Ponta, iar în cazul celuilalt, probabil, teama de magnitudinea acestui gest. Era previzibil că semnarea acestui ordin atrăgea după sine declanșarea unei avalanșe de acte similare. O avalanșă care amenința să măture de pe scena publică nume sonore din politică, din mediul academic și chiar din structuri de siguranță ale statului.

În afara lui Victor Ponta, în atenția publică se află deja, oficial, tot pentru plagiat, o pleiadă de foste şi actuale personalităţi politice şi academice, pentru care CNATDCU a anunțat că va cere Ministerului Educației aceeași sancțiune ca în cazul fostului premier. Printre ele, adjunctul procurorului general al României, Bogdan Licu, ministrul de Interne, Petre Tobă, ori fostul vicepremier Gabriel Oprea, care este și coordonator de doctorate – parte din ele, susținute la Academia Națională de Informații, instituție subordonată SRI, amenințate la rându-le de aceeași anatemă. Unii dintre aceștia sunt, însă, ca niște piese de domino, ceea ce complică mai mult lucrurile. Odată scoase din joc, generează căderea în lanț a altora. Ajunși, în baza doctoratului susținut cu cine a trebuit, pioni importanți, în structuri-cheie ale statului. De asta, probabil, s-au ferit cinci miniștri, în ultimii patru ani, să se atingă de primul plagiator cu pedigree politic. Noul ministru, Mircea Dumitru, a transmis semnale indubitabile că nu se teme să extragă piese din astfel de construcții. Există, însă, riscul ca de unul singur să nu reușească. Sunt situații în care nu vorbim doar despre un plagiat pe persoană fizică, ci despre plagiate în serie, girate de aceiași oameni – în calitatea de conducători de doctorat, membri ai comisiilor de doctorat, conduceri ale școlilor doctorale. În acest război, care va fi dus cu un sistem întreg, tentacular, puternic, va avea nevoie de sprijinul premierului Dacian Cioloș.

Dacă pe Gabriel Oprea plagiatul propriu l-a ajutat să-și consolideze poziția în sistemul de securitate națională, în care ajunsese pilon important, plagiatele girate l-au ajutat la consolidarea acestui sistem de care avea nevoie să-l susțină în carieră și, la o adică, să-l protejeze. Ca un „detaliu”, relevant în construirea și consolidarea sistemului, în 2012, din postura de vice-premier pentru Securitate Națională, ministru de Interne și coordonator de doctorate pe tema securității naționale, cu patalama SRI, Gabriel Oprea înființa Academia de Științe Militare – transformată, în 2015, în Academia de Științe ale Securității Naționale. Un loc de înfrățire a stelelor și a gradelor. O instituție pusă în coordonarea științifică a MApN, a MAI, condus pe atunci de Gabriel Oprea, și a SRI și la a cărei conducere fusese numit, nu întâmplător, fostul șef al SRI, George Maior. O „fabrică de academicieni” care funcționează, de patru ani, ca o societate secretă, instituții ale statului, de la SRI, MAI, MApN, la Guvern și Președinție, fiind cele care o opacizează, impunând în jurul ei o tăcere de tip omerta.

Deschiderea de către noul ministru al Educației a acestei cutii a Pandorei cu doctoratele plagiate, scrise sau girate, va genera un seism de mare magnitudine. Ale cărui replici nu se știe până unde vor fi resimțite.

Momentan, o piedică serioasă în calea luptei sale cu impostura academică, cu un sistem cangrenat, o reprezintă modificările aduse Legii educației, prin OUG 94 – dată de Guvernul Ponta, pentru Victor Ponta, în prag de Revelion 2014. Și care le oferă plagiatorilor posibilitatea să renunţe la titlul de doctor, deci, să nu mai aibă nicio responsabilitate pentru actul de furt intelectual comis.

O primă dovadă a sprijinului pe care premierul Dacian Cioloş îl poate oferi în această luptă ar consta în abrogarea de urgenţă a modificărilor făcute prin OUG 94/2014, la art. 168 din Legea educaţiei. Pentru ca plagiatorii dovediți să nu fie lăsați să renunțe benevol la titlul de doctor. Pentru că lipsa lor de răspundere va absolvi de orice responsabilitate și conducătorii de doctorate, și vârfurile școlilor doctorale care i-au girat, chiar dacă unele se anunță a fi focare de impostură. Un exemplu vine dinspre Academia Națională de Informații a SRI. Nouă dintre cei care şi-au susținut doctoratul aici, toți coordonați de Gabriel Oprea, sunt susceptibili de plagiat. Și toți au solicitat, în decurs de două-trei zile, Ministerului Educaţiei să le accepte renunţarea la titlul de doctor, unul recurgând și la acționarea în judecată a ministerului. Ceea ce indică ipoteza să o fi făcut la sugestia cuiva, pentru a feri de răspundere alți membri ai sistemului, mai importanți.

Articol publicat și în Puterea a Cincea.